Comunicarea pedagogica

Comunicarea pedagogica

Comunicarea pedagogica este o forma specifica a comunicarii umane, fiind un proces de emisie - receptie a unor mesaje sub forma de cunostinte, sentimente, emotii, deprinderi, abilitati etc.. Ea se bazeaza pe relatiile interpersonale dintre educator si educati, sub aspectul vehicularii informatiilor despre actiuni, situatii, despre participare, influentare, adaptare etc.

Din perspectiva managementului clasei de elevi, comunicarea este vazuta ca o "comuniune a elementelor cognitiv - afective, cu scopul de a transmite informatia, a inspira credinta, a induce o emotie sau de a da la iveala un comportament printr-un proces alternant de interactiune intre scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv, simbolic si comportament' (Level si Golk).

Comunicarea pedagogica prezinta cateva trasaturi generale:

Se desfasoara intre cel putin doi parteneri de tipul: educator - elev, elev - educator, elev - elev;

Mesajul este conceput, organizat si structurat logic de catre educator, pe baza unor obiective;

Are un efect de invatare, urmarind influentarea, modificarea si stabilitatea comportamentelor individuale sau de grup;

Genereaza invatare, educatie si dezvoltare, in acelasi timp, prin implicarea activa a elevului in actul comunicarii;

Este complexa, integrand diferite tipuri de comunicare: verbala, paraverbala (empatica), nonverbala (gesturi sugestive, descriptive, expresive), scrisa, vizuala cu functie informativa, de stimulare a gandirii independente, a spiritului de observatie si a creativitatii.

Limbajul didactic este un limbaj .intentional (instrumental) - utilizeaza limbajul obisnuit, vocabularul, structurile gramaticale, modul de expunere, pentru ca va recurge la notiunile de transmis cu ajutorul acestuia-si, de aceea, explicit pe tot timpul utilizarii. Comunicarea pedagogica instrumentala are obiectiv, vrea efect si se poate modifica in functie de reactia interlocutorului, de feed-back-ul primit. Intentia se exprima prin obiectivele stabilite si anuntate de la inceput, indiferent de forma de desfasurare a invatarii. Explicatiile sunt insotite de descrieri ajutatoare, mai ample: experiente, materiale, instrumente sau rezultate calitative ori cantitative.

Comunicarea pedagogica se desfasoara pe baza de denumiri, recurgand Ia verbe care desemneaza, invoca; echivalente (nelipsind parantezele); caracterizare (comparatii - directe / implicite, stiintifice / comune; analize si sinteze, inductii sau deductii. (C. Salavastru, 1995)

Fiecare dintre aceste elemente se regaseste in activitatea didactica si are preponderenta in grupul - clasa caruia i te adresezi. Aceasta determinare inevitabila transforma actul de transmitere a cunostintelor intr-o comunicare interpersonala / intersubiectiva, deoarece comunica doua persoane, una adresandu-se celeilalte. Educatorul nu poate ignora elevul, asa cum nici acesta nu se va detasa niciodata complet de profesorul - vorbitor, coordonator al unei activitati.

Comunicarea trebuie sa usureze invatarea rolurilor sociale si a contactelor umane, ceea ce inseamna asimilarea regulilor de dialogare civilizata, de a asculta si vorbi, de a pune intrebari si a raspunde, de a emite si descifra mesajele verbale, paraverbale si nonverbale.

Relatiile de comunicare se pot instaura cu usurinta in conditiile in care, in clasa (grup), se creeaza o atmosfera placuta, de respect si simpatie cu efect stimulativ. O comunicare pedagogica se va intemeia pe respect (respect reciproc), in masura in care educatorul il evidentiaza. Interlocutorii - si in situatia de invatare - au nevoie sa-si indeplineasca dorinta de cunoastere, fara insa a renunta la propriile identitati.

Comunicarea pedagogica este una directionata (orientata), de ghidare, de dirijare in functie de obiectivele stabilite. Aceasta se face prin ordinea de prezentare a cunostintelor; prin procedeele de evidentiere a cuvintelor cheie si a principiilor de interpretare - prin semnele si simbolurile folosite; prin instructiunile oferite; prin modul de formulare si ordonare a intrebarilor; prin organizarea introducerii in tema; prin rezumatele oferite; prin exemplele si schemele utilizate. Este, asadar, o comunicare bazata pe obiective si pe nevoile, posibilitatile si dorintele elevilor.

Centrarea pe obiective - ale elevului, ale educatorului si mediului de invatare - reprezinta invatarea invatarii. Altfel spus, comunicarea pedagogica este una evaluativa si autoevaluativa, atat pentru profesor, cat si pentru elev. Centrata pe ideea "a invata sa inveti', actiunea didactica urmareste:

Capacitatea de a pune in relatie informatiile anterioare cu cele noi;

Evaluarea in raport cu noile achizitii;

Mobilizarea unitara a cunostintelor spre crearea nevoii de cercetare si a altora;

Incorporarea reprezentarilor intre cele oferite si viata sociala, stiintifica si culturala.

Din punct de vedere al codului folosit, al mijlocului de comunicare si al functiilor acesteia, comunicarea pedagogica beneficiaza de clasificari si sublinieri importante, retinand insa utilizarea integrala a comunicarii orale si scrise, a cuvantului rostit si prezentat, fie numai sonor, numai scris sau in combinatia audio - vizuala, beneficiindu-se de simultaneitate. Codurile utilizate in comunicarea pedagogica sunt insotite de coduri de interpretare, prin intermediul carora se pun in valoare functiile comunicarii, dominanta fiind functia formativa.

Fiind o comunicare interpersonala si de grup, comunicarea pedagogica este o interactiune in care au loc actiuni explicite / directe ori implicite / indirecte. Predominante sunt interactiunile verbale. A vorbi nu inseamna obligatoriu a schimba informatii si, cu atat mai putin, a modifica statutul - intern - al ascultatorului. Este necesar ca enuntul sa fie inteles, sa fie identificat continutul informatiei, dar si intentia locutorului, urmand ca acesta sa-si defineasca atitudinea, comportamentul, propriile reactii fata de ceea ce a spus.

Nu exista comunicare fara un mesaj implicit, uneori altul decat cel exprimat. Este ceea ce va fi spus mereu prin comportamentul neverbal, in diversitatea formelor sale de prezentare.

in comunicarea pedagogica un rol important il are si contextul in care aceasta se desfasoara, prin functia selectiva, creativa, complementara, orientativa, de individualizare, transformativa. In absenta cunoasterii contextului, pot aparea usor in mintea elevilor diferente de percepere, de intelegere, de putere de patrundere si abstractizare.

Educatorul - in comunicarea pedagogica - trebuie sa asigure in permanenta adaptarea Ia situatia educativa, la situatia de invatare. O prima cerinta a cresterii eficientei activitatii instructiv - educative este aceea ca educatorul sa cunoasca foarte bine nivelul de cunostinte si vocabularul elevilor cu care lucreaza, pentru a-si adecva comunicarea la nivelul experientei de cunoastere si lingvistice al acestora.