Etica budista

Etica budista

Siddhartha Gotama (Buddha) a fost influentat de curentele de gandire ale vremii, de curentele ascetice si vizionare, de miscarile filozofice de diferite orientari. El a fost intrigat de rigiditatea castei, de practica sacrificarii animalelor si de indiferenta conducatorilor fata de suferintele supusilor, precum si de diversele aspecte ale conditiei umane, cum ar fi: boala, suferinta, durerea, enigmele vietii si ale mortii. Buddha a experimentat diverse stiluri de viata, a inventat arta meditatiei pe care a dezvoltat-o continuu, avand la baza trei aspecte importante ale realitatii: efemeritatea, suferinta si renuntarea la sine. La varsta de 35 de ani, ajuns la iluminare, si-a inceput activitatea de propovaduire in randul oamenilor.

Perspectivele eticii, ale doctrinei budiste, care se regasesc dispersate in discursurile lui Buddha si in reflectiile specifice ale traditiilor de mai tarziu, abordeaza probleme etice fundamentale si, mai ales, aspectele practice ale acestora, privita ca moduri de viata. Ele evidentiaza dimensiunea sociala a eticii, precum si asocierea acesteia cu desavarsirea personala, concretizata intr-un mod de viata decent si in practicarea meditatiei. Practica meditativa s-a extins si in sfera activitatilor umane zilnice, consolidand morala individuala. In acest sens, doctrina budista integreaza o multitudine de elemente care tin de implicarea individuala rationala in analiza, argumentare, urmarirea unor norme de conduita si a unui stil de viata, precum si formarea si dezvoltarea personalitatii.

Mesajul etic esential al lui Buddha se bazeaza pe cele Patru Adevaruri Nobile, care ne ajuta sa plasam etica budista intr-un cadru adecvat. Miezul acesteia il constituie conceptul de dukka, respectiv sentimentul de nemultumire in raport cu suferinta umana, cu durerea fizica si cu boala, cu conflictul psihologic, nelinistea si angoasa. Aceasta trasatura este legata direct cu alte doctrine budiste, cum ar fi: renuntarea la sine, permanenta schimbare si efemeritatea. Cu toate ca, dupa parerea unora, notiunea de dukka indica o perspectiva optimista, idealul propus de catre Buddha, prin urmarea principiilor, este un model de fericire, oferind un model echivalent nirvanei destinat omului de rand care duce o viata corecta si armonioasa. In timp ce viata cinstita si armonioasa permite omului obisnuit sa descopere bunastarea per calea corectitudinii, fara lacomie, cel care traieste in singuratate isi supune dorintele si actiunile unui control mult mai sever . Buddha a combatut stilul de viata bazat pe placeri, lipsit de orice valori morale, considerand metoda sa ca fiind una de mijloc, bazata pe cele trei adevaruri nobile: suferinta, intensitatea suferintei si incetarea suferintei, si a propus o succesiune de etape pentru eliminarea suferintei . O trasatura esentiala a metodei o reprezinta gruparea regulilor in trei diviziuni: conduita etica (sila), exercitiul mintal (samadhi), respectiv intelepciunea (panna). Ele constituie un model de formare morala, alcatuit din trei parti constand in practicarea virtutilor si evitarea viciilor, practicarea meditatiei si dezvoltarea intelepciunii, prin care omul are posibilitatea de a atinge idealul moral suprem al budismului.

Ca sistem etic, preocupat de dezvoltarea morala a omului, budismul a studiat natura starilor dominante de rau si natura starilor mentale bune, care lumineaza minte. Sutra mentioneaza printre vicii: pofta, lacomia, rautatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, zgarcenia, tradarea, incapatanarea, mandria, aroganta, vanitatea si impetuozitatea. Budismul a ierarhizat cele zece actiuni negative legate de sursele raului, astfel: uciderea, furtul, placeri necuviincioase ale simturilor, vorbirea mincinoasa, calomnia, barfa, lacomia, rautatea si judecata gresita.

Dincolo de aceste analize si ierarhizari, budismul cere oamenilor sa practice virtutile morale, impartite in trei mari categorii: 1) virtuti ale constiintei (sinceritatea, onestitatea si corectitudinea); 2) virtuti ale bunavointei (bunatatea, compasiunea, bucuria pentru binele altuia si calmul); 3) virtuti ale infrangerii (stapanirea de sine, abstinenta, multumirea, rabdarea, celibatul, castitatea, puritatea). Se observa ca budismul structureaza aceste calitati si pune in centrul preocuparilor individului o serie de virtuti necesare formarii caracterului uman, strans legate de sentimentele obisnuite fata de semenii nostri, indispensabile dezvoltarii spirituale si stapanirii de sine, precum si nevoii de organizare sociala, de existenta in cadrul unei colectivitati.

Etica sociala budista aseaza la baza sa doua considerente redate, prin notiunile de preocupare si de drepturi, imbinand principiile altruismului cu notiunile de ordine sociala, morala si politica. Etica socio-politica a budismului are, de aceea, un puternic caracter deontologic, fiind in esenta sa o etica a drepturilor si indatoririlor. In cadrul ei, familia detine un loc central, intrucat in interiorul ei exista datorii reciproce care ii leaga pe membrii acesteia. Decesul femeii la putere a adus in discutie problematica egalitatii in drepturi . In sfera vietii de familie, femeia este asociata cu stabilitatea, grija, rabdarea si compasiunea.

Buddha a respins discriminarile rasiale si pe cele impuse de sistemul castelor, sustinand ca singurele distinctii care trebuie luate in seama sunt cele de caracter. El a fost preocupat de toate formele de viata, care compun, in sens larg, societatea, iar cultivarea virtutilor morale si comportamentale trebuie sa vizeze si comportamentul fata de toate fiintele vii.

In ceea ce priveste conducerea societatii, Buddha a considerat ca monarhul este obligat sa conduca in mod impartial si corect. Conceptul de corectitudine se prezinta sub trei dimensiuni: impartialitate, rasplata dreapta si buna-credinta. In plus, maniera de guvernare trebuie sa fie dominata de spiritul tolerantei .

Esenta valorilor etice budiste se regaseste, de altfel, in cinci norme principale de conduita: a nu ucide si a nu face rau vreunei fiinte; a nu fura; a nu tolera in mod gresit placerea simturilor; a nu minti; a renunta la bautura. Ele sunt completate de respectul pentru proprietate, adoptarea unui stil de viata care sa respinga placerile exagerate anormale si daunatoare individului, cinstea si evitarea alcoolismului, dependentei de droguri, care reprezinta principiile de baza ale societatii budiste.