Punctia biopsie

Punctia biopsie

Reprezinta tehnica chirurgicala prin care se patrunde cu un ac special intr-un organ, pentru recoltarea unui fragment, in vederea examenului histologic.

Acele utilizate pentru biopsie sunt:

-acul VIM-SILVERMAN-FRANKLIN- lung de 8-11cm, facut dintr-o teaca cilindrica si un mandren format din doua valve subtiri, taioase la varf, cu 2cm mai lung decat teaca. Dupa introducerea in parenchim se impinge teaca ce va face ca valvele sa retractioneze intre ele un fragment tisular care se extrage prin cateva rasuciri ale acului.

-acul TRAVENOL- format dintr-o teaca de 15-20 cm si 2,5 cm grosime si un mandren cu varful ascutit, care are la 5cm de varf o scobitura laterala, lunga de 2cm.

Prin glisarea tecii peste mandren, se recolteaza un fragment din organul punctionat si se extrage odata cu extragerea acului.

-ace obisnuite, de punctie, ceva mai groase, care au atasate pentru aspiratie, seringa.

Avantajul metodei consta in gestul simplu prin care se poate recolta un fragment de tesut, cu un diagnostic histologic preoperator util si bun, fara o tehnica deosebita.

Dezavantajul este reprezentat de faptul ca punctia este aleatorie, nu se stie de unde anume trebuie recoltat fragmentul, pentru ca diagnosticul sa fie cel real. Modificarile histologice pot fi astfel corect diagnosticate sau diagnosticate sa din contra, poate fi "normala" in conditiile in care nu s-a patruns in zona cu transformari tisulare. In timpul punctiei se pot leza elemente vasculare sau nervoase.

1.Punctia biopsie a nodulilor limfatici- este indicata in adenopatii de cauza necunoscuta sau in unele hemopatii, este contraindicata in adenopatia de natura TBC sau cea satelita unor vase mari si consta in recoltarea unor fragmente din nodulii modificati pentru studiul histologic.

Tehnica- respectand regulile de asepsie si antisepsie, se face anestezie locala supraiacent nodulului limfatic interesat. Se fixeaza nodulul intre policele si indexul mainii stangi, cu degetul dirijand acul in tesutul ganglionar, din care se aspira. Se face un frotiu pe lama si se trimit fragmentele recoltate pentru examen histopatologic.

Acul se scoate brusc, cu un tampon cu alcool, facand compresie pe locul punctiei. Ca incident poate aparea o fistula sau o complicatie de natura infectioasa.

2.Punctia nodulilor mamari- este indicata in cazul diverselor formatiuni tumorale de la nivelul sanilor, in scopul unui diagnostic histologic postoperator. Pacienta fiind in pozitie sezand sau in decubit dorsal, dupa aseptizarea zonei tegumentare supraiacente punctionarii tumorale, se fixeaza tumora intre policele si indexul mainii stangi, cu mana dreapta dirijand in tumora acul sau trocarul pentru biopsie. Se face frotiu pentru citologie sau fragmentul se trimite la examen histologic. Se aplica la sfarsit, dupa scoaterea brusca a acului, o compresa sterila uscata sau cu alcool.

3.Punctia biopsie a ficatului- este indicata pentru studiul morfologiei si functionalitatii hepatice in hepatomegalile de natura diferita, pentru diagnosticul de adenociroza, pentru hepatitele agresive, pentru studiul activitatii metabolice si enzimatice hepatice. Aceasta tehnica devine treptat de valoare istorica, deoarece imagistica moderna a depasit-o ca valoare informativa.

Este o tehnica mai pretentioasa, deoarece complicatiile pot fi mult mai frecvent postpunctional, mai ales daca este cazul unor pacienti care nu coopereaza, in cazul unor tulburari de coagulare, in anemii marcate, in abcese hepatice, in caz de hemangioame hepatice, infectii cutanate si peritonitele care constituie toate, contraindicatii ale punctiei hepatice.

Pacientul este asezat in decubit dorsal, locul de electie fiind spatiul VIII sau IX intercostal drept, intre linia axilara anterioara si cea medio-axilara, in zone de matitate maxima. Se determina intotdeauna limita superioara a ficatului la sfarsitul unui expir.

Tehnica- dupa aseptizarea regiunii amintite, se face anestezie locala, pana la parenchimul hepatic. Pacientul executa cateva miscari ample de respiratie, dupa care

ramane imobilizat in expir tot timpul punctiei. Se introduce acul VIM-SILVERMAN-FRANKLIN cu lamelele mandrenului retrase in teaca acului pe o adancime de 6-8cm. Apoi se impinge mandrenul cu putere, astfel ca lamelele sa penetreze in parenchim. Se impinge trocarul, ceea ce face sa se recolteze fragmentul hepatic, prin rasucire cu 90-180 grade, retragandu-se apoi acul. Se aplica un pansament steril, compresiv pe locul punctiei.

Tehnica MANGHINI foloseste un ac mai subtire, recoltarea facandu-se prin aspiratie cu o seringa. Pacientul ramane 24 de ore sub supraveghere medicala.

Accidente:

-punctia alba;

-lezarea unui canalicul biliar cu coleperitoneu;

-lezarea unui vas sanguin si hemoperitoneu;

-travesarea pleurei cu pneumotorax sau hemotorax;

-soc anafilactic prin punctionarea unui chist hidatic hepatic.

4.Punctia biopsie a rinichiului- este indicata in diagnosticul nefropatiilor organice, in amiloidoze sau colagenoze, contraindicandu-se in diagnosticul de rinichi polichistic sau chist hidatic renal, in sindroame hemoragipare sau insuficienta renala.

Tehnica- pacientul este asezat in decubit ventral, cu un sul sub abdomen. Dupa ce se repereaza punctul costo- muscular drept, dupa aseptizarea regiunii, la 8-10 cm lateral de prima vertebra lombara, se face anestezia locala, urmata de patrunderea 6-9 cm a acului de punctie. Se impinge acul inca 2cm si se recolteaza fie prin aspiratie, fie folosind acul VIM, tesut renal. Pacientul ramane 24 de ore sub supraveghere medicala. Punctia se poate executa si sub control vizual, prin evidentierea polului inferior al rinichiului, dupa o mica incizie lombara sub coasta a XII-a.

Complicatii:

-hematurii;

-hemoragii;

-hematoame perirenale;

-fistule arterio-venoase intraparenchimatoase;

-septice.

5.Punctia biopsie a prostatei- se realizeaza pe mai multe cai: transrectal, transuretral, retropubian, perineal.

Tehnica cea mai utilizata este cea transrectala. Este indicata in diagnosticul histologic al tumorilor de prostata.

Contraindicatii:

-hemoroizi interni;

-rectocolita ulcero-hemoragica;

-sindroame hemoragipare;

-abcesul prostatic.

Tehnica- bolnavul este asezat pe masa ginecologica, dupa o clisma evacuatorie practicata inainte. Se trage o manusa sterila pe mana dreapta, se aseaza pe index acul de punctie si se mai introduce o manusa peste aceasta. Se patrunde cu indexul drept in rect, se palpeaza prostata, fixandu-se pulpa degetului la nivelul dorit, apoi cu mana stanga se impinge acul in tesutul prostatei circa 2cm. Dupa scoatere acului, indexul drept face compresie pe locul punctiei.

Accidente:

-hemoragii;

-retentie de urina.