Conformitatea actului administrativ cu scopul legii sau interesul public urmarit de lege

Conformitatea actului administrativ cu scopul legii sau interesul public urmarit de lege

Actul administrativ trebuie sa fie emis in vederea realizarii interesului general sau a interesului public pe care il are in vedere legea .

In dectrina franceza s-a aratat ca scopul legii(interesul public)este un element care tine de legalitate , iar mijloacele pentru atingerea acetui scop sunt aspecte ce tin de oportunitate . Intradevar , verificarea conformitatii unui act administrativ cu interesul public urmarit de lege implica nu numai controlul elementelor ce privesc legalitatea actului administrativ ci si al elementelor ce tin de oportunitatea sa .

Oportunitatea reprezinta dreptul de apreciere al autoritatilor administrative publice sau puterea discetionara a acestora . Ea se refera la anumita libertate de care dispune administratia publica in activitatea de organizare si aplicare a executarii legi , urmarindu-se asigurarea concordantei intre normele juridica si necesitatile in continua transformare a societatii . Acest drept de apreciere al administratiei in alegerea solutiei cazului concret apare atunci cand ipoteza normei juridice complete lipseste sau este incompleta , fie cand ipoteza sau dispozitia ei cuprinde notiuni de genul : bunele moravuri , motive temeinice , ordinea si linistea publica . Spre exemplu , Codul familiei prevede ca pentru motive temeinice se poate incuvinta de catre consiliul jiudetean sau consiliul municipiului Bucuresti casatoria femeii are a implnit varsta de 15 ani .

Oportunitatea da dreptul autoritatiilor administratie publice de a alege din doua sau mai multe alternative de solutionare a problemelor aparute cu ocazia executarii si organizarii executarii legii . Dintre criteriile de apreciere a oportunitatii actelor administrative mentionam : momentul in care se adopta actul administrativ , conditiile concrete in care urmeaza sa se aplice un asemenea act , scopul in care urmeaza sa fie emis .

Legalitatea si oportunitatea actelor administrative sunt controlate de organele emitente si cele ierarhic superioare , care pot dispune revocarea , si dupa caz , anularea actelor administrative ilegale si inoportune .

Au aparut in literatura de specialitate disputii privind importanta relatiei dintre legalitate-oportunitate in domeniul contenciosului administrativ , sau mai bine zis legalitatea , si inoportunitatea actului administrativ .

Ilegalitatea actului administrativ poate fi subiectiva sau obiectiva . Ilegalitatea actului este subiestiva atunci cand ea rezulta din vatamarea unui drept subiesctiv al unei persoane fizice sau juridice , prevazut prin lege sau in acte emise in baza legii , si este obiectiva cand provine din nerespectarea cadrului legal existent in materia in care se emite actul administrativ .

Administratia publica trebuie sa resprecte in activitatea pe care o desfasoara , atat dispozitiile legale ce reglementeaza eminterea actului administrativ din punct de vedere al continutului acestuia , cat si dispozitiile legale care ocrotesc drepturile subiective ale particularilor . Prin urmare , daca sunt incalcate dispozii legale din prima categorie , actul devine ilegal in mod obiectiv si poate fi anulat , conform legii 215/2001 , in istanta de contencios administrativ la solicitarea prefectului sau oricarei persoane interesate .

In cazul in care actul emis de o autoritate administrativa competenta atinge un drept subiectiv al unei persoane fizice sau juridice , aceasta poate obtine anularea actului administrativ daca poate dovedi ca prin emiterea actului respectiv i s-a incalcat astfel de drepturi prevazute de lege .

Problema apare in ceea ce priveste competenta istantelor de contencios administrativ , daca ele pot verifica si oportunitaea unui act administrativ , sau numai legalitatea lui . Dacian Dragos ia si el in considerare cele doua curente amintite de Antonie Iorgovan . Astfel , "Scoala de la Bucurest" sustine ca instantele de contencios administrativ pot verifica atat legalitatea actelor administrative , cat si oportunitatea lor , sau mai bine spus inoportunitatea acestora . In opinia opusa acesteia , "Scoala de la Cluj" sustine ca actul administrativ este emis in exercitarea unei puteri de apreciere pe care o are o autoritate administrativa competenta , a unui drept de optiune a acesteia din mai multe obtiuni legale posibile . Prin urmare , actul nu poate fi anulat de instanta de contencios administrativ. Ca si exceptie , apare situatia in care legea prevede expres dreptul instantelor de contencios administrativ de a controla oportunitatea actului administrativ . De exemplu , in cazul plangerii impotriva unui proces-verbal de constatare si solutionare contraventionala , O.G.nr2/2001 prevede solutionarea acestei plangeri de catre instanta competenta .Acesta va verifica daca plangerea a fost introdusa la termen , audiaza pe cel care a facut-o si pe celelalte persoanea citate , daca acestia sau prezentat , administreaza orice alte probe prevazute de lege , necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal , si hotaraste asupra sanctiunii , despagubirilr stabilite , precum si asupra masurii confiscarii .