Procesul de europenizare in administraȚia publica

PROCESUL DE EUROPENIZARE IN ADMINISTRAȚIA PUBLICA

Dupa cum s-a aratat in capitolul precedent, noțiunii de "administrație publica" nu i se poate aplica o definiție standard in toate statele, din cauza faptului ca fiecare țara in parte are particularitațile naționale proprii. De aceea se dorește o uniformizare a administrației in statele din Uniunea Europeana, iar pentru atingerea acestui scop, in anul 1993 intra in vigoare Acordul European care in articolul 98 stipuleaza faptul ca atat Uniunea, cat și statele candidate trebuie sa promoveze o buna colaborare și cooperare intre autoritațile administrației publice pentru imbunatațirea nivelului de "cunoaștere comuna a structurii și funcționarii sistemelor lor". In anul 1995, prin Consiliul de la Madrid se stabilește consolidarea capacitații administrative a statelor candidate.

Deoarece pana in anul 1995 Uniunea nu a facut referiri și recomandari in ceea ce privește reformele administrației publice naționale, s-a ajuns in stadiul de a nu ști cum sa se realizeze administrația publica ca un sistem unitar și astfel au fost limitate șansele de reușita.

Prin Carta Alba privind pregatirea țarilor asociate din anul 1995, s-a incercat adaptarea sistemului administrativ și a intregii societați la condițiile necesare implementarii noii legislații, Uniunea așteptand de la administrațiile publice naționale sa depolitizeze funcția publica, sa supuna administrația unui control judiciar, sa promoveze transparența și deschiderea fața de cetațean.

Dupa cum s-a aratat in capitolul anterior, exista o serie de principii enumerate de "SIGMA Papers" care trebuie sa ghideze activitatea administrației publice din statele membre și candidate ale Uniunii Europene, aceste principii fiind: supremația legii, increderea și previziunea, transparența si deschiderea, responsabilitatea, eficiența și eficacitatea.

In anul 2005, a fost elaborat Codul European al Bunei Conduite Administrative in care se precizeaza ca "Funcționarul va acționa in conformitate cu legea și va aplica normele și procedurile stabilite de legislația Comunitații. In special, funcționarul se va asigura ca deciziile care afecteaza drepturile sau interesele persoanelor au o baza legala și conținutul acestora este conform legii" (art 4 - Legalitate) și ca "In adoptarea deciziilor, funcționarul se va asigura ca masurile luate sunt proporționale cu scopul urmarit (); () funcționarul va respecta echilibrul corect intre interesele persoanelor particulare și interesul publicului larg". In acest cod sunt de asemenea precizate drepturile cetațenilor din cadrul unei bune guvernari: dreptul de a depune petiții sau de a trimite cereri redactate in oricare din limbile Tratatului și de a primi raspunsuri redactate in aceeași limba, dreptul de a primi o confirmare de primire din partea instituției careia i-a adresat o cerere sau o reclamație și de a fi informat in ceea ce privește mijloacele legale pe care le are la dispoziție pentru a contesta o anumita decizie.

Buna-guvernare reprezinta un concept dificil de definit deoarece depinde de noțiunile culturale și etice care pot fi diferite de la o țara la alta sau de la o cultura la alta, insa definiția oficiala a "bunei-guvernari" prezinta 8 caracteristici majore: "participare, cautarea consensului, responsabilitatea, transparența, reactivitatea, eficiența și eficacitatea, echitarea și inclusiv respectarea statului de drept" .

Incepand din anul 2000, "buna-guvernare" reprezinta o prioritate comunitara, Uniunea Europeana dorind sa faca din "buna guvernare" o realitate. Din punctul de vedere al Uniunii, "guvernarea democratica" este un concept care trebuie sa fie aplicat tuturor sferelor sociale, economice și politice ale unei țari, iar pentru inceput aceasta dorește sa vegheze la reducerea corupției la minim, printr-o gestiune eficace și echitabila a fondurilor publice care se arata indispensabila deoarece pacea nu este suficienta pentru reducerea saraciei, o guvernare democratica eficace fiind necesara și esențiala .

Trebuie precizat faptul ca pentru prima oara, Banca Mondiala a fost cea care a enunțat cele patru condiții pentru a fi regasit in prezența unei "bune-guvernari": instaurarea statului de drept in care sa se respecte suprematia legii iar cetatenii sa se bucure de securitate, buna administrarea care prsupune o gestionare corecta a cheltuielilor publice, responsabilitatea si raspunderea actorilor decizionali pentru masurile luate si transparenta[3].