Aspecte generale privind Internetul

Aspecte generale privind Internetul

1. Definitii

Notiune. Internet este termenul folosit pentru a desemna o imensa retea de calculatoare de dimensiuni mondiale. Internet poate fi inteles, atat ca un ansamblu de retele de calculatoare, cuprinzand mii de retele regionale interconectate intre ele, cat si ca un ansamblu de reguli - protocoale de comunicatie - care permit accesul la informatia stocata in calculatoarele retelelor si transferul de informatie (date) intre retele.

Servicii de baza. A avea acces la Internet inseamna a avea acces la o serie de servicii de baza:

trimiterea de mesaje prin posta electronica (e-mail);

participarea la discutii si schimburi de informatii in grupuri profesionale;

conferinte interactive;

acces la resursele informationale (www);

acces la buletine de stiri (BBS);

transfer de fisiere (ftp) - permite utilizatorului de pe orice calculator sa preia fisiere de pe un altul, sau sa transmita fisiere catre alt calculator. Securitatea este asigurata prin cerinta introducerii unui nume de acces al utilizatorului si a unui parole de acces;

conectare la distanta (remote login) - permite utilizatoru­lui sa se conecteze la orice calculator al retelei, pornindu-se astfel o sesiune de lucru la distanta;

tiparire la distanta (remote printing) - permite accesul la imprimantele altor calculatoare ca si cum ar fi conectate la calculatorul personal;

executia programelor la distanta (remote execution) - permite rularea unor programe pe alte calculatoare.

Printre caracteristicile importante ale Internet-ului figureaza descentralizarea. Practic, nu exista un proprietar al Internet-ului care sa guverneze in totalitate aceasta retea, desi exista com­panii care ajuta la gestionarea diferitelor parti ale retelei (ce sunt interconectate). Retelele din diferite state sunt finantate, admi­nistrate si conduse dupa reguli locale.

14. Comunicarea intre calculatoare. Serviciile Internet au ca baza comunicarea mesajelor intre un calculator sursa si unul destinatie. Astfel, daca un utilizator X doreste sa transmita un mesaj unui utilizator Y, atunci mesajul este incadrat intre anu­mite informatii de control, printre care adresa expeditorului si adresa utilizatorului. Unitatea astfel obtinuta se numeste pachet. Pachetele traverseaza prin retea mai multe calculatoare inter­mediare pana la destinatie.

Comunicatia intre calculatoare este realizata printr-un an­samblu de reguli - protocoale de comunicatie - care permit transferul de date intre diferitele retele de pe glob, precum si accesul la informatiile stocate in calculatoarele acestora. Princi­palul protocol de comunicare este TCP/IP (Transmission Con­trol Protocol/Internet Protocol), dar acesta nu este unicul ce poate fi utilizat.

Protocolul TCP/IP este realizat pe doua nivele:

IP responsabil cu deplasarea pachetelor de date de la un calculator la altul;

TCP responsabil cu verificarea livrarilor corecte a datelor de la client la server.

2. Scurta prezentare a celor mai importante servicii Internet

a. Serviciul World Wide Web

15. Prezentare. World wide web (WWW, W3, retea de aco­perire mondiala) este oficial descris ca o retea de documente informationale interconectate in scopul permiterii accesului uni­versal la informatie intr-o prezentare simpla.

World Wide Web utilizeaza Internet-ul pentru a transmite docu­mentele intre calculatoare. Ca si in cazul retelei Internet nu exista un proprietar al retelei de documente, fiecare fiind responsabil pentru documentul pe care il pune la dispozitie pe Internet.

Interconectarea documentelor se realizeaza prin hypertext si hypermedia.

Hypertext-ul este un text care, pe langa operatiile de memo­rare, citire, cautare sau editare realizate asupra lui, permite si stabilirea unor conexiuni cu alte documente. Practic, hyper-text-ul reprezinta o metoda de organizare a informatiei in care anumite cuvinte, marcate, sunt legate cu alte documente care contin informatii aditionale. Avantajul hypertext-ului intr-un do­cument il reprezinta posibilitatea aflarii informatiilor suplimentare despre un anumit subiect prin simpla activare a legaturii. Docu­mentele pot adesea oferi legaturi catre alte documente scrise de alti autori ca si legaturi in cadrul aceluiasi document.

Hypermedia este o forma superioara a hypertextului conti­nand legaturi nu numai pentru text, dar si pentru sunete, ima­gini, filme. Imaginile pot fi chiar ele selectate pentru a realiza o legatura catre sunete sau documente. Hypermedia imbina hypertextul cu multimedia.

Arhitectura. Serviciul web se bazeaza pe o arhitectura de tip client-server. Clientul permite utilizatorului sa exploreze documente locale sau situate in alte noduri din Internet. De aceea el este denumit program de explorare, explorator sau na­vigator. Navigatorul are acces la informatiile aflate in serverele web printr-un protocol de transfer al hypertextului (HTTP = hypertext transfer protocol) care realizeaza transferul documen­telor intre server si client. El are o functionare simpla: dupa se­lectarea de catre utilizator a unui cuvant marcat, clientul deter­mina adresa documentului legat, stabileste o conexiune cu un server web si-i transmite o cerere in care se specifica adresa documentului. Server-ul transmite documentul specificat, dupa care inchide conexiunea.

Adresa. Fiecare pagina web de pe Internet este identi­ficata printr-o adresa unica, numita URL (Uniform Resource Lo­cator) care indica de la stanga la dreapta:

protocolul necesar pentru a ajunge la resursa;

site-ul sau calculatorul propriu-zis;

directoare si fisiere aditionale. Adresa respecta o forma standard:

protocol://gazda.domeniu:port:/cale/nume fisier

unde:

protocol: reprezinta metoda de acces: HTTP, FTP, Gopher, Telnet etc;

gazda.domeniu: reprezinta numele calculatorului pe care se pastreaza documentul;

port: indica numele portului de acces utilizat;

/cale/nume fisier: reprezinta identificatorul fisierului care contine documentul, in sistemul de fisiere al calculatorului gazda.

Browser. Web-ul reprezinta un sistem urias de informatii legate intre ele ca intr-o plasa si care se afla pe calculatoare (site-uri sau servere web) din toata lumea. Informatia este accesata prin sistemul de hiperlink-uri si hypermedia cu ajutorul unui program special numit browser (ex.: Internet Explorer). Acesta citeste documente si poate aduce documente din alte surse.

Exista multe browser-e care, in general, au functii similare si lucreaza in acelasi mod indiferent de tipul calculatorului sau display-ului folosit. In fapt, multi utilizatori navigheaza in web utilizand interfete text only si sunt capabili sa perceapa toate informatiile textuale pe care le percep si utilizatorii ce folosesc interfete grafice.

In general, lansarea in executie a unui browser determina aducerea automata pe ecran a unei pagini de referinta numita home page, care reprezinta punctul de plecare al navigarii in Internet. Browser-ul permite schimbarea paginii afisate pe ecran in mai multe moduri, cea mai simpla cale reprezentand-o acti­varea unei legaturi. Pentru aceasta, este suficienta plasarea cursorului in dreptul unui cuvant marcat si actionarea butonului mouse-ului. Noua pagina este afisata in locul celei curente.

Interes. Web-ul este cu certitudine serviciul care retine cel mai mare interes al utilizatorilor din doua motive:

v    din punct de vedere tehnic, browser-ele web de tip Micro­soft Internet Explorer sau Firefox, Mozilla, Opera, Google Chrome tind sa devina interfete unice de comunicare pentru serviciile web, e-mail, grupuri de stiri sau FTP;

v    din punct de vedere aplicativ reprezinta un real potential informativ ce poate fi exploatat atat pentru informare, dar mai ales pentru promovarea bunurilor si serviciilor proprii.

b. Posta electronica

20. Posta electronica. Posta electronica (e-mail) reprezinta un mijloc de comunicare intre persoane care functioneaza ase­manator serviciului de posta clasic. Comunicatia prin e-mail este, prin definitie, o comunicatie off-line, unu la unu, adica mesajele se transmit rapid, dar nu instantaneu, de la expeditor ia destinatar.

Orice utilizator al serviciului detine o cutie postala sub forma unui fisier pastrat pe server-ul pe care si-a deschis un cont. Exista doua posibilitati, relativ la pozitia cutiei postale:

utilizatorul are o cutie postala pe un server public situat la distanta (este cazul utilizatorilor ce si-au deschis cutii postale pe serverele dedicate acestui scop, hotmail.com, yahoo.com, mailcity.com, personal.ro, email.ro etc);

utilizatorul are o cutie postala pe server-ul local (al provider-ului ce-i ofera acces la Internet).

Posta electronica are un principiu de functionare asemanator postei traditionale, astfel: utilizatorul X are o cutie postala pe un server CX legat la Internet. El doreste sa-i transmita o scrisoare electronica utilizatorului Y care are o cutie postala pe un server CY. Pentru aceasta va concepe scrisoarea folosind un editor de texte careia ii ataseaza o descriere a subiectului scrisorii si adresa cutiei postale lui Y. Sistemul va adauga automat adresa cutiei expeditorului (X) si o va depune in cutia postala proprie de pe serverul CX. Scrisoarea este transmisa prin Internet prin diverse noduri intermediare si este plasata in cutia postala a utilizatorului Y, situata pe serverul CY

21. Adresa. Orice cutie postala are o adresa unica, adresa ce constituie elementul indispensabil pentru trimiterea si recep­tia de mesaje, fiind coordonata de acces a fiecarui utilizator in Internet. Adresa are forma:

nume_utilizator@adresa_server,

unde:

nume_utilizator reprezinta numele sau codul utilizatorului;

adresa_server reprezinta adresa calculatorului server care cuprinde doua sau mai multe campuri separate prin puncte, de la dreapta la stanga specificandu-se domeniul, apoi subdomeniile.

Elemente componente. Orice mesaj are doua elemente componente: corpul   mesajului si antetul mesajului. Corpul mesajului cuprinde scrisoarea propriu-zisa. Antetul cuprinde adresa destinatarului, cea a expeditorului, data de expediere si subiectul. Adresa expeditorului, precum si unele informatii despre ziua si ora expeditiei sunt completate automat de catre programul de posta electronica. Subiectul este optional si reprezinta o
informatie de recunoastere a mesajelor.

Pe traseu, in diferitele centre care identifica adresa de desti­natie, se completeaza in antet numele serverelor intermediare, data si ora sosirii si expedierii din server. Se poate spune ca informatia din antetul mesajului este dinamica.

Aspecte juridice. Din punct de vedere juridic nu exista nici o indoiala ca mesajul electronic, emis din cutia postala a unui emitator si indreptat catre destinatar, este de resortul "corespondentei private', beneficiind astfel de confidentialitatea proprie secretului corespondentei.

c. Listele de discutii

Prezentare Listele de discutii, numite si liste de distributie sau liste de posta electronica reprezinta o modalitate de comunicare intre persoane ce au aceleasi domenii de interes. O astfel de lista contine adresele postale ale mai multor utilizatori. Un mesaj trimis de un utilizator pe adresa listei va fi retransmis tuturor utilizatorilor inscrisi la acea lista de discutii.

Astfel de sisteme permit constructia unor liste de discutii accesibile utilizatorilor din exterior prin comenzi de abonare. Comenzile de abonare sunt de tip subscribe si realizeaza adau­garea in lista de discutii a adresei expeditorului. Comanda se trimite printr-un e-mail catre:

listserv:adresa server

unde:

listserv reprezinta numele listei de discutii;

adresa_server reprezinta adresa server-ului pe care este organizata lista de discutii.

Utilizatorul va primi un mesaj de raspuns ce contine:

confirmarea includerii in lista de discutii;

un set de explicatii asupra modului de lucru;

modalitatea prin care se poate renunta la lista de discutii (prin folosirea comenzii unsubscribe).

O data cu subscrierea la o lista, utilizatorul poate receptiona mesajele trimise pe adresa listei de discutii si poate trimite mesaje persoanelor din lista.

d. Dialogul on-line (IRC)

Prezentare Internet Relay Chat permite utilizatorilor Internet dialogul direct sub forma scrisa. Dialogul se poate realiza in camere (canale) deschise, accesibile tuturor utilizatorilor, in canale rezervate unor teme de discutie particulara sau chiar in canale private in care accesul se realizeaza numai cu acordul prealabil al initiatorului discutiei.

Din punct de vedere tehnic, declaratiile fiecarei persoane sunt afisate pe ecran precedate de numele de utilizator ales de persoana respectiva.

Aspecte juridice. Problemele juridice ridicate de IRC nu sunt evidente in mod imediat. De exemplu, identificarea se face printr-un nume de acces ce poate ascunde   identitatea participantului. Ca urmare, atat participarea la o conferinta IRC, cat si ramanerea la discutii sunt probleme de vointa individuala. De asemenea, in cazul in care un participant se lanseaza in propuneri dezagreabile pot fi luate in considerarea 2 solutii din practica netiquette care regizeaza in mod spontan, in lipsa unor texte juridice specifice, zona dialogului on-line: fie presiunea coparticipantilor il pot determina sa abandoneze conferinta, fie ceilalti participanti abandoneaza canalul si se reintalnesc pe altul.

e. Serviciul FTP

Serviciul ftp. Serviciul de transfer de fisiere (FTP = File Transfer Protocol) permite copierea fisierelor de pe un calculator aflat la distanta pe calculatorul propriu, inspectarea continutului directoarelor de pe un calculator aflat la distanta, stergerea unor fisiere etc. De exemplu, pentru a copia textul unei legi a unei tari straine de pe server-ul ministerului de justitie al tarii respective se poate folosi serviciul FTP.

Probleme tehnice. Din punct de vedere tehnic, dificulta­tea nu rezida din utilizarea Ftp, ci din cunoasterea server-ului si a nivelului de arborescenta al serverului in care se gaseste informatia.

Probleme juridice. Din punct de vedere juridic, se ridica problema cunoasterii nivelului de protectie prin drept de autor a informatiei. Atunci cand un server deschide un acces pentru a permite publicului indeterminat consultarea informatiilor, se asu­ma riscul potential ca utilizatorul anonim rau intentionat sa for­teze accesul sistemului.