Constatarea contraventiilor

Constatarea contraventiilor

Contraventiile se constata de catre persoane anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventii, persoane denumite, in mod generic, agenti constatatori.

Conform articolului 15 alineat 2 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 sunt competenti sa constate contraventii: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al Municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.

Acesti agenti constatatori sunt competenti numai daca actul normativ special nu stabileste o competenta exclusiva in favoarea altor persoane, iar acest act normativ special are cel putin forta juridica a unei legi ordinare

Normele de competenta cu privire la agentii constatatori sunt norme de ordine publica, astfel incat nerespectarea competentei este sanctionata cu nulitatea absoluta a procesului-verbal, nulitate care poate fi invocata si din oficiu de catre instanta.

Chiar daca nu ne aflam in prezenta unei nulitati exprese, cum sunt cele prevazute de articolul 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, avandu-se in vedere faptul ca normele de competenta sunt norme procedurale imperative, ocrotind un interes general, consideram ca incalcarea acestora atrage nulitatea absoluta a actului incheiat. Or, in materie contraventionala, actul incheiat de catre agentii constatatori este procesul-verbal contraventional. Sanctiunea nulitatii absolute se aplica atat in cazul nerespectarii normelor de competenta materiala, cat si in situatia nesocotirii competentei teritoriale a agentului constatator.

In masura in care acest proces-verbal este incheiat de catre agentii constatatori cu nesocotirea regulilor imperative de competenta, petentul va putea invoca pe calea plangerii contraventionale acest aspect, avand ca finalitate anularea procesului-verbal de sanctionare contraventionala.

Agentii constatatori care indeplinesc conditiile de competenta reglementate de legislatia contraventionala trebuie sa indeplineasca conditiile esentiale de moralitate si profesionalism[2].
Sesizarea agentului constatator

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde prevederi cu privire la modurile de sesizare ale agentului constatator.

Intrucat contraventia prezinta o serie de asemanari cu infractiunea, in esenta ambele fapte reprezentand atingeri aduse unor valori sociale apartinand intregii comunitati, modurile de sesizare prezinta asemanari cu cele reglementate de Codul de Procedura Penala in situatia sesizarii organelor de urmarire penala.

Chiar daca legea contraventionala se completeaza cu prevederile Codului de Procedura Civila, nu putem asimila modurile de sesizare continute in acest cod cu modurile de sesizare ale agentului constatator, deoarece, contraventia este, in esenta, un fapt juridic, o fapta ilicita care este urmarita dupa o procedura specifica.

In aceasta materie, desi prevederile legislatiei procesual civile isi gasesc aplicabilitatea si in procedura de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor, cu privire la sesizarea agentului constatator nu putem decat sa aplicam prin analogie dispozitiile procesual penale[3], prevederile Codului de Procedura Civila fiind incompatibile.

Astfel, consideram ca agentul constatator poate fi sesizat prin plangere, denunt sau se poate sesiza din oficiu[4].

a. Sesizarea prin plangere

Cu privire la sesizarea prin plangere, aplicabilitatea acestei forme de sesizare este destul de restransa in materie contra­ventionala. Aceasta, deoarece majoritatea contraventiilor reglementate de dreptul romanesc nu au un subiect pasiv, fiind incadrate in ceea ce dreptul penal denumeste fapte de pericol.

Doar in ipoteza in care s-ar cauza, prin savarsirea unei contraventii, o paguba unei persoane fizice sau juridice, acea paguba ar putea fi reparata prin acordarea despagubirilor prin procesul-verbal de constarea a contraventiei, iar partea vatamata ar formula o plangere scrisa sau verbala, ne-am putea gasi in situatia sesizarii agentului constatator prin plangere.

Exista insa, acte normative care stabilesc ca sesizarea agentului constatator se poate face prin plangere. Astfel, Legea nr. 21/1996, legea concurentei, prevede in articolul 40 litera b, faptul ca organul cu atributii de control in materia concurentei, respectiv Consiliul Concurentei, poate fi sesizat prin "plangerea unei persoane fizice sau juridice afectate in mod real si direct prin incalcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 13 si 16".

Si anumite contraventii privind ordinea si linistea publica pot fi sanctionate numai in urma plangerii persoanei vatamate, in lipsa plangerii procesul-verbal intocmit fiind nelegal.

b. Sesizarea prin denunt

Sesizarea prin denunt este cea mai raspandita modalitate de sesizare a agentului constatator. Tocmai pentru ca, asa cum am aratat mai sus, in general in dreptul nostru contraventional contraventiile sunt de regula fapte de pericol, aproape toate sesizarile pe care le fac persoanele fizice sau juridice care cunosc despre savarsirea unei contraventii imbraca forma denuntului. Or, in majoritatea cazurilor, agentul constatator este sesizat de catre o persoana cu privire la presupusa savarsire a unei contraventii.

c.  Sesizarea din oficiu

A treia modalitate de sesizare a agentului constatator o reprezinta sesizarea din oficiu. Acest mod de sesizare se intalneste in cazul constatarii contraventiilor flagrante sau in cazul contraventiilor constatate in urma unor controale efectuate de catre organele competente. De asemenea, agentul constatator se poate sesiza din oficiu in urma unor materiale aparute in mass-media, din zvonul public sau in situatia cercetarii unor alte fapte. Consideram ca ne aflam in situatia sesizarii din oficiu si in ipoteza in care agentul constatator competent este sesizat de catre un alt agent constatator, care nu avea competenta sa constate savarsirea contraventiei.

Modalitatea de sesizare a agentului constatator nu prezinta relevanta practica. Indiferent daca este sesizat prin plangere, denunt sau se sesizeaza din oficiu, agentul constatator nu este obligat sa intocmeasca vreun inscris din care sa rezulte modalitatea de sesizare si nici nu este obligat a mentiona acest aspect in procesul-verbal de constatare a contraventiei. Afland in orice mod de presupusa comitere a unei contraventii si verificandu-si competenta, agentul constatator are trei posi­bilitati:

sa considere ca in realitate nu s-a savarsit nici o contra­ventie, ca nu poate fi identificat contravenientul sau ca fapta a fost comisa fara vinovatie;

sa constate ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea con­traventionala dar ca, in situatia concreta, se impune aplicarea sanctiunii avertismentului in forma orala, situatie in care nu mai incheie proces-verbal;

sa constate ca s-a comis o contraventie de catre o persoana identificata, procedand la intocmirea procesului-verbal de constatare.

De lege ferenda, se impune reglementarea modurilor de sesizare ale agentului constatator. Aceasta, deoarece instanta care urmeaza a cerceta existenta sau inexistenta contraventiei, a autorului acesteia si a raspunderii contraventionale trebuie sa cunoasca in ce mod s-a ajuns la constatarea contraventiei, pentru a analiza in mod complet starea de fapt. Nu trebuie omis faptul ca, de multe ori, agentul constatator este sesizat prin denunt de persoane aflate in dusmanie cu presupusul contravenient, iar instanta nu va putea cunoaste acest aspect decat daca el va fi probat de petent. Or, de cele mai multe ori, acesta doar banuieste ca sesizarea ar fi putut fi facuta de catre o persoana cu care se afla in conflict sau care este interesata in sanctionarea sa contraventionala

Ar trebui instituita obligativitatea pentru agentul constatator de a identifica in procesul-verbal modalitatea de sesizare, sub sanctiunea nulitatii exprese a procesului-verbal In ipoteza sesizarii prin plangere sau denunt ar trebui aratat in mod expres numele sau denumirea persoanei fizice sau juridice care a facut sesizarea, iar in cazul sesizarii din oficiu, descrierea concreta a circumstantelor in care s-a ajuns la aceasta sesizare.

Modalitatea de constatare a contraventiilor

O problema deosebit de interesanta, reliefata atat de doctrina cat si de practica judiciara, apare in legatura cu modalitatea in care poate fi constatata o contraventie.

Consideram ca expresia incetatenita in doctrina si in practica judiciara, respectiv aceea de a "constatata cu propriile simturi", trebuie interpretata in sensul in care agentul constatator va putea intocmi proces-verbal de constatare a contraventiei in toate situatiile in care, din probele administrate, se poate dovedi comiterea unei asemenea fapte, deci si in cazul contraventiilor instantanee. Intrucat, din mentiunile inserate in procesul-verbal, trebuie sa rezulte, fara dubiu, savarsirea faptei de catre persoana fata de care se intocmeste acest act, in masura in care este vorba de o contraventie instantanee, la care agentul constatator nu a fost prezent in momentul comiterii ei, este nevoie de consemnarea unor declaratii de martori, martori care sa fie identificati in procesul-verbal. Ceea ce este esential pentru a se putea garanta dreptul la aparare al petentului este ca, in procesul-verbal, sa se faca mentiuni referitoare la mijloacele de proba pe care se sprijina constatarile personale ale agentului constatator.

Acest aspect este valabil cu privire la toate procesele-verbale de constatare, inclusiv deci, la cele dresate in urma surprinderii in flagrant de catre agentul constatator a desfasurarii activitatii contraventionale. De aceea, apreciem ca un proces-verbal incheiat de catre un agent constatator, pe baza unor declaratii de martori, martori care sunt mentionati in procesul verbal, este de preferat incheierii unui proces-verbal in situatie de flagranta, proces-verbal in care nu se face referire la martori oculari. In primul caz, petentul ar beneficia de posibilitatea efectuarii unei probatiuni in fata instantei, in timp ce, in al doilea caz, ar avea o pozitie procesuala mult mai dificila, trebuind sa rastoarne prezumtia de legalitate a procesului-verbal, de multe ori acest fapt fiind aproape imposibil, intrucat, fie la momentul constatarii faptei a fost numai petentul si agentul constatator, fie au fost prezente persoane apropiate petentului, care nu pot depune marturie in procesul contraventional, datorita faptului ca dispozitiile legii cadru se completeaza cu normele procesual civile.

Exista insa, acte normative speciale, care conditioneaza sanctionarea unei fapte contraventionale de constatarea "cu propriile simturi" de catre agentul constatator a actiunii sau inactiunii care constituie contraventie

Orice contraventie poate fi constatata oricand de catre agentul constatator in cadrul termenului de prescriptie

Procesul-verbal de constatare a contraventiei

In urma sesizarii din oficiu sau fiind sesizat prin plangere ori denunt, agentul constatator, fie in urma surprinderii in flagrant a contraventiei, fie in urma administrarii unei probatiuni, in situatia in care apreciaza ca a fost savarsita o contraventie de catre o persoana identificata si ca nu exista nici un impediment legal cu privire la angajarea raspunderii contraventionale a acesteia, procedeaza la intocmirea procesului-verbal de constatare a contraventiei.

Procesul-verbal de constatarea a contraventiei reprezinta, cu exceptia unor situatii expres prevazute de lege[8], unicul act proce­dural prin care se poate constata savarsirea unei contraventii. Daca contraventia reprezinta unicul temei al raspunderii contraventionale, aceasta neputand fi conceputa din perspectiva dreptului material in lipsa faptei ilicite, din punct de vedere proce­dural, incheierea procesului-verbal contraventional reprezinta, in sistemul nostru de drept, momentul declansarii procedurii contraventionale, prin intermediul careia se angajeaza raspunderea contraventionala a persoanei care comite o contraventie.

Exceptia de la aceasta regula este stabilita in articolul 38 alineat 1 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, care confera agentului constatator posibilitatea de a aplica contravenientului, in masura in care considera ca se justifica, sanctiunea avertismentului in forma orala. Evident, in aceste situatii, este vorba de atingeri minime aduse valorilor ocrotite de legea contraventionala.

De asemenea, potrivit ultimelor modificari aduse Codului rutier, prevederile articolului 109 alineatele 6 si 7 ale acestui act normativ[9] permit agentului constatator ca, in masura in care contravenientul achita pe loc jumatate din minimul amenzii, in ipoteza savarsirii unor contraventii rutiere pentru care nu se dispune o sanctiune contraventionala complementara, sa nu mai incheie proces-verbal, ci sa elibereze contravenientului o chitanta care va cuprinde numele si prenumele contravenientului, fapta savarsita, actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, numele, prenumele si semnatura agentului constatator.

Ca atare, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege, in lipsa procesului-verbal, nu se poate angaja, din punct de vedere procedural, raspunderea contraventionala.

Pentru a se putea angaja raspunderea contraventionala este necesar deci ca, in primul rand, sa existe un proces-verbal.

Inainte de a trece la analiza elementelor pe care trebuie sa le cuprinda procesul-verbal de constatare a contraventiei, trebuie precizat faptul ca, in mod evident, acesta, deoarece este un act administrativ, trebuie intocmit in forma scrisa[10], fiind unicul act probator al savarsirii unei contraventii . In lipsa formei scrise, nu se va putea aplica nici o sanctiune, intrucat nu se va putea proba existenta faptei contraventionale.

In masura in care procesul-verbal este scris ilizibil, acesta este lovit de nulitate. Temeiul anularii acestor procese-verbale ilizibile este lipsa descrierii faptei contraventionale, nulitate expresa prevazuta in articolul 17 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Neputandu-se intelege scrisul, evident nu se va putea aprecia de catre instanta daca fapta contraventionala a fost descrisa. De asemenea, nu este valabil procesul-verbal de constatare a contraventiei care contine stersaturi si modificari, fara ca acestea sa fie confirmate prin semnatura agentului constatator.

In al doilea rand, procesul-verbal trebuie intocmit de catre agentul constatator competent. Deoarece normele de competenta sunt  norme imperative, sanctiunea nerespectarii lor este nulitatea absoluta sau chiar inexistenta procesului-verbal de constatare a contraventiei. Intrucat acest motiv de nulitate nu este prevazut expres de lege_, nulitatea are caracter virtual. Fiind o nulitate absoluta, ea poate fi invocata si de catre instanta din oficiu, in oricare faza a judecatii, prezumtia de vatamare neputand fi combatuta de agentul constatator. De altfel, este imposibil pentru un agent constatator necompetent de a acoperi acest viciu in fata instantei.

Elementele obligatorii ale procesului-verbal de constatare a contraventiei

Dupa ce agentul constatator este sesizat prin plangere ori denunt sau se sesizeaza din oficiu cu privire la savarsirea unei contraventii, acesta verifica daca este competent sa constate acea contraventie si, in masura in care considera ca se impune atragerea raspunderii contraventionale a persoanei care a savarsit fapta, in lipsa situatiilor de exceptie in care nu se intocmeste proces-verbal, procedeaza la intocmirea procesului-verbal de constatare a contraventiei.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie sa contina anumite mentiuni, respectiv cele prevazute in articolele 16 si 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Articolul 16 alineat 1 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, enunta ca procesul-verbal de constatare a contraventiilor trebuie sa contina in mod obligatoriu anumite elemente. De asemenea, conform articolului 19 din legea cadru, in ipoteza in care contravenientul refuza sa semneze sau nu este de fata, procesul-verbal trebuie sa contina anumite mentiuni suplimentare fata de cele aratate in articolul 16.

Cu toate acestea, lipsa unor mentiuni ale procesului-verbal nu conduce automat la anularea acestuia. Exista anumite elemente ale caror lipsa este sanctionata cu nulitatea expresa de articolul 17 al Ordonantei Guvernului nr. lipsa celorlalte elemente prevazute in articolul ducand la anularea procesului-verbal numai in situatia in care se provocata o vatamare unei persoane, iar aceasta persoana intelege sa invoce acea vatamare. Totusi, apreciem ca nerespectarea unor dispozitii impera­tive ale legii, chiar daca nu sunt prevazute in mod expres ca nulitati, conduce la anularea procesului-verbal, vatamarea fiind prezumata in mod absolut, fiind vorba de nulitati absolute si virtuale[13]. Practic, in anumite situatii avem de a face cu nulitati absolute si exprese[14]; in alte situatii cu nulitati absolute si virtuale[15]; in alte ipoteze este vorba de nulitati relative si exprese[16]; in fine, in multe situatii ne intalnim cu nulitati relative si virtuale .

Vom analiza, in continuare, mentiunile care trebuie sa fie continute in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Toate procesele-verbale de constatare a contraventiilor trebuie sa contina anumite elemente prevazute de catre articolul 16 al Ordonantei Guvernului nr.2./2001:

a. Data si locul in care a fost incheiat

Prima mentiune a procesului-verbal se refera la data si locul in care a fost incheiat. Chiar daca lipsa acestor mentiuni nu este prevazuta ca o nulitatea expresa in articolul 17, in anumite situatii lipsa lor poate conduce la anularea procesului-verbal, in masura in care petentul va invoca prin plangerea contraventionala si va putea proba anumite vatamari care i-au fost aduse.

Aceste mentiuni sunt importante pentru ca instanta sa verifice daca agentul constatator a constatat in mod flagrant contraventia, avandu-se in vedere si faptul ca o parte a practicii judiciare considera ca un proces-verbal de constatare a unei contraventii care se consuma instantaneu, nu poate fi intocmit la o data ulterioara savarsirii acesteia.

In cazul contraventiilor continue, in masura in care acestea sunt constatate inainte de se epuiza, data comiterii contraventiei este aceeasi cu data constatarii faptei. Cu toate acestea, data intocmirii procesului-verbal va trebui mentionata, pentru a se verifica de catre instanta daca, de la momentul constatarii contraventiei continue, si pana in momentul aplicarii sanctiunii contraventionale, nu s-a implinit termenul de prescriptie

Cu privire la locul incheierii procesului-verbal, de regula, acesta este fie locul constatarii contraventiei, fie sediul agentului constatator. Determinarea locului intocmirii procesului-verbal se face prin indicarea localitatii unde s-a intocmit procesul-verbal de constatare si a altor repere spatiale (strada, numar de imobil, etaj, numar de apartament)

Aceste mentiuni sunt importante mai ales in situatia in care procesul-verbal este incheiat in lipsa contravenientului sau in ipoteza in care acesta refuza sa semneze, intrucat instanta va putea aprecia daca agentul constatator a respectat prevederile articolului 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

b. Numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator

Primele trei mentiuni din aceasta enumerare sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii exprese de catre articolul 17 al Ordonantei. Guvernului nr. 2/2001. Cu privire la mentionarea institutiei din care face parte agentul constatator, teoretic, lipsa acesteia poate con­duce la o situatie destul de ciudata in practica, respectiv imposibilitatea instantei de a solutiona in contradictoriu plangerea, deoarece nu se va cunoaste paratul. Mai mult, pana la declararea ca neconstitutional a articolului nr. 32 alineat 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prin Decizia nr. 953/2006 a Curtii Constitutionale, in lipsa acestei prevederi contravenientul nu putea cunoaste unde trebuie sa depuna plangerea. Aceasta este insa doar o discutie teoretica intrucat, in practica, de regula, exista formulare tip pentru constatarea diferitelor categorii de contraventii, formulare care sunt anexe fie ale actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor, fie ale normelor metodologice emise in vedere aplicarii actului normativ care prevede si sanctioneaza contraventii , aceste formulare continand cel putin ministerul de care apartine agentul constatator.

Lipsa celor trei mentiuni sanctionate cu nulitatea expresa a procesului verbal de articolul 17 din legea cadru trebuie analizata cu privire la fiecare dintre acestea.

Evident, in masura in care lipsesc toate, procesul-verbal va fi anulat de catre instanta de judecata, fiind vorba in esenta de o nulitate absoluta si expresa.

Lipsa numelui agentului constatator, atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal ca unic act probator al contraventiei. Vatamarea este prezumata in mod absolut, organul din care face parte agentul constatator neputand face dovada ulterior, in fata instantei, referitoare la agentul constatator care constata contraventia. Aceasta, deoarece, interpretand altfel, ar insemna ca procesul-verbal nu are nici o valoare probanta, atata timp cat mentiunile absolut esentiale ale acestuia pot fi completate ulterior. Lipsa prenumelui si calitatii agentului constatator, desi reprezinta nulitati exprese, sunt nulitati rela­tive, prezumtia de vatamare instituita de lege, putand fi rasturnata de catre intimat in fata instantei.

c Datele personale ale contravenientului

Procesul-verbal trebuie sa cuprinda date referitoare la identificarea contravenientului, respectiv: datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale acestuia.

In cazul in care contravenientul este minor, procesul-verbal va trebui sa cuprinda si numele, prenumele si domiciliul parintilor sau a ocrotitorilor legali.

In cazul in care, contravenientul este persoana juridica, in procesul-verbal vor trebui facute mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare la registrul comertului si codul fiscal al acesteia. De asemenea vor trebui consemnate datele de identificare ale persoanei care o reprezinta.

Lipsa numelui si prenumelui contravenientului persoana fizica, a denumirii si a sediului contravenientului persoana juridica sunt prevazute ca nulitati exprese in articolul 17 al legii cadru.

Lipsa numelui contravenientului, atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de constatare a contraventiei intrucat acesta reprezentand unicul act probator al contraventiei, trebuie sa identifice persoana a carei raspundere contraventionala se angajeaza, vatamarea fiind prezumata in mod absolut. Ca atare, neputand fi identificat contravenientul, nu se poate angaja raspunderea contraventionala a acestuia.

Cu privire la lipsa prenumelui contravenientului, practica judiciara s-a pronuntat in sensul in care gresita mentionare a acestui element atrage anularea procesului-verbal.

Consideram ca, desi este vorba despre o nulitate expresa, gresita mentionare a prenumelui contravenientului reprezinta doar o nulitate relativa, astfel incat prezumtia de vatamare instituita de articolul 17 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 poate fi rasturnata de catre agentul constatator, in situatia in care din celelalte date de identificare ale contravenientului, in special datorita codului numeric personal, acesta poate fi identificat.

Ceea ce este esential cu privire la mentionarea acestor date, este ca persoana fata de care se intocmeste proces-verbal de constatare a contraventiei sa fie identificata. Evident, in lipsa numelui nu putem vorbi de identificarea unei persoane. In masura in care, din celelalte date ale procesului-verbal se poate identifica contravenientul (deci fara sa se recurga la alte documente exterioare procesului-verbal), procesul-verbal este valabil.

In tratarea acestei probleme, nu trebuie omis faptul ca articolul 16 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 a reluat prevederile continute de Legea nr. elaborata cu patru decenii in urma, in alte conditii sociale si economice. Astfel, in zilele noastre, daca agentul constatator il identifica pe contravenient prin codul numeric personal, procesul-verbal nu este lovit de nulitate indiferent de lipsa celorlalte mentiuni in afara de nume intrucat fiecarei persoane ii corespunde un cod numeric personal, contravenientul fiind deci identificat, iar lipsa celorlalte elemente nu ii poate provoca acestuia o vatamare care sa nu poata fi remediata altfel decat prin anularea actului.

Ocupatia si locul de munca ale contravenientului trebuie mentionate in vederea identificarii fara dubii a autorului faptei contraventionale si in vederea aprecierii circumstantelor personale ale contravenientului.

In ceea ce priveste persoana juridica, articolul 17 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, sanctioneaza cu nulitate expresa lipsa denumirii si a sediului contravenientei. Lipsa acestor mentiuni nu poate fi completata prin acte exterioare procesului verbal. Ca atare, procesele-verbale care nu contin aceste elemente vor fi anulate de catre instanta, organul din care face parte agentul constatator neputand rasturna, practic, prezumtia de vatamare ce opereaza in favoarea petentului.

Lipsa celorlalte date cu privire la persoana juridica, respectiv numarul de identificare la registrul comertului codul fiscal si datele personale ale persoanei care o reprezinta, atrage nulitatea relativa si virtuala a procesului-verbal de constatare a contraventiei, petentul trebuind sa faca dovada vatamarii.

In masura in care, in fata instantei, petentul, persoana fizica sau juridica, face dovada faptului ca nu el a savarsit contraventia descrisa in procesul-verbal de contraventie, practica judiciara a considerat ca opereaza nulitatea procesului-verbal datorata neidentificarii contravenientului.

d. Descrierea starii de fapt

Procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie sa contina: descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. De asemenea, procesul-verbal trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia. Lipsa mentiunii faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sunt prevazute ca nulitati exprese de articolul 17 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.

Aceste mentiuni se refera practic la descrierea starii de fapt care va fi avuta in vedere in momentul in care se va face incadrarea juridica a presupusei fapte contraventionale. Pe baza acestei stari de fapt, se va analiza daca, in concret, se poate angaja raspunderea contraventionala a persoanei identificate drept contravenient iar, in masura unui raspuns afirmativ, aceasta stare de fapt va constitui un criteriu important in individualizarea sanctiunii contraventionale, atat ca tip de sanctiune principala (avertisment, amenda sau prestarea unei activitati in folosul comunitatii), cat si ca cuantum. De asemenea, pe baza starii de fapt descrise in procesul-verbal, se vor putea aplica sanctiuni contraventionale complementare.

e. Incadrarea juridica a faptei savarsite

Potrivit articolului 16 al legii cadru, procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie sa contina indicarea actului normativ prin care se sanctioneaza contraventia. Asadar, pe langa descrierea starii de fapt, agentul constatator trebuie sa faca incadrarea in drept a starii de fapt expuse.

Instanta nu este tinuta de incadrarea juridica facuta de agentul constatator. Ea poate sa considere ca, in realitate, este vorba de o alta contraventie, situatie in care va reindividualiza sanctiunea aplicata in ipoteza in care limitele de sanctionare sunt diferite sau va putea constata ca fapta descrisa, in realitate, nu este prevazuta de legea contraventionala, caz in care va dispune anularea procesului-verbal.

f. Indicarea societatii de asigurari

Procesul-verbal de constatare a contraventiei trebuie sa contina indicarea societatii de asigurari, in cazul in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie. Articolul 180 din Regulamentul de aplicare al Codului rutier prevede obligativitatea mentionarii societatii de asigurari, numai in ipoteza in care au existat numai pagube materiale in urma acelui accident. Desi aceasta prevedere ar parea, la prima vedere, logica, in realitate ea este o prevedere ilegala, intrucat se adauga la lege printr-un act normativ cu forta juridica inferioara, in speta o Hotarare de Guvern

Lipsa acestei mentiuni nu poate atrage insa nulitatea procesului-verbal, pentru simplul motiv ca petentul nu va putea proba o vatamare, fiind vorba de o nulitate relativa si virtuala. O vatamare ar putea invoca cel care a suferit un prejudiciu ca urmare a contraventiei comise de persoana fata de care s-a incheiat procesul-verbal de constatare; intrucat, acesta nu poate fi parte in procesul contraventional, urmeaza ca, in lipsa mentiunii societatii de asigurari din procesul-verbal, sa actioneze pe baza unei actiuni de drept comun intemeiata pe raspunderea civila delictuala impotriva contravenientului, care se va putea apara printr-o cerere de chemare in garantie a asiguratorului.

g Mentiunea posibilitatii achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca actul normativ special prevede aceasta posibilitate

In doctrina, s-a afirmat ca lipsa acestei mentiuni nu este sanctionata cu nulitatea procesului-verbal, ci sanctiunea ar trebui sa fie repunerea contravenientului in termen, la cererea acestuia, daca dovedeste faptul ca a aflat despre aceasta posibilitate ulterior[22].

Desi, la prima vedere, aceasta opinie ar fi criticabila, teoretic, pentru faptul ca nu tine cont de principiul potrivit caruia nimeni nu se poate scuza cu necunoasterea legii, prezumandu-se ca persoana in cauza ar trebui sa cunoasca aceasta facilitate, credem ca aceasta interpretare este corecta, intrucat, pe de-o parte, trebuie sanctionata neglijenta agentului constatator iar, pe de alta parte, contravenientul trebuie sa beneficieze de facilitatile oferite de lege.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede ca aceasta posibilitate a platii a jumatate din minimul contraventiei in 48 de ore, trebuie prevazuta in mod expres de actele normative speciale. In lipsa unei asemenea mentiuni in actul normativ care sanctioneaza contraventia, sistemul ablatiunii nu se aplica.

h. Termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea

In doctrina, s-a sustinut ca, in cazul in care din procesul-verbal de constatare a contraventiei lipseste termenul de depunere a plangerii, sanctiunea ar fi repunerea in termen cand, contravenientul probeaza ca nu cunostea acest termen iar, in situatia lipsei mentiunii organului la care se depune plangerea, sanctiunea ar fi considerarea de catre instanta a faptului ca plangerea a fost regulat introdusa daca, datorita lipsei acestei mentiuni in procesul-verbal de constatare a contraventiei, petentul introduce plangerea la un organ necompetent.

Cu privire la nementionarea termenului de exercitare a caii de atac, aceasta desi este o nulitate relativa si virtuala, contravenientul nu va putea dovedi niciodata o vatamare, deoarece termenele si caile de atac sunt prevazute in legislatie in dispozitii imperative, astfel incat legea[23] si nu agentul constatator da dreptul la exercitarea caii de atac intr-un anumit termen.

Consideram ca nerespectarea termenului legal de 15 zile, indiferent de mentiunile din procesul-verbal, atrage decaderea contravenientului din dreptul de a mai formula plangere iar, in situatia depunerii plangerii peste termen, aceasta este tardiva. Chiar daca agentul constatator nu consemneaza aceste mentiuni in procesul-verbal, opereaza principiul cunoasterii legii, nefiind vorba de norme penale sau contraventionale materiale, pentru a putea vorbi de o ipotetica eroare de drept, ci de norme procesuale imperative, ale caror incalcari sunt sanctionate.

Depunerea plangerii la un organ necompetent trebuie insa analizata nuantat, avandu-se in vedere si modificarile din aceasta materie, ca urmare a declararii ca neconstitutional a articolului 32 alineat 1[24] din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prin Decizia nr. 953/2006 a Curtii Constitutionale .

Acceptand ideea ca textul articolului 32 aliniatul 1 din legea cadru nu mai produce efecte juridice, petentul va trebui sa depuna plangerea la instanta competenta, care este instanta in a carei raza de competenta a fost savarsita contraventia.

Daca in urma mentiunii eronate din procesul-verbal, petentul, in loc sa depuna plangerea la instanta judecatoreasca, o depune la agentul constatator pot interveni doua situatii.

Prima, mai mult teoretica, presupune ca agentul constatator sa inainteze plangerea in cadrul termenului de 15 zile la instanta. In aceasta situatie, consideram ca plangerea este depusa in termen, petentul nefiind vatamat prin mentiunea eronata a agentului constatator.

In ipoteza, mult mai veridica, in care agentul inainteaza instantei plangerea dupa expirarea termenului caii de atac, teoretic, plangerea ar fi tardiva. Intrucat, asa cum am aratat, prevederile legale sunt neclare, iar in randul cetatenilor s-a incetatenit practica depunerii plangerii la organul din care face parte agentul constatator, consideram ca, in masura in care agentul constatator nu a indicat in procesul-verbal de constatare a contraventiei, ca plangerea se depune la instanta, s-a produs petentului o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel decat prin considerarea plangerii ca fiind in termen, vatamarea fiind evidenta, iar sanctiunea la care se expune petentul fiind respingerea plangerii ca tardiva[26].

i. Semnatura agentului constatator

Sanctiunea lipsei acestei mentiuni este nulitatea absoluta si expresa a actului de constatare a contraventiei, intrucat sunt incalcate dispozitii imperative ale legii, iar sanctiunea nulitatii este prevazuta in articolul 17 al Ordonantei Guvernului nr. 2/ 2001.

Pe langa elementele obligatorii pe care trebuie sa le contina toate procesele-verbale de constare a contraventiilor, in situatia in care contravenientul este prezent la intocmirea procesului-verbal de constatare a contraventiei, acesta trebuie sa contina doua mentiuni suplimentare.

a. Consemnarea obiectiunilor contravenientului sau a mentiunii agentului constatator conform careia contravenientul nu are de formulat obiectiuni.

O mentiune care ar trebui sa se regaseasca in toate procesele verbale de constatare a contraventiei incheiate in prezenta contravenientului se refera la consemnarea obiectiunilor contravenientului sau mentiunea agentului constatator conform careia contravenientul nu are de formulat obiectiuni.

Potrivit articolului 16 alineat 7 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, in momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.

In doctrina, s-a afirmat ca este sanctionat cu nulitatea expresa doar refuzul agentului constatator de a consemna obiectiunile contravenientului, nu si neindeplinirea obligatiei de a aduce la cunostinta acestuia dreptul de a face obiectiuni, in aceasta ultima situatie, fiind vorba de o nulitate virtuala, caz in care ii revine petentului sarcina probei in sensul de a face dovada vatamarii[27].

Sigur, aceasta interpretare este corecta, in principiu, intrucat nulitatea expresa se refera doar la refuzul de a consemna obiectiunile contravenientului. Contravenientul, teoretic, ar trebui sa cunoasca ca are dreptul de a face obiectiuni, astfel incat ii va fi aproape imposibil sa dovedeasca ca agentul constatator nu l-a informat cu privire la aceasta posibilitate.

Instituirea obligatiei de a aduce la cunostinta contravenientului a dreptului de a face obiectiuni este facuta in vederea garantarii dreptului la aparare a acestuia. Daca nu ar exista nici o sanctiune, consideram ca legea nu ar fi prevazut obligatia de aducere la cunostinta a dreptului de a face obiectiuni, ci doar faptul ca persoana respectiva poate face obiectiuni cu privire la procesul-verbal de constatare.

De aceea, pentru a inlatura orice incertitudine, consideram ca procesul-verbal de constatare a contraventiei este valabil numai in ipoteza in care agentul constatator consemneaza la rubrica destinata obiectiunilor contravenientului fie obiectiunile acestuia, fie faptul ca acesta nu are de facut obiectiuni

Doar astfel, dreptul la aparare al petentului si egalitatea armelor, ca si conditii ale unui proces echitabil ar fi respectate, intrucat instanta ar putea sa verifice daca s-au respectat dispozitiile legale in materie, in concret, putandu-se intalni mai multe situatii:

in masura in care petentul semneaza procesul-verbal in care se mentioneaza ca nu are de facut obiectiuni, este evident ca agentul constatator i-a adus la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, in caz contrar petentul trebuind sa refuze semnarea unui proces-verbal care contine mentiuni neadevarate.

in ipoteza refuzului petentului de a semna procesul-verbal, instanta va putea, din declaratiile martorilor care confirma refuzul contravenientului de a semna procesul-verbal, sa analizeze daca agentul constatator i-a adus la cunostinta petentului dreptul de a formula obiectiuni si daca a refuzat consemnarea unor eventuale obiectiuni ale acestuia iar in situatia in care martorii nu confirma indeplinirea acestei obligatii de catre agentul constatator, instanta va anula procesul-verbal de constatare a contraventiei, datorita nerespectarii prevederilor articolului alineat 7 din Ordonanta Guvernului nr.

b. Semnatura contravenientului

O a doua mentiune care trebuie sa se regaseasca in procesul-verbal de constatare a contraventiei incheiat in prezenta contravenientului se refera la semnatura contravenientului. Aceasta semnatura nu are valoare unei recunoasteri a vinovatiei, ci pe aceea a luarii la cunostinta a continutului procesului-verbal In argumentarea acestei opinii, se arata ca refuzul de a semna nu are, in principiu, nici o relevanta asupra valabilitatii procesului-verbal si a fortei sale probante

In situatia in care contravenientul refuza sau nu poate sa semneze procesul-verbal, se vor aplica prevederile articolului 19 al Ordonantei Guvernului nr. procesul-verbal trebuind sa contina prevederi identice cu situatia in care contravenientul nu este prezent la intocmirea procesului-verbal, sanctiunea lipsei acestor mentiuni fiind nulitatea actului constatator.

In situatia in care contravenientul nu este prezent la incheierea procesului-verbal, articolul 19 al Ordonantei Guvernului nr. prevede ca agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor In acest caz, procesul-verbal va cuprinde atat datele personale din actul de identitate al martorului, cat si semnatura acestuia. Aceasta solutie se aplica si in situatia in care contravenientul este prezent la intocmirea procesului-verbal, dar refuza sau nu poate sa semneze actul constatator. Potrivit alineatului 3 al articolului in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.