Drept penal - partea speciala

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA

PARTEA I

CAPITOLUL I

Infractiuni contra sigurantei statului

Sectiunea I

Aspecte comune

Statul de drept, ca organizare politica a societatii, ansamblu al autoritati lor publice (legislativa, executiva, judecatoreasca) expresie a hotararii majoritatii corpului electoral, de a instaura un stat in care suprematia legii si a ordinii de drept constituie cea mai importanta valoare sociala, valoare de care depind toate celelalte valori aratate prin normele penale.

In Constitutia Romaniei, in art.1-3 sunt reglementate valorile sociale fundamentale referitoare la statul roman, suveranitate, teritoriu, valori ocrotite de normele penale. Romania este un stat independent, unitar si indivizibil, iar legea penala incrimineaza faptele de natura sa aduca atingere functiilor statului roman, suveranitatii, independentei, unitatii si indivizibilitatii sale.

Faptele prin care se aduc atingere statului, atributelor sale fundamentale, prezinta un pericol social deosebit. Pentru aceste considerente, legiuitorul roman, in prima grupa a infractiunilor incriminate in partea speciala a Codului penal a reglementat infractiunile impotriva sigurantei statului. In masura in care statul cu functiile si atributiile sale este pus in pericol, toate celelalte valori sociale nu mai pot fi aparate in conditii optime. Slabirea unora din atributele statului, diminuarea capacitatii de organizare si conducere a statului de drept are ca si consecinta si slabirea protejarii celor mai importante valori si anume: persoana umana, avutul public si privat activitatea organelor statului, autoritatea acestora, ordinea si linistea publica, capacitatea de aparare a tarii, etc.

In literatura juridica de specialitate infractiunile contra sigurantei statului au fost definite ca fiind "acele fapte care sunt prevazute de Codul penal sau de unele legi speciale, savarsite cu vinovatie si care sunt de natura sa aduca atingere sigurantei interioare si exterioare si, prin aceasta fiinta statului, atributele sale fundamentale, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea ".

Obiectul infractiunilor impotriva sigurantei statului

A. Obiectul juridic comun al infractiunilor contra sigurantei statului "este reprezentat de siguranta nationala ca valoare sociala fundamentala si relatiile sociale care se nasc si evolueaza in jurul si in stransa legatura cu respectiva valoare ".

In art.1 din Legea 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei se prevede ca prin siguranta nationala " se intelege starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica, politica necesara existentei statului national roman, ca stat suveran, unitar, independent si indivizibil, mentinerii ordinii de drept, precum si climatului de exercitare neingradita a drepturilor, libertatilor si fundamentale ale cetatenilor potrivit principiilor si normelor democratice statornicite prin Constitutie."

Ocrotirea acestor valori sociale, in contextul actual prezinta o importanta deosebita, mai ales in conditiile de instabilitate si incordare, de criza politica, economica si sociala, accentuate de prabusirea regimurilor totalitare din Europa centrala si de est.

Romania aliniindu-se la reglementarile internationale in materia drepturilor omului, a adoptat prevederi legale in care se statueaza ca " siguranta nationala se realizeaza in conformitate cu legile in vigoare si cu obligatiile asumate prin cerintele si tratatele internationale ce au incidenta in acest domeniu (art.5 din Legea 51 / 1991).

B. Obiectul juridic special.

La unele din infractiunile contra sigurantei statului obiectul juridic nu difera de obiectul juridic comun, si el consta in relatiile sociale referitoare la suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului. Acest obiect juridic special se regaseste la infractiunile de tradare (art.155 C.p.), actiuni dusmanoase contra statului (art.158 C.p.) si spionaj (art.159 C.p.).

Obiectul juridic special in cazul altor infractiuni contra sigurantei statului consta in relatiile sociale referitoare numai la una din valorile sociale care, in ansamblul lor conditioneaza existenta statului in afara oricarui pericol. (inviolabilitatea secretului de stat in cazul tradarii prin transmitere de secrete, divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului, puterea de stat, in cazul subminarii puterii de stat, a atentatului care pune in pericol siguranta de stat, etc.)

C. Obiectul juridic complex.

In cazul unor infractiuni impotriva sigurantei statului, pe langa obiectul juridic principal alcatuit din valoarea sociala denumita siguranta nationala, exista si un obiect juridic secundar alcatuit din alte valori sociale ce constau obiectul juridic al altor infractiuni, cum ar fi relatiile sociale referitoare la patrimoniu (in cazul infractiunii de - actele de diversiune prev .de art.163 C.p.) relatiile sociale referitoare la unele atribute fundamentale ale persoanei (in cazul infractiunii de atentat care pune in pericol siguranta statului, art.166 C.p., atentat contra unei colectivitati, prev. de art.161 C.p, subminarea puterii de stat, prev. de art.162 C.p.) daca fapta se savarseste prin actiuni violente impotriva persoanei.

D. Obiectul material.

De regula, infractiunile impotriva sigurantei statului nu au un obiect material, intrucat actiunea nu este exercitata in mod direct asupra unui bun sau asupra corpului persoanei. Totusi, in cazul unor infractiuni din aceasta grupa exista si un obiect material, atunci cand actiunea se exercita asupra unui bun sau asupra corpului persoanei. Astfel, in cazul infractiunii de tradare prin transmitere de secrete, obiectul material al acestei infractiuni este alcatuit din documentele care sunt procurate, detinute sau transmise. De asemenea, in cazul infractiunii de tradare prin ajutorarea inamicului (art.156 C.p.) obiectul material al infractiunii este constituit din obiectivele, bunurile sau valorile asupra carora este exercitata activitatea infractionala teritorii, orase, pozitii de aparare, depozite, instalatii, nave, aeronave, masini, aparate, armament, materiale care pot sluji purtarii razboiului, oameni, valori si materiale de orice fel.

Obiect material au si infractiunile de atentat contra sigurantei statului, atentat contra unei colectivitati, obiectul material fiind reprezentat de corpul persoanei sau al persoanelor care ar putea fi vatamate sau ucise prin activitatea infractionala.

Si alte infractiuni din aceasta grupa pot avea obiect material.

2. Subiectii infractiunii

a. Subiectul activ - infractiunile contra sigurantei statului pot fi savarsite de orice persoana care indeplineste conditiile juridice cerute de lege pentru a raspunde penal.

La unele infractiuni, pe langa conditiile juridice cerute de subiectul activ, sunt prevazute anumite cerinte speciale. Astfel, in cazul infractiunilor de tradare, tradare prin ajutorarea inamicului, tradare prin transmitere de secrete, legiuitorul a stabilit cerinta ca subiectul activ sa aiba calitatea de cetatean roman sau persoana fara cetatenie care domiciliaza pe teritoriul Romaniei. In cazul infractiunilor de spionaj si actiuni dusmanoase contra statului, legiuitorul a prevazut calitatea de cetatean strain sau persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul statului roman.

In cazul infractiunii de subminare a economiei nationale, desi legea nu prevede in mod expres o anumita calitate pe care trebuie sa o aiba subiectul activ, din continutul legii rezulta ca aceasta infractiune nu poate fi savarsita decat de un angajat al uneia dintre unitatile prevazute in art.145 C.p. care prin atributiunile sale de serviciu prin pozitia pe care o are in cadrul acelei unitati are posibilitate a de a folosi sau impiedica activitatea normala a acestei unitati. Infractiunile contra sigurantei statului pot fi savarsite in oricare din formele de participatie (coautorat, instigare, complicitate) cu cateva exceptii. Astfel, in cazul infractiunilor de subminarea puterii de stat si complot exista o participatie constituita in sensul ca aceste infractiuni pot fi comise numai prin cooperarea mai multor persoane. In cazul infractiunii de complot, poate exista un singur autor numai in situatia in care infractiunea se realizeaza prin initierea unor asociatii sau grupari in scopul savarsirii uneia dintre infractiunile prev. de art.155-163 C.p., art.165 C.p. si art.166¹ C.p.

Infractiunile cu pluralitate de faptuitori nu exclud insa participatia penala propriu-zisa.

In cazul infractiunii de nedenuntare (art.170 C.p.) nu poate exista coautorat sau complicitate, deoarece obligatia denuntarii are caracter personal, insa este posibila instigarea.

b. Subiectul pasiv - in cazul infractiunilor contra sigurantei statului - este statul roman a carui existenta este periclitata prin savarsirea activitatilor incriminate de lege.

Exista insa infractiuni la care subiectul pasiv secundar este persoana fizica sau juridica care a suferit o vatamare a drepturilor sale legitime. Astfel, in cazul infractiunii de atentat, subiect pasiv secundar este persoana care indeplineste o functie importanta in stat sau publica. Desi legea nu defineste aceasta notiune, in literatura juridica de specialitate se apreciaza ca o persoana fizica indeplineste o astfel de activitate atunci cand are o functie de raspundere intr-un organ de stat, sau o responsabilitate publica importanta care-i permite sa adopte ori sa participe la adoptarea unor masuri cu ample rezonante sociale si publice. De regula, o activitate importanta in stat desfasoara acele persoane care ocupa o functie importanta intr-un organ al puterii legislative, executive sau judecatoresti la nivel central.

Activitate publica importanta, se considera si acea activitate care este efectuata de o persoana care ocupa o functie de conducere intr-o organizatie profesionala, sindicala, partid politic, asociati si care are o reputatie deosebita pe plan intern sau extern.

Subiect pasiv secundar poate fi si o persoana juridica (societate comerciala, regie autonoma), care realizeaza o activitate economica importanta si isi aduce aportul la asigurarea sigurantei nationale.

3. Continutul constitutiv al infractiunilor impotriva sigurantei statului

Pe plan obiectiv infractiunile impotriva sigurantei statului au o mare diversitate de realizare, astfel ca este dificil de stabilit unele elemente comune.

A. Latura obiectiva.

a.) Elementul material al infractiunilor impotriva sigurantei statului, de regula se realizeaza prin actiuni, singura infractiune ce poate fi savarsita prin inactiune fiind infractiunea de nedenuntare.

In art.3 din Legea 51/1991 privind siguranta statului sunt enumerate actiunile ce reprezinta amenintari la siguranta nationala a Romaniei, dupa cum urmeaza.

- planurile si actiunile care vizeaza supunerea sau stirbirea suveranitatii, unitatii, independentei sau indivizibilitatii satului roman;

- actiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de razboi contra tarii sau de razboi civil, inlesnirea ocupatiei militare straine, aservirea fata de o putere straina ori ajutorarea unei puteri sau organizatii straine de a savarsi oricare din aceste fapte ;

- tradarea prin ajutarea inamicului;

- actiunile armate sau orice alte actiuni evidente care urmaresc slabirea puterii de stat;

- spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, procurarea ori detinerea ilegala de documente sau date secrete de stat, in vederea transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora sau in orice alt scop neautorizat de lege, precum si divulgarea-secretelor de stat sau neglijenta in pastrarea acestora;

- subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului, ori care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani sau pot aduce atingere capacitatii de aparare ori altor asemenea interese ale tarii, precum si actele de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a structurilor necesare bunei desfasurari a vietii social-economice sau apararii nationale;

- actiunile prin care se atenteaza la viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanelor care indeplinesc functii importante in stat ori a reprezentantilor altor state sau al organizatiilor internationale, a caror protectie trebuie sa fie asigurata pe timpul sederii in Romania, potrivit legii, tratatelor si conventiilor incheiate, precum si practicii internationale;

- initierea, organizarea, savarsirea sau sprijinirea in orice mod a actiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara sau de orice alta natura, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune in pericol sub orice forma unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, precum si incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;

- actele teroriste precum si initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al carui scop il constituie savarsirea de asemenea fapte.

- atentatele contra unei colectivitati savarsite prin orice mijloace;

- sustragerea de armament, munitii, materii explozive sau radioactive toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decat cele prevazute de lege, precum si portul de armament sau munitie fara drept, daca prin aceasta se pune in pericol siguranta nationala;

- initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate anterior, precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii.

Activitatile care prin continutul lor reprezinta apararea unor cauze legitime, exprimarea libera a opiniilor politice, manifestarea unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de alta natura ce constituie drepturi garantate prin Constitutie sau alte legi, nu pot fi considerate amenintari la adresa sigurantei statului.

Majoritatea infractiunilor impotriva sigurantei statului pot fi comise numai prin actiuni. Singura infractiune ce poate fi comisa prin inactiune este nedenuntarea (art.170 C.p.) care consta in omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia din infractiunile prevazute de art.155-163, 165, 166¹ si 167 C.p.

Unele dintre infractiunile impotriva sigurantei statului pot fi comise atat prin actiuni cat si prin inactiuni. Caracterul mixt al elementului material exista in cazul infractiunilor de atentat care pune in pericol siguranta statului si infractiunile contra reprezentantului statului strain, cand punerea in primejdie a vietii, sanatatii sau a integritatii unei persoane care indeplineste o activitate importanta in stat sau alta activitate publica importanta, sau a unei colectivitati sau a reprezentantului statului strain se poate realiza atat prin actiune cat si prin inactiune.

Infractiunile contra sigurantei statului sub aspectul elementului material in majoritate sunt conditionate de existenta unei cerinte esentiale ca "de natura sa aduca in orice mod atingere sigurantei nationale" sau "de natura sa slabeasca puterea de stat" sau "de natura sa submineze economia nationala" etc.

Din reglementarea legala rezulta ca infractiunile contra sigurantei statului sunt infractiuni de pericol, de esenta lor fiind crearea unei stari de pericol pentru siguranta statului, pentru valorile ocrotite in cadrul aceste grupe de infractiuni.

b.) Urmarea imediata.

Pe langa crearea unei stari de pericol pentru siguranta statului, la unele infractiuni avem si un rezultat secundar si anume: moartea victimei, vatamarea integritatii corporale sau moartea mai multor persoane (art.16o, 171 si 171 C.p.), o paguba importanta produsa economiei nationale (art.165 C.p.- subminarea economiei nationale), etc.

c.) Intre actiunile sau inactiunile ce constituie elementul material si urmarea imediata, trebuie stabilita o legatura de cauzalitate

B. Latura subiectiva.

a). Forma de vinovatie, de cele mai multe ori exista sub forma intentiei directe sau indirecte. Cand legea precizeaza in mod expres scopul (ex.- tradare) va exista intentie calificata prin scop.

Pe langa intentie, culpa poate exista ca forma a vinovatiei numai in cazul infractiunii de nedenuntare sau infractiunii contra reprezentantului strain.

b). Mobilul. De la caz la caz, mobilul infractiunilor contra sigurantei consta in ura impotriva Romaniei, razbunarea etc. Mobilul nu este cerut de lege pentru existenta infractiunii, insa sub aspectul individualizarii pedepsei el are relevanta.

c). Scopul. In cazul unor infractiuni, scopul este explicit prevazut de lege ca o cerinta esentiala a laturii obiective (ex.- in cazul tradarii, scopul este suprimarea sau slabirea unitatii, indivizibilitatii, suveranitatii sau independentei tarii).

Scopul trebuie stabilit pentru a se face incadrarea juridica a faptei si poate fi avut in vedere la individualizarea pedepsei.

4.Forme. Modalitati. Sanctiuni.

A. Forme.

De regula, infractiunile contra sigurantei statului se comit prin actiuni, astfel pot parcurge toate etapele activitatii infractionale intentionate, incepand cu actele pregatitorii, tentativa si incheind cu infractiunea consumata

In conformitate cu prevederile art.173 alin.1 si 2 C.p., atat tentativa cat si anumite acte pregatitoare sunt asimilate cu actele de executare si se pedepsesc.

Astfel, se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori a instrumentelor precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute in art.156, 157, 159-163, 165, 166, 166¹ si 158 C.p. raportat la infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului.

Infractiunea de tradare prev. de art.155 C.p. nu poate avea acte pregatitoare, iar infractiunea de atentat nu poate avea tentativa.

Infractiunile contra sigurantei statului se consuma in momentul in care se produce urmarea imediata.

B. Modalitati.

In cazul unor infractiuni impotriva sigurantei statului vom intalni modalitati alternative de executare a activitatii infractionale. Astfel, in cazul infractiunii de tradare prin transmitere de secrete, activitatea infractionala poate imbraca fie forma transmiterii de secrete, fie forma procurarii de documente sau date ce constituie secrete de stat, fie detinerea de astfel de documente de cei care nu au calitatea de a le cunoaste.

C. Sanctiuni.

Pentru fiecare infractiune, in textul de lege sunt prevazute pedepsele ce se aplica. Regimul sanctiunilor este mai sever, fiind prevazute pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii.

In majoritatea cazurilor sunt prevazute ca pedepse complimentare interzicerea unor drepturi.

In art.173 alin.3 C.p. se prevede ca tainuirea sau favorizarea acestor infractiuni se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 1o ani, insa pedeapsa aplicata tainuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decat cea prevazuta de lege pentru autor.

De mentionat este ca tainuirea sau favorizarea savarsita de sot sau o ruda apropiata in cazul infractiunilor prevazute in art.155-163, 165, 166¹ si 167 C.p. se pedepsesc, insa limitele de pedeapsa se reduc la jumatate.

D. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei.

Potrivit prevederilor art.172 C.p., participantul la infractiunile contra sigurantei statului nu se pedepseste daca denunta in timp util savarsirea infractiunii, astfel incat sa fie impiedicata consumarea ei, sau daca a impiedicat el insusi consumarea ei, iar apoi o denunta.

De asemenea, este prevazuta o cauza de reducere a pedepsei la jumatate, in cazul in care participantii la infractiunile contra sigurantei statului, dupa inceperea urmaririi penale ori dupa descoperirea autorilor, inlesnesc arestarea acestora.

Sectiunea II

Tradarea (art.155 C.p.)

Sectiunea III

Tradarea prin ajutarea inamicului(art.156 C.p.)

Sectiunea IV

Tradarea prin transmitere de secrete (art.157 C.p.)

Sectiunea V

Actiunile dusmanoase contra sigurantei statului (art.158 C.p.)

Sectiunea VI

Spionajul (art.159 C.p.)

Sectiunea VII

Atentatul care pune in pericol siguranta statului (art.160 C.p.)

Sectiunea VIII

Atentatul contra unei colectivitati (art.161 C.p.)

Sectiunea IX

Subminarea puterii de stat (art.162 C.p.)

Sectiunea X

Actele de diversiune (art.163 C.p.)

Sectiunea XI

Subminarea economiei nationale (art.165 C.p.)

Sectiunea XII

Propaganda in favoarea statului totalitar (art.166 C.p.)

Sectiunea XIII

Actiuni impotriva ordinii constitutionale (art. C.p.)

Sectiunea XIV

Complotul (art. 167 C.p.)

Sectiunea XV

Compromiterea unor interese de stat (art. 168 C.p.)

Sectiunea XVI

Comunicarea de informatii false (art. C.p.)

Sectiunea XVII

Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului (art. 169 C.p.)

Sectiunea XVIII

Nedenuntarea (art. 170 C.p.)

Sectiunea XIX

Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain

(art. 171 C.p.)

CAPITOLUL II

Infractiuni contra persoanei

Sectiunea I

Infractiuni contra vietii

1. Aspecte comune.

In Codul penal, intr-o sectiune distincta denumita "Omuciderea" sunt incriminate ca infractiuni faptele prin care se aduce atingere dreptului la viata.

1.1. Obiectul juridic - este constituit din relatiile sociale referitoare la dreptul la viata a persoanei.

Dreptul la viata exista din momentul in care copilul este expulzat si isi incepe existenta proprie si inceteaza odata cu producerea mortii.

Dreptul la viata este ocrotit de legea penala in egala masura pentru toate persoanele. Pentru aceste considerente, infractiunile contra vietii exista cata vreme s-a atentat la dreptul la viata a unei persoane, neavand relevanta varsta persoanei, starea de sanatate, etc.

Momentul final al vietii nu este inca pe deplin elucidat. In literatura juridica se arata ca medicii iau in considerare doua situatii:

- moartea clinica, determinata de functiile aparatului respirator si a aparatului circulator;

- moartea cerebrala sau biologica, care se instaleaza mai tarziu.

1.2. Obiectul material.

In cazul infractiunilor impotriva vietii, obiectul material il constituie corpul persoanei asupra careia este indreptata activitatea infractionala. Activitatea infractionala trebuie indreptata impotriva corpului unei persoane in viata, fiind fara relevanta penala actiunile indreptate asupra propriului sau corp.

1.3. Subiectii infractiunii.

Subiect activ nemijlocit in cazul infractiunilor de omor pot fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale raspunderii penale. La infractiunea de pruncucidere subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de mama a noului nascut. In cazul unor infractiuni calitatea subiectului activ este prevazuta ca o circumstanta agravanta (ex.- calitatea de sot sau ruda apropiata in cazul infractiunii de omor calificat prev. de art.175 lit. c C.p.) sau calitatea de persoana care exercita o anumita profesie sau meserie in cazul uciderii din culpa prev. de art.178 alin.3-4 C.p.

Infractiunile impotriva vietii pot fi comise in participatie proprie sau improprie.

Subiectul pasiv in cazul infractiunilor impotriva vietii este persoana lezata prin activitatea infractionala. In cazul unor infractiuni impotriva vietii, subiectul pasiv trebuie sa aiba o anumita calitate (ex. sot sau ruda apropiata in cazul omorului calificat prev. de art.175 lit. c C.p. sau nou nascut in cazul infractiunii de pruncucidere prev. de art.177 C.p.).

1.4. Latura obiectiva

Sub aspectul elementului material, infractiunile impotriva vietii pot fi comise prin actiune sau inactiune.

Urmarea imediata in cazul acestor infractiuni este fie suprimarea vietii in cazul omorului consumat, fie crearea unei stari de pericol pentru viata victimei, in cazul tentativei.

Intre actiune, inactiune si urmarea imediata trebuie sa existe un raport de cauzalitate.

1.5. Latura subiectiva

Forma de vinovatie, cu exceptia uciderii din culpa, este intentia sub ambele forme, directa si indirecta.

In forma simpla aceste infractiuni nu sunt conditionate de vreun mobil sau scop, insa in formele calificate sau agravate, legiuitorul a stabilit scopul si mobilul.

Sectiunea II

Omorul (art.174 C.p.)

Sectiunea III

Omorul Calificat (art.175 C.p.)

Sectiunea IV

Omorul deosebit de grav(art. 176 C.p.)

Sectiunea IV

Pruncuciderea (art.177 C.p.)

Sectiunea V

Uciderea din culpa (art.178 C.p.)

Sectiunea VI

Determinarea sau inlesnirea sinuciderii (art.179 C.p.)

Sectiunea VIII

Lovirea sau alte violente (art.180 C.p.)

Sectiunea II.

Vatamarea corporala (art.181 C.p.)

Sectiunea III

Vatamarea corporala grava (art.182 C.p.)

Sectiunea IV

Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

(art.183 C.p.)

Sectiunea V

Vatamarea corporala din culpa (art.184 C.p. )

Sectiunea VI

Avortul (art.185 C.p.)

CAPITOLUL II

Infractiuni contra libertatii persoanei

Sectiunea I

Aspecte comune.

Alaturi de dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, dreptul la libertate este un drept fundamental al persoanei.

Dreptul la libertate este consacrat in Constitutia Romaniei si este garantat fiecarei persoane si se poate prezenta fie sub aspectul libertatii fizice sau de miscare, fie sub aspectul libertatii morale sau psihice, a inviolabilitatii domiciliului, a corespondentei sau sub alte aspecte.

Obiectul juridic comun este constituit din relatiile sociale referitoare la dreptul persoanei la libertate. Unele din infractiunile cuprinse in aceasta grupa se refera la libertatea fizica sau de miscare a persoanei (lipsirea de libertate in mod ilegal) altele incalca relatiile sociale referitoare la libertatea morala a persoanei (amenintarea, santajul) iar alte infractiuni incalca relatiile sociale referitoare la alte aspecte a dreptului la libertate a persoanei (violarea de domiciliu, violarea secretului corespondentei, etc.)

Obiectul material - intrucat actiunile sau inactiunile faptuitorului se rasfrang asupra unui drept subiectiv - dreptul la libertate - de regula nu avem obiect material. Totusi, la unele infractiuni exista obiect material (ex.- in cazul infractiunii de sclavie, cand persoana este considerata un obiect al dreptului la libertate. Exista obiect material si in cazul infractiunii de violarea secretului corespondentei, in cazul in care aceasta fapta se realizeaza prin sustragerea, distrugerea sau retinerea unei corespondente adresate altuia. Acest obiect material poate exista si in cazul infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal si in cazul santajului, cand aceste fapte se comit prin violenta.

Latura obiectiva.

Elementul material se poate realiza atat prin actiuni cat si prin inactiuni in cazul unor infractiuni.

Urmarea imediata consta in incalcarea dreptului la libertate ( lipsirea de libertate, amenintare, santaj ).

Intre elementul material si urmarea periculoasa trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Latura subiectiva.

Sub aspectul vinovatiei, infractiunile contra libertatii persoanei se savarsesc cu intentie, ambele forme sunt posibile. In forma agravata, la unele infractiuni forma de vinovatie poate fi praeterintentia.

De regula, infractiunile contra libertatii persoanei nu sunt conditionate de existenta mobilului sau scopului, cu exceptia santajului, cand latura subiectiva include scopul obtinerii unui folos material injust pentru sine sau pentru altul.

Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Infractiunile contra libertatii persoanei fiind infractiuni comisive, sunt susceptibile de acte de pregatire si tentativa.

Tentativa se sanctioneaza numai in cazul infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si sclavie.

Aceste infractiuni se consuma in momentul producerii urmaririi periculoase.

Din grupa acestor infractiuni legiuitorul a prevazut forme agravate numai in cazul infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, violare de domiciliu si santaj.

Sectiunea II

Lipsirea de libertate in mod ilegal (art.189 C.p.)

Sectiunea III

Sclavia (art 190 C.p. )

Sectiunea IV

Supunerea la munca fortata (art.191 C.p.)

Violarea de domiciliu (art.192 C.p.)

Sectiunea VI

Amenintarea ( art.193 C.p.).

Sectiunea VII

Santajul (art.194 C.p.)

Sectiunea VIII

Violarea secretului corespondentei (art.195 C.p.)

Sectiunea IX

Divulgarea secretului profesional (art.196 C.p.)

CAPITOLUL IV

Infractiuni privitoare la viata sexuala

Sectiunea I

Aspecte comune.

Conditii preexistente.

Obiectul juridic comun - consta in relatiile sociale referitoare la viata sexuala a persoanei. In unele cazuri s-a urmarit ocrotirea unui aspect al vietii sexuale, de exemplu libertatea sexuala (in cazul infractiunii de viol), iar in alte cazuri s-a urmarit ocrotirea unor alte aspecte ale vietii sexuale a persoanei (ex.- desfasurarea relatiilor sexuale in conditii normale - in cazul perversiunii sexuale).

La unele infractiuni, pe langa obiectul juridic principal avem un obiect juridic secundar alcatuit din relatiile sociale referitoare la sanatatea, integritatea sau viata persoanei.

Obiect material - de regula, toate infractiunile din aceasta grupa au ca obiect material corpul persoanei, insa exista infractiuni care nu au obiect material (ex. coruptia sexuala).

Subiectii infractiunii.

Subiect activ poate fi orice persoana care indeplineste conditiile raspunderii penale, insa la majoritatea infractiunilor din aceasta grupa, subiectul activ este circumstantiat. Astfel, in cazul infractiunilor de seductie, subiect activ nu poate fi decat o persoana de sex masculin. La infractiunea de incest, subiectul activ trebuie sa aiba o anumita calitate de rudenie in raport cu victima.

Unele infractiuni din aceasta grupa - perversiunea sexuala, incest, nu pot fi savarsite decat prin cooperarea mai multor faptuitori.

Infractiunile privitoare la viata sexuala, in principiu pot fi savarsite in participatie.

Subiect pasiv - de regula este persoana asupra careia se exercita activitatea faptuitorului.

Continutul constitutiv.

Latura obiectiva.

Elementul material se realizeaza printr-o actiune care consta fie in incalcarea libertatii sexuale (viol, etc.), fie in folosirea abuziva a acestei libertati.

Latura subiectiva.

Infractiunile privitoare la viata sexuala pot fi savarsite numai cu intentie, de regula intentie directa, iar la unele si intentie indirecta (coruptie sexuala).

La unele forme agravate exista praeterintentie (ex. viol urmat de moartea victimei).

Sectiunea II

Violul (art.197 C.p.)

Sectiunea III

Actul sexual cu un minor (art.198 C.p.)

Sectiunea IV

Seductia (art.199 C.p. )

Sectiunea V

Perversiunea sexuala (art.201 C.p.)

Sectiunea VII

Coruptia sexuala ( art.202 C.p. )

Sectiunea VIII

Incestul (art.203 C.p.)

Sectiunea IX.

Hartuirea sexuala. ( art. 203¹)

Articolele 205-207 din Codul penal in care erau incriminate infractiunile contra demnitatii, au fost abrogate prin Legea 278/2006

CAPITOLUL IV

Infractiuni contra patrimoniului

Sectiunea I

Aspecte comune.

Sub aceasta denumire, in titlul III a partii speciale a Codului penal sunt incriminate infractiunile contra patrimoniului.

In Constitutia aflata in vigoare, in art.135 alin.2 se arata ca proprietatea este publica sau privata, iar in art.41 alin.2 C.p. se precizeaza ca proprietatea este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.

Obiectul juridic comun al infractiunilor contra patrimoniului este alcatuit din relatiile sociale "a caror formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului, mai ales sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri si implicit sub aspectul obligatiei de a mentine pozitia fizica a bunului in cadrul patrimoniului, acesta facand parte din gajul general al creditorilor chirografari".

Notiunea de patrimoniu, in terminologia legii penale nu are acelasi inteles ca in dreptul civil. In dreptul civil patrimoniul este definit ca "totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana si care are valoare economica, adica pot fi evaluate in bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor si datoriilor actuale si viitoare ale unei persoane."

In dreptul penal notiunea de patrimoniu are un sens mai restrans, adica nu se refera la o universalitate de bunuri ci la individualitatea lor susceptibila de a fi apropiate de faptuitor, prin mijloace frauduloase, ori de a fi distruse, degradate, gestionate fraudulos, etc.

Infractiunea nu va fi indreptata impotriva unei universalitati de bunuri, ci asupra unor bunuri individualizate.

In cazul infractiunilor impotriva patrimoniului, avem un obiect juridic special, ce consta in anumite relatii cu caracter patrimonial. Astfel, in cazul unor infractiuni se ocroteste posesia (furt, tulburare de posesie), in alte cazuri se ocroteste increderea si buna conduita pe care trebuie sa se bazeze relatiile cu caracter patrimonial (abuz de incredere, gestiune frauduloasa, inselaciune, insusirea bunului gasit), iar in alte cazuri, potentialul de utilizare a bunului (distrugere).

In cazul altor infractiuni impotriva patrimoniului, pe langa obiectul juridic special, avem un obiect juridic secundar. Astfel, in cazul infractiunii de talharie, pe langa obiectul juridic principal avem un obiect juridic secundar, alcatuit din relatiile sociale referitoare la viata, sanatate, integritate si libertate.

Obiectul material in cazul infractiunilor contra patrimoniului il constituie bunul asupra caruia a fost indreptata activitatea infractionala.

In cazul infractiunilor de talharie si piraterie, avem si un obiect material secundar, si anume corpul persoanei asupra caruia este indreptata fapta.

Subiectii infractiunii.

Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoana ce indeplineste conditiile de responsabilitate penala. In cazul unor infractiuni, subiectul activ este circumstantiat. Ex. - la delapidare, subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de functionar si gestionar sau administrator.

Participatia este posibila sub toate formele. In cazul infractiunilor la care subiectul activ este calificat, coautorii trebuie sa aiba calitatea prevazuta de lege.

Subiect pasiv este persoana fizica sau juridica de drept privat sau statul, in cazul bunurilor ce fac parte din domeniul public, institutiile sale.

Latura obiectiva.

Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune. Uneori o singura actiune (ex.- furtul) alteori actiuni alternative (ex.- distrugerea) iar in cazul pirateriei si talhariei, actiuni cumulative.

In functie de specificul actiunii care constituie elementul material, infractiunile contra patrimoniului pot fi impartite in:

- infractiuni de sustragere (furt, talharie, piraterie);

- infractiuni de frauda (abuz de incredere, gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare si insusirea bunului gasit);

- infractiuni de samavolnicie (distrugere, tulburare de posesie).

Urmarea imediata consta in producerea unei pagube.

La unele infractiuni avem si o alta urmare imediata, ce se rasfrange asupra altor valori ocrotite de legea penala (talharie, piraterie).

Intre actiunile si inactiunile ce constituie elementul material si urmarea imediata, trebuie sa existe legatura de cauzalitate.

Latura subiectiva.

Sub aspectul vinovatiei, infractiunile contra patrimoniului pot fi savarsite cu intentie (directa sau indirecta) insa infractiunea de distrugere poate fi comisa si din culpa.

La unele forme agravate, forma de vinovatie poate fi praeterintentia (talharie, piraterie).

Forme. Modalitati. Sanctiuni.

Forme.

Tentativa este posibila si este sanctionata in majoritatea cazurilor (art.222 C.p.).

Consumarea are loc in momentul in care s-a produs urmarea imediata.

Modalitati.

Modalitatile normative sunt prevazute in continutul legal al fiecarei infractiuni.

Sanctiuni - sunt stabilite de norma de incriminare, in functie de pericolul social generic specific fiecarei infractiuni.

Sectiunea II

Furtul simplu (art.208 C.p.)

Sectiunea III

Furtul calificat (art.209 C.p.)

Sectiunea IV

Talharia (art. 211 C.p.)

Sectiunea V

Pirateria (art.212 C.p.)

Sectiunea VI

Abuzul de incredere (art.213 C.p.)

Sectiunea VII

Gestiunea frauduloasa (art.214 C.p.)

Sectiunea VIII

Inselaciunea (art.215 C.p.)

Sectiunea IX

Delapidarea (art.215¹ C.p.)

Sectiunea X

Insusirea bunului gasit (art.216 C.p.)

Sectiunea XI

Distrugerea (art.217 C.p.)

Sectiunea XII

Distrugerea calificata (art.218 C.p.)

Sectiunea XIII

Distrugerea din culpa (art.219 C.p.)

Sectiunea XIV

Tulburarea de posesie (art.22o C.p.)

Sectiunea XV

Tainuirea (art.221 C.p.)