MODALITATILE DE CONSTITUIRE A DREPTULUI DE UZUFRUCT

MODALITATILE DE CONSTITUIRE A DREPTULUI DE UZUFRUCT

1. Prezentare generala privind modalitatile de constituire a dreptului de uzufruct

Inca din dreptul roman, uzufructul sau servitutea personala putea fi constituita direct, fatis (translatio) sau pe cale accesorie (deductio).[1] Ca si servitutile insesi, modurile lor de constituire datau din perioade diferite. Astfel, intr-o prima perioada, servitutile puteau fi constituite cu ocazia instrainarii unui lucru mancipatiune, deci se infiintau prin modurile de dobandire a proprietatii. Spre exemplu, cand se facea o mancipatiune, se prevedea in formula pronuntata ca mancipio dans isi pastreaza uzufructul asupra bunului. Dar servitutea putea fi creata si fara a avea loc instrainarea lucrului, si anume printr-o in iure cessio, cand cel din a carui favoare se nastea servitutea afirma ca are dreptul respectiv de servitute, proprietarul nu contesta, iar pretorul rostea

formula addico, constatand existenta servitutii.

In epoca clasica, pornindu-se de la ideea ca posesiunea ar fi exercitarea prerogativelor pe care le cuprindea dreptul de proprietate, romanii au admis posesiunea prelungita si au ajuns la cvasiposesiunea servitutilor, adica la exercitiul puterilor continute in dreptul de servitute. Astfel, pretorul a admis si alte moduri de constituire a servitutilor, cum ar fi : quasi-traditiunea bazata pe cvasiposesiune (usus si patentia), care era un fel de uzucapiune (longa possessio) pe un termen variabil. Aceste idei au fost insa posibile numai in dreptul pretorian, nu si in dreptul civil unde era in vigoare

lex Scribonia

In epoca post-clasica a dreptului privat roman, s-a admis, pe tot cuprinsul statului roman, ca servitutile sa poata fi constituite prin conventii care imbracau forma stipulatiunii (pacta et stipulationes).[2]

Potrivit legislatiei romane (art. 518 Codul civ.) uzufructul se stabileste prin lege sau prin vointa omului, cercetatorii romani evidentiind doua cai principale de constituire a uzufructului: pe cale de instrainare si pe cale de retentie.

Doctrinarii sistemului civil francez la care adera si dreptul civil roman recunosc constituirea uzufructului si prin uzucapiune [3], argumentand prin faptul ca uzufructul este susceptibil de posesie, in aceleasi conditii ca si dreptul de proprietate. Suntem de parerea ca C.civ., pe buna dreptate, n-a prevazut aceasta modalitate de constituire a dreptului de uzufruct, din considerentul ca un posesor de rea-credinta, care stie ca poseda de fapt bunul, are tot interesul sa uzucapeze intreaga proprietate, nu numai dreptul de uzufruct, astfel el se va comporta ca proprietar si nu ca uzufructuar.

O alta parere statuata in literatura de specialitate[4] este ca uzufructul se poate constitui si institui. Instituirea poate fi:

1. directa, cand proprietarul transmite uzufructuarului posesia si folosinta lucrului, pastrandu-si numai dreptul de dispozitie, adica nuda proprietate;

2. indirect, cand proprietarul instraineaza numai nuda proprietate, pastrandu-si dreptul de posesie si de folosinta asupra lucrului, adica devenind el insusi uzufructuar.

Pentru a constitui un uzufruct, fie pe cale de instrainare, fie de retentie, este nevoie de un act translativ, cu singura deosebire ca aici se stramuta nu proprietatea deplina, ci numai uzufructul sau numai o parte din el. Principalele acte translative sunt contractul constitutiv ale uzufructului si testamentul. Uzufructul mai poate fi constituit prin includerea unei clauze constitutive de uzufruct in cadrul unui contract de donatie, contractul de schimb sau contractul de partaj.

Modalitatile de constituire a uzufructului prin testament, contract constitutiv de uzufruct si contract de donatie cu includerea unei clauze de uzufruct sunt mai utilizabile, reiesind din faptul ca constituirea fiind cu titlu gratuit, nu este necesar sa se determine dinainte valoarea uzufructului.

Deoarece greutatea determinarii acestei valori poate fi un obstacol moral, donatia de uzufruct nu se intalneste, de obicei, decat sub forma de donatie mutuala intre soti.[5]

Dupa cum s-a remarcat anterior, nudul proprietar dupa constituirea uzufructului isi pastreaza doar prerogativa de abusus, ramasa de la deplinul drept de proprietate. Astfel, se poate deduce ca pentru a transmite un drept este necesar de a fi titularul acelui drept. In cazul nostru, constituitorul uzufructului va fi proprietarul bunului, doar numai el este in drept de a hotari soarta bunului, desigur daca intruneste conditia legala - capacitatea juridica, adica capacitatea de exercitiu.

Un moment important de care trebuie sa se tina cont la constituirea uzufructului este termenul de constituire. Art. 559 C.civ. prevede ca uzufructul se instituie cel mult pana la decesul persoanei fizice sau la lichidarea persoanei juridice, daca un termen mai scurt nu este stabilit prin lege sau prin act juridic: termenul stabilit pentru constituirea uzufructului de persoane fizice fiind un termen viager, iar uzufurctul constituit in favoarea unei persoane juridice nu poate depasi 30 de ani (art.557 C.civ.), acesta fiind un termen strict determinat. Orice act juridic prin care se constituie un uzufruct perpetuu si transmisibil pentru cauza de moarte sau lichidare este lovit de nulitate absoluta.

§ 2. Constituirea prin lege a uzufructului

In legislatia noastra nu mai exista cazuri de uzufruct legal, fiind abrogate art. 285, 338, 684 si 1242 C. civ., care prevdeau dreptul de uzufruct legal al parintilor asupra averii copiilor minori, al sotului asupra bunurilor dotale si al vaduvei fara avere in mostenirea sotului sau precedat.

§ 3. Constituirea uzufructului prin acte juridice

Art. 519 C.civ. prevede ca mod de constituire a dreptului de uzufruct vointa omului - actele juridice. C.civ. defineste notiunea de act juridic ca manifestarea de catre persoane fizice si juridice a vointei indreptate spre nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile. La constituirea uzufructului prin act juridic, vointa omului[6] poate fi exprimata in urmatorul mod:

- unilateral, se expune vointa unei singure persoane, in doctrina mai este numita ca

vointa testamentara si

- bilateral sau conventionala, unde se intalnesc vointe reciproce a doua sau mai multe

persoane indreptate asupra unui si aceluiasi obiect.

In literatura de specialitate romana sunt evidentiate doua cai principale de constituire a uzufructului prin acte juridice: pe cale de instrainare si pe cale de retentie.[7]

Constituirea de uzufruct prin acte juridice se egaleaza in doctrina cu dobandirea uzufructului prin vointa omului. Constituirea de uzufruct prin vointa omului se poate realiza prin acte juridice (conventii) si testament. Dobandirea uzufructului prin acte juridice se poate realiza in mai multe moduri:

a) in mod direct (per translationem), prin transmiterea celor doua atribute, posesia si folosinta de catre proprietarul bunului catre uzufructuar, proprietarul pastrandu-si numai nuda proprietate;

b) in mod indirect (per deductionem), cand proprietarul instraineaza proprietatea sa asupra bunului unei alte persoane, el pastrandu-si numai uzufructul, transformandu-se, astfel, din proprietar in uzufructuar;

c) cand proprietarul bunului transmite unei persoane cele doua atribute ale dreptului de proprietate care formeaza uzufructul, iar nuda proprietate catre o alta persoana, fiecare din beneficiari dobandind calitatile pe care le-au stabilit prin conventia pe care au incheiat-o, proprietarul bunului prevazand, astfel, aceasta calitate.[8]

Oricare ar fi metoda de constituire a uzufructului, de fiecare data vointa omului se va exprima printr-un act constitutiv si translativ. Actul translativ va fi elaborat sub forma acelor contracte ce au [9]ca efect transferarea proprietatii, cu o singura deosebire: la dreptul de uzufruct se stramuta doar dreptul de uzufruct sau nuda proprietate. Deci, uzufructul se poate constitui prin orice act de vointa translativ de drepturi, fie acte intre vii inter vivos, fie pentru cauza de moarte propter mortem, in mod oneros sau gratuit, transmitatorul obligatoriu fiind proprietarul bunului si avand capacitatea de a instraina bunul.

Si intr-un caz, si in altul actele juridice, care stau la baza constituirii uzufructului, trebuie sa corespunda prevederilor legislatiei civile in vigoare de unde rezulta

ca la constituirea uzufructului se aplica aceleasi reguli ca si la instrainarea bunurilor care fac obiectul uzufructului. Potrivit art. 520 C. civ., "uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri mobile si imobile". Cand obiect al uzufructului este un bun imobil, se aplica dispozitiile Legii nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare care dispune ca toate operatiunile juridice prin care se constituie, se transmite, se modifica sau se stinge un drept real imobiliar sunt inscrise in cartea funciara, dar numai pentru ca actul juridic sa devina opozabil tertilor. Intre parti, actul juridic isi va produce efectele fara a fi inscris.

Dupa cum am mentionat, actele juridice de constituire pot fi cu titlu gratuit si cu titlu oneros.

In practica, cel mai des sunt folosite testamentele si contractele cu titlu gratuit (contractul gratuit de uzufruct, contractele de donatie sau partaj cu o clauza de uzufruct), dar pot fi utilizate si contractele cu titlu oneros - contracte de vanzare-cumparare (cu rezerva dreptului de uzufruct) sau de schimb etc. Uzufructul mai poate fi constituit, pur si simplu, pe termen sau cu conditia.[10] de a respecta anumite cerinte (art. 519 C.civ.). Evidentiem ca uzufructul la constituire poate fi limitat prin excluderea anumitor folosinte, adica grevat.

3.1. Constituirea uzufructului prin testament

Constituirea uzufructului prin testament este modul cel mai frecvent de stabilire a

uzufructului. Legatul de uzufruct are avantajul de a asigura un venit beneficiarului, fara a-i lipsi pe mostenitorii legitimi in mod definitiv de bunurile date in uzufruct, deoarece mostenitorii sunt nuzi proprietari, care vor deveni proprietari deplini la moartea uzufructuarului.[12]

Uzufructul constituit prin testament se poate realiza prin urmatoarele forme:

- directa, atunci cand testatorul instituie un legat al uzufructului, nuda proprietate ramanand in mainile mostenitorilor;

- indirecta - testatorul instituie prin testament nuda proprietate legatarului, mostenitorilor

legali se transmite uzufructul;

- proprietarul dispune de uzufruct, prin legat, in favoarea unei persoane si nuda proprietate, tot prin legat, in favoarea altei persoane.

Datorita faptului ca testamentul poate cuprinde, in afara de legate (dispozitii referitoare la bunurile din patrimoniul testatorului), si alte dispozitii de ultima vointa ale testatorului (sarcini impuse legatarilor, desemnarea unui executor testamentar, revocarea totala sau partiala a unui testament anterior, dispozitii referitoare la inmormantarea sa, o imparteala de ascendent, recunoasterea unui copil din afara casatoriei) cu un continut variat, el nu mai poate fi considerat un act juridic omogen, ci o forma juridica, un tipar cu caracter general, in care se imbraca o pluritate de acte juridice de sine statatoare, producatoare de efecte deosebite, la date diferite. Adica dispozitia testamentara este modul cel mai folosit pentru constituirea dreptului de uzufruct (universal, cu titlu universal si cu titlu particular), deoarece testatorul va putea, in acest mod, sa gratifice si o persoana straina, fara a prejudicia interesele mostenitorilor legali, care, la moartea uzufructuarului, vor dobandi proprietatea deplina asupra bunului sau bunurilor care au constituit obiectul uzufructului lasat de defunct.

Am mentionat mai sus ca uzufructul poate fi constituit fie asupra unuia sau mai multor bunuri individual determinate, asupra unui intreg patrimoniu privit in universalitatea lui sau asupra unei fractiuni din universalitatea patrimoniului. Atat uzufructul universal, cat si, dupa caz, cel cu titlu universal este stabilit prin legat testamentar. Legatul uzufructului, indiferent daca are ca obiect intreaga mostenire, o fractiune din ea, unul sau mai multe bunuri determinate, este intotdeauna un legat cu titlu particular. In schimb, legatul nudei proprietati care are ca obiect intreaga succesiune 60 este legat universal, iar cel al nudei proprietati care are ca obiect o fractiune de mostenire este "legat cu titlu universal".[13]

In practica judiciara, s-a decis ca uzufructuarul nu poate formula o actiune de partaj

impotriva nudului proprietar, cand are constituit un astfel de drept asupra unei parti din mostenire, intrucat intre ei nu exista o stare de indiviziune. In aceasta situatie, instanta de judecata, in cadrul actiunii de stabilire a drepturilor succesorale, are obligatia de a constata intinderea valorica a dreptului uzufructuarului dupa criteriile stipulate de prevederile legislatiei, dupa care se vor determina concret bunurile asupra carora urmeaza sa se exercite dreptul de uzufruct.[14]

3.2. Constituirea dreptului de uzufruct prin contract

Constituirea uzufructului prin contract poate avea loc pe doua cai:

a) directa (pe cale de instrainare), cand proprietarul instraineaza usus si fructus in favoarea cocontractantului sau (uzufructuarului), el ramanand cu nuda proprietate. Acesta este un mod direct de constituire a uzufructului;

b) indirecta (pe calea retinerii), cand proprietarul pastreaza uzufructul bunului sau si

cedeaza nuda proprietate, spre exemplu, o vanzare sau o donatie, cu rezervarea uzufructului. Acesta este un mod de stabilire indirecta a uzufructului, deoarece scopul direct si principal al contractului este instrainarea nudei proprietati, iar stabilirea uzufructului este o consecinta indirecta a acestei instrainari partiale.

In practica, constituirea uzufructului pe cale de instrainare este mai frecventa decat

constituirea pe cale de retentie.

Contractul constitutiv de uzufruct reprezinta un act juridic intre vii inter vivos special consacrat constituirii dreptului de uzufruct. Acesta poate constitui dreptul de uzufruct in mod direct, atunci cand proprietarul transmite usus si fructus in favoarea uzufructuarului, rezervandu-si doar nuda proprietate. Dar poate fi si indirect, atunci cand proprietarul prin acest contract pastreaza uzufructul bunului sau si cedeaza nuda proprietate uzufructuarului. Fiind act juridic, contractul constitutiv de uzufruct urmeaza sa respecte prevederile legislatiei civile in vigoare.

Vorbind despre persoana care instituie uzufructul, aceasta poate fi atat persoana fizica, cat si juridica. Cat priveste calitatea de uzufructuar - persoana fizica urmeaza sa aiba capacitatea juridica deplina, iar persoana juridica, prin insusi statutul sau juridic, poate fi uzufructuar doar fiind inregistrata legal. Contractul constitutiv de uzufruct este cu titlu oneros, daca acesta nu contine clauza privind caracterul lui oneros.

Contractul constitutiv de uzufruct si contractul de donatie ca niste contracte intre vii si cu titlu gratuit se intrebuinteaza frecvent la transferul posesiei si folosintei unei terte persoane concomitent cu transferul dreptului de abusus unei alte persoane, insa proprietarul poate alege calea de retentie, donand nuda proprietate altei persoane, iar uzufructul pastrandu-l pentru sine. In practica judiciara romana se aplica pe larg acest tip de contract - tatal doneaza fiului sau un imobil cu rezervarea dreptului de uzufruct asupra acelui imobil si cu sarcina de intretinere. El nu are dreptul de a cere ulterior evacuarea fiului donatar, pe motiv ca prin actul de donatie nu i s-a dat dreptul de folosinta a imobilului, daca din cuprinsul acestuia rezulta ca partile s-au inteles sa conlocuiasca, in vederea prestarii obligatiei de intretinere. Rezerva dreptului de uzufruct se intinde

asupra contravalorii folosintei locuintei de catre donatar.[15] Totusi, exista cateodata un

obstacol moral la determinarea valorii bunului comparativ cu actele oneroase unde acest obstacol este valoarea materiala. Dand bunul, donatorul ia in seama marimea sacrificiului facut, de aceea se practica de a instraina unei rude sau sub forma de donatie mutuala intre soti.

Multe alte contracte incheiate de diverse persoane pot avea ca obiect uzufructul, de cele mai multe ori acesta fiind prezent in cadrul contractelor de vanzare-cumparare (cu rezerva dreptului de uzufruct). Contractul de vanzare-cumparare poate contine, pe langa clauze general acceptate (de predare a lucrului, de plata a pretului, de luare in primire a lucrului vandut, de suportare a cheltuielilor vanzarii, de garantie pentru evictiune si viciile lucrului), unele clauze care au caracterul de a asigura vanzatorului pretul obtinut in urma vanzarii si alte beneficii in contraprestatie. In acest sens, contractul de vanzare-cumparare poate contine si clauza uzufructului viager, drept reglementat. Aceasta prevedere o gasim expres reglementata de Codul civil prin dispozitiile art.517-568.

In calitate de contract constitutiv de uzufruct poate fi interpretat si contractul de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata, in cazul in care beneficiarul isi rezerva dreptul viager de a locui in imobilul sau, incluzand prevederea privind imobilul in care va locui in contract.

Un alt act juridic analizat in doctrina ca mod de formare a uzufructului este partajul. In practica judiciara romana[16], s-a decis ca dreptul de uzufruct poate aparea numai in cazul unui partaj voluntar, aceasta nu poate rezulta dintr-un partaj judiciar. Pe aceasta cale partile (coproprietarii) ajung la un consens prin care o parte devine nud proprietar, iar cealalta, cu plata unei eventuale sulte, se alege cu calitatea de uzufructuar. Mai cu seama sotii care au inaintat actiunea de divort vor putea rezolva partajul, in mod voluntar, in folosul acelui sot care va avea la ingrijire copilul minor, acordandu-i posibilitatea de a se folosi de un patrimoniu mai larg. Adica, un sot va deveni uzufructuar sau, din contra, va fi nud proprietar, iar celalalt parinte va beneficia de uzufruct. Oricum, in ambele cazuri se vor lua hotarari in functie de doleantele partilor si nicidecum judecatorul nu va putea sa denatureze cuprinsul clar al actului, ci doar sa dea apreciere fondului cauzei, in scopul evitarii erorilor de natura dreptului. Prin suveranitatea de care dispune, judecatorul va putea interpreta vointa partilor privind intinderea data uzufructului. Instanta judecatoreasca nu poate dispune, in afara vointei partilor, decat de drepturile reale existente, fara a putea dezmembra insusi dreptul de proprietate.

§ 4. Constituirea uzufructului prin hotarare judecatoreasca

Dreptul de uzufruct mai poate fi constituit si prin hotarare judecatoreaca. Procesul civil este calea specifica dreptului civil prin care se inlatura orice fel de incalcare a

drepturilor subiective ocrotite prin normele juridice civile. Hotararea judecatoreasca reprezinta scopul urmaririi prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, deoarece transeaza conflictul dintre parti.[19] De regula, hotararea judecatoreasca are un caracter declarativ de drepturi si produce efecte retroactive, constatand drepturi preexistente. Daca insa a fost pronuntata intr-o actiune in constituire sau transformare de drepturi, ea creeaza, constituie drepturi care vor produce efecte dupa ramanerea definitiva si revocabila a acesteia. Hotararile judecatoresti pot fi din punctul de vedere al efectelor pe

care le produc cu privire la dreptul care a format obiectul cererii de chemare in judecata, hotarari declarative de drepturi si hotarari constitutive de drepturi. Cand vorbim de dobandirea drepturilor reale prin hotarare judecatoreasca, nu avem in vedere hotararile cu caracter declarativ, ci hotararile judecatoresti constitutive de drepturi. Hotararile pronuntate in actiunile in constituire de drepturi creeaza situatii juridice noi si produc, in principiu, efecte numai pentru viitor (exista si hotarari prin care se creeaza situatii juridice noi, dar efectele se produc retroactiv, ca in cazul desfiintarii casatoriei ori constatarii paternitatii).[20]

Teoretic, s-ar putea admite constituirea dreptului de uzufruct in baza hotararii judecatoresti ca rezultat al uzucapiunii. Insa aceasta modalitate de constituire a uzufructului e putin posibila, deoarece posesorul de rea-credinta, adica un uzurpator care stie ca poseda fara drept are tot interesul sa uzucapeze deplina proprietate, dar nu numai uzufructul unui imobil. El se va comporta deci ca proprietar, dar nu ca un uzufructuar si va uzucapa deplina proprietate, cu atat mai mult ca actele aparente de posesie sunt, in genere, aceleasi pentru un proprietar si pentru un uzufructuar. Numai intentia poate diferentia posesiunea proprietatii de posesia uzufructului unui lucru si, cum am mentionat deja, este greu de inchipuit un posesor de rea-credinta care, putand sa uzucapeze proprietatea, sa se margineasca sa uzucapeze numai uzufructul.

Un alt caz de constituire a dreptului de uzufruct prin hotarare judecatoreasca reprezinta aplicarea garantiilor pentru beneficiarul intretinerii din cadrul contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata. Astfel, daca in contractul de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata beneficiarul a prevazut expres

imobilul in care va locui, dobanditorul nu va avea dreptul nici sa-i instraineze imobilul, nici sa schimbe imobilul in care doreste sa locuiasca beneficiarul. In caz contrar, beneficiarul ar avea posibilitatea sa se adreseze in instanta de judecata pentru ca aceasta prin hotarare sa-l restabileasca in dreptul sau incalcat. Hotararea judecatoreasca in astfel de cauze civile ar reprezenta hotarari judiciare constitutive de uzufruct.[21]