Raspunderea juridica - conceptul fundamental in materia raspunderii juridice

Raspunderea juridica - conceptul fundamental in materia raspunderii juridice

Unul din conceptele vizate este cel de constrangere administrativa, notiune care nu este sinonima cu aceea de raspundere, in principiu pentru faptul ca raspunderea este conditionata intotdeauna de savarsirea unei fapte anti-sociale, pe cand constrangerea poate sa intervina si in absenta unei fapte anti-sociale, ea avand ca si scop anumite in situatii preveburea ybir aseneba faote. Exemplu: internarea obligatorie a unui bolnav psihic periculor este o forma de constrangere neconditionata de vreo fapta antisociala.

Constrangerea reprezinta un ansamblu de masuri dispuse de organul administrativ cu folosirea puterii publice pentru a prevenii savarsirea unor fapte nelegale, a apara drepturile si libertatile fundamentale, a executa obligatiile cetatenesti si a pune in executare anumite dispozitii prevazute de la diferite autoritati publice.

Constrangerea reprezinta astfel un ansamblu de masuri care se pot concretiza in acte juridice, in fapte juridice si in diferite operatiuni administrative, care au caracter legal, care pot fi dispuse prin interventia puterii publice si prin intermediul carora se asigura in egala masura prevenirea comiterii unor fapte anti-sociale, sanctionarea unor asemnea fapte, punearea in executare a unor decizii apartinand diferitelor autoritati publice si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale constitutionale.

Raspunderea nu se identifica nici cu notiunea de executare silita, care intervine atunci cand subiectul de drept se impotriveste sa puna in executare o anumita decizie, ceea ce presupune o atitudinea manifesta a inpotrivirii sale, un refuz cand nu pune in executare o anumita decizie in termenul si in conditiile prevazute de lege.

Atat constrangerea cat si executarea silita se intalnesc nu doar la cele 3 forme de raspundere administrativa, ci si la celelalte forme de raspunde materiala in drept.

Raspunderea administrativ disciplinara este prima forma de raspundere specifica dreptului administrativ, ea avand si o consacrare constitutionala, prin art.95, care reglementeaza suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, forma de raspundere administrativ-disciplinara a acestuia. Coroborand art. 96 alin(3), art. 109 alin(2) rezulta reglementarea suspendarii din functie a ministrilor si implicit art. 73 alin(3) lit.j) care prevede printre materiile de reglementare ale legilor organice si statutul functionarilor publici, raspunderea disciplinara fiind intalnita cu precadere la functionarii publici dar si la alte categorii de persoane investite cu prerogative de putere publica in stat, cum ar fi parlamentarii, ministrii, secretarii de stat sau alesii locali. Spre deosebire de raspunderea contraventionala care se bucura de o reglementare cadru in materie, raspunderea disciplinara nu beneficieaza de o lege cadru, dar regeriri gasim in legile care reglementeaza statutul diferitelor categorii de functionari sau demnitari sau alte legi speciale.

Exemplu: Legea contenciosului administrativ 554/2004 sau Legea Curtii Constitutionale 47/1992 republicata prevad anumite sanctiuni sub forma unor amenzi administrative pe care instanta de contencios si constitutional le pot dispune fata de autoritatile publice participante in proces care nu inainteaza la termene lucrarile solicitate.

Raspunderea disciplinara este o situatie juridica formata dintr-un complex de drepturi si obligatii care se nasc din savarsirea unei fapte/abatere administrativa intre autorul abaterii si titularul dreptului de a trage la raspundere, fapta care consta de regula in incalcarea unei norme de drept administrativ dar poate fi atrasa si de incalcarea unei norme apartinand unei alte ramuri de drept:

Exemplu: incalcarea unei norme de drept penal ptrintr-o fapta care nu intruneste elementele componente ale unei infractiuni si nu poate atrage raspunderea penala, dar care datorita caracterului ei anti-social, atrage raspunderea disciplinara a autorul sau.

Subiectul activ al acestei raspunderi este o autoritate de regula administrativa, dar poate fi si o alta autoritate publica. Exemplu: o instanta de judecata sau Curtea Constitutionala sau un functionar public care are in atributiile sale si pe aceea de a aplica o sanctiune disciplinara. Autorul unei abateri poate sa fie o persoana fizica - functionar sau nefunctionar public -, o autoritate, un organ de stat sau o structura nestatala asimilata prin statutul ei unui organ de stat.

Raspunderea administrativ disciplinara face parte din categoria formelor de raspundere subiectiva, interventia ei fiind conditionata de vinovatia autorului abaterii administrative.

Raspunderea contraventionala

Contraventia a facut parte initial din sfera ilicitului penal, care avea o structura trihotomica, ea incluzand crime, delicte si contraventii. Ea a fost dezincriminata odata cu instaurearea regimului totalitar, inclusiv in Romania si a fost reglementata pana in 2001 prin Legea 32/1968 / lege cadru. Actuala reglementare cadru in materie fiind Ordonanta Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor cu modificarile si completarile ulterioare.

Aceasta defineste contraventia ca fiind fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sancitonata prin lege, ordonanta sau hotarare de guvern, ori dupa caz prin act al consiliului local al comunei, orasului sau municipiului sau sectorului Municipiului Bucuresti, a consiliului judetean sau a celui General al Municipului Bucuresti.

Din aceasta definitie desprindem urmatoarele trasaturi ale contraventiei:

Este o fapta savarsita cu vinovatie

Prin aceasta trasatura se releva apartenenta raspunderii contraventionale ca si raspunderea disciplinara la formele de raspundere subiectiva a caror interventie este conditionata de vinovatia contravenientului. Fapta antisociala denumita generic contraventie poate consta dintr-o actiune, o inactiune sau din fapte cu caracter mixt omisive/comisive in acelasi timp.

O fapta prevazuta si sanctionata prin anumite acte normative emise de Parlament, Guvern si de autortati deliberative. Aceasta trasatura se mai numeste si legalitatea contraventiei si reprezinta o transpunere in materia dreptului administrativ a principiului legalitatii infractiunii din dreptul panal, concretizata in adagiul nullum crimae sine legem, nulla poena sine legem.

Pot reglementa contraventii urmatoarele autoritati publice:

I.         la nivel central:

Parlamentul, care poate face acest lucru prin lege ordinara. Constitutia nu prevede necesitatea unei legi organice in materia contraventiei, insa potrivit qui potest minus, potest maiori lega organica poate contine norme contraventionale.

Guvernul prin ordonante de guvern care de regula sunt simple dar pot fi si de urgenta, precum si prin hotarari de guvern.

II.       la nivel local:

consiliul judetean prin hotarari.

consiliile locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si consiliul general al capitalei prin hotarari.

Prin actele autoritatii centrale pot sa fie reglemntate contraventii in toate domeniiile de activitate. In schimb in cazul utoritatilor locale, competenta lor in materie contraventiei este limitata la domeniul de activitate in care exercita atributiile conform legii, cu exceptia situatiilor in care cu in acele domenii nu au fost reglementate contraventii prin acte ale autoritatilor centrale. Unele dintre aceste autoritati locale, respectiv consiliul local al sectoarelor, au competenta normativa contraventionala limitata la dimnesiunile prevazute prin Ordonanta 2/2001, cu recunoasterea dreptului Consiliului General al Capitle de a extinde o asemena competenta si la alte materii.

Reglementarea cadru instituie anumite dimensiune ale regimului juridic al actelor normative prin care se stabilesc contraventii si anume:

a)       obligativitatea faptei calificate ca si contraventie;

b)       obligativitatea stabilirii sanctiunii ce urmeaza sa se aplica, cu precizarea limitelor minime si maxime necesare in scopul individualizarii sanctiunilor;

c)       termenul de intrare in vigoare a actelor normative contraventionale este de 30 de zile de la data publicarii lor, cu posibilitatea reducerii acestui termen, dar nu mai putin de 10 zile. Precizam ca regula intrarii in vigoare pentru legi este de 3 zile de la data publicarii, iar pentru restul actelor normative este data publicarii, cu posibilitatea recunoasterii unei date ulterioare acestora.

Subiectul activ al contraventiei este persoana fizica cetatea roman, strain sau apatrid cu anumite exceptii:

minorul pana la 14 ani nu raspunde contraventional;

minorul care a implinit 14 ani si este pana in varsta majoratului, raspunderea contraventionala este limitata, in sensul ca minimul si maximul stabilit amenzii prin actul administrativ contraventiona cu privire la fapta sa se reduc la jumatate;

minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unor activitati in folosul comunitatii.

In schimb, persoana juridica, poate sa raspunda contraventional numai in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabileste si sanctiunea contraventionala.

Din punct de vedere al caracterului lor pot fi identificate sanctiuni principala si sanctiuni complementare. Deosebirea intre cele doua categorii de sanctiuni este relevanta din punct de vedere al principiului non bis in idem, nu permite aplicarea pentru aceasi fapta unui contravenient a 2 sanctiuni principale, insa permite aplicarea unei sanctiune principale si a uneia complementare.

Din punct de vedere al izvorului lor, unele sanctiuni sunt prevazute de reglementarea cadru, iar altele sunt prevazute prin alte acte normative.

Anterior revizuirii Constitutie in 2003 , sanctiunea contraventionala mai era impartita si din punct de vedere al caracterului lor privativ/ neprivativ de libertate. Exista sanctiunea inchisorii contraventionale, care a fost insa abrogata, deoarece Constitutia revizuita prin art. 23 alin(13) prevede ca sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de materie penala, pe cale de consecinta , au fost abrogate reglementarile legale care instituiau sanctiunea inchisorii contraventionale. Actuala reglementare cadru consacra urmatoarele sanctiuni contraventionale principale:

avertismentul , care este o sanctiune contraventionala cu caracter moral definit de lege ca fiind atentionarea contravenientului, fiind oral/scris asupra pericolului social al faptei savarsite insotit de recomandarea ca pe viitor sa fie respctate dispozitiile legii.

In regimul juridic al avertismentului regasim o derogare de la trasatura legalitatii contraventiei in sensul ca avertismentul poate sa fie aplicat si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctiuonare a contravenientului nu-l prevede, insa agentul constatator apreciaza ca in functie de circumstantele savarsirii faptei, ale faptuitorului, gradul de pericol social, aceasta sanctiune este suficienta. De altfel legea prevede ca avertismentul se aplica in situatia faptelor care au o gravitate redusa.

amenda contraventionala este o sanctiune cu caracter pecuniar si administrativ in acelasi timp care se deosebeste prin regimul ei juridic de sanctiunea cu aceasi denumire existenta in cadrul raspunderii penale si a cele administrativ disciplinare. Legea stabileste anumite limite minime si maxime care difera in functie de actul normativ prin care este reglementata contraventia, dupa cum urmeaza:

limita minima este de 25 de lei , iar limita maxima este de

a)       in cazul contraventiilor reglementate prin legi si ordonante 100.000 lei;

b)       in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari de guvern: 50.000 lei;

c)       in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliului judetean si ale consiliului general al capitalei 5.000 lei;

d)       in cazul contraventiilor reglemnetate prin acte ale consiliului local 2.500 lei.

Sumele prevalate din amenzi de regula se fac venit la bugetul de stat sau ale autoritatilor locale cu anumite particularitati respectiv:

a)       in cazul amenzilor aplicate persoanelor juridice acestea se varsa integral la bugetul de stat, cu exceptia amenzilor care privesc circulatia pe drumurile publice si cele aplicate de autoritati autonome locale care se varsa integral la bugetul local. In cazul amenzilor plicate persoanelor fizice , indiferent de natura contraventiei sau de cine aplica sanctiunea, ele se varsa integral la bugetul de stat.

Spre deosebire de amenda penala careia i este plicabila recidiva, in cazul amenzii administrative nu este recunoscuta recidiva, in sensul expres al termenului, insa legea prevede ca la stabilirea sanctiunii agentul constatator va avea in vedere mai multe elemente printre care si imprejurarile si circumsatantele faptuitorului, care duc la individualizarea sanctiunii.

b)       prestarea unei activitati in folosul comunitatii - reglementata atat de OG 2/2001 cat si OG 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii.

Este o sanctiune aplicabila doar persoanelor fizice si poate fi reglementata numai prin lege nu si prin Hotarare de guvern sau acte ale autoritatilor locale. Ea se stabileste intotdeauna alternativ cu amenda si spre deosebire de restul sanctiunilor care de regula se aplica de agentul constatator daca legea prevede astfel, aceasta sanctiune poate fi aplicata numai de instanta de judecata si numai daca exista consimtamantul contravenientului.

Limita minima si maxima a acestei sanctiuni este intre 50 si 300 ore. Legea prevede ca de regula se executa dupa dupa preferinda acestuia (munca sau fiscala), zilnic pentru o durata maxima de 3 ore iar in cazul zilelor nelucratoare pentru o durata de pana la 8 ore. Aceasta sanctiune se executa in domeniul serviciilor publice in locuri special amenanjate prin grija administratiei locale. Competenta de aplicare a acestei sanctiuni apartine judecatoriei in a carei raza a fost savarsita contraventia.

Legea recunoaste dreptul la aparare al contraveninetului cu precizarea ca in cazul in care acesta este minor asistenta juridica este obligatorie.

Instanta de judecata poate sa dispuna fie anularea procesului verbal de consatate al faptei fie aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale sau daca aprecieaza ca aceasta sanctiune nu este indestulatoare si nu exista consimtamantul contraveninetului, poate dispune aplicarea sanctiunii realizarii unei activitati in folosul comunitatii.

Sanctiunea se pune in executare prin comunicarea ei catre primarul unitatii administrativ-teritoriale si unitatii de politie in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta contraveninetul precum si catre contraveninent. Serviciile publice in care se executa aceasta sanctiune sunt stabilite prin hotarare a consiliului local iar executarea propriu-zisa se realizeaza prin grija primarului ca organ executiv. In cazul cand contravenintul nu este major, limitele maxime si minime se rud la jumatate, fiind cuprinse intre 25 si 150 ore.

Contravenintul poate sa formuleze plangere impotriva modului incare este pusa in executare sanctiunea contraventionala care se solutioneaza de judecatoria in a carei raza se executa sanctiunea.

Sanctiunea complementara prevauta de legea-cadru, spre deosebire de sanctiunea principala, care sunt nu numai enuntate ci si reglementate de OG 2/2001, in ceea ce priveste sanctiunile complementare, acestea sunt enuntate numai de lege, fiind vorba despre confiscare, despre suspendarea sau anularea dupa caz a actului in baza caruia se exercita o activitate, de regula e vorba de un aviz, autorizatie sau un acord.

o alta sanctiune este inchiderea unitatii sau dupa caz suspendarea activitatii agentului economic;

blocarea contului bancar;

retragerea licentei sau avizului temporar sau definitiv pentru activitatea de comert exterior;

desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Aceste sanctiuni nu sunt stabilite cu caracter limitativ, legea prevede ca prin legi speciale sfera sanctiunilor complementare sa poata fi extinsa. Ca si sanctiunile principale ele se aplica proportional cu gravitatea faptei savarsite. Este prevazut expres posibilitatea ca pentru una si aceasi fapta sa fie aplicata o singura sanctiune contraventionala principala, putand fi insa aplicate 2 sau ami multe sanctiuni contraventionale complementare.