SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL AL MUNCII

Subiectele dreptului international al muncii

Dreptul international al muncii, creat prin vointa statelor membre OIM (Organizatia Internationala a Muncii), are ca principal subiect statul, ca titular universal al drepturilor si obligatiilor ce-si gasesc izvorul in raporturile juridice internationale. Indiferent de intinderea lor teritoriala, de numarul populatiei sau de stadiul dezvoltarii lor economice, politice sau sociale, statele sunt subiecte directe si nemijlocite, primordiale ale dreptului international.

Literatura si practica internationala apreciaza ca detin calitatea de subiect de drept international si popoarele care lupta pentru independenta, chiar daca se gasesc in faza de organizare a noului stat. in literatura de specialitate mai recenta, popoarele si misca­rile de eliberare nationala sunt considerate "entitati ale societatii internationale.

Pentru OIM, aceasta problema s-a pus in mai multe randuri, ultima data in 1975. Reamintim ca, incepand cu anul 1974, Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) participa, cu statut de observator, la lucrarile Adunarii Generale a ONU, iar din 1976 asista si la dezbaterile Consiliului de Securitate, ori de cate ori era inscrisa pe ordinea de zi o chestiune legata de problema palestiniana. Ca organizatie specia­lizata a ONU, OIM a luat in discutie, in 1975, si a admis, ca observator, participarea OEP la lucrarile Conferintei OIM. in 1976, acelasi statut l-a detinut la Conferinta mondiala asupra angajarii[1].

Problema daca Organizatia Internationala a Muncii, ca organizatie specializata a ONU, este subiect de drept international a fost transata implicit prin aceea ca s-a recunoscut, in general, calitatea de subiect derivat de drept international si organi­zatiilor internationale, in domenii strict limitate, in conditiile actelor lor fundamen­tale. Dupa cum s-a aratat deja, calitatea de subiect derivat de dreptul international are un caracter functional, neputandu-se exercita decat in limitele stabilite. De altfel, problema caracterului suprastatal al OIM, al unui drept mondial al muncii nu s-a pus decat sporadic si fara sansa de a provoca discutii.

Participarea reprezentantilor lucratorilor si ai patronilor la conferintele OIM, la elaborarea instrumentelor internationale, nu a insemnat niciodata si nici nu s-a incercat sa se sustina o confirmare a tezei curentului "realist", care urmarea sa dimi­nueze rolul statului in crearea dreptului international, afirmand ca sunt subiecte de drept international si partidele politice, asociatiile neguvernamentale, indivizii etc.

In cazul OIM, s-ar fi putut sustine ca, spre exemplu, participarea organizatiilor sindicale si patronale cele mai reprezentative la adoptarea conventiilor si recoman­darilor ar conduce la calitatea acestora de subiecte "sui-generis' ale dreptului international al muncii. De data recenta, cum se observa prin lecturarea conventiilor in materie, unele dintre ele prevad drepturi si raspunderi pentru organizatiile repre­zentative ale partenerilor sociali. Din nou, reamintim ca normele internationale ale OIM obliga statele numai daca sunt ratificate. Participarea lucratorilor si a patronilor la procesul de creare a dreptului international al muncii exprima, dimpotriva, dupa parerea noastra, tocmai specificitatea acestuia de a fi un drept international care se realizeaza numai prin preluarea lui de dreptul intern.

Sub un alt aspect, respectarea principiului tripartitismului OIM nu a condus niciodata la ideea confirmarii calitatii de subiect de drept international a persoanei fizice. Admiterea existentei unui drept international al muncii nu poate conduce, in nici un caz, la concluzia ca prin aceasta, persoana fizica, respectiv lucratorul protejat prin dispozitiile conventiilor OIM sau patronul caruia ii revin obligatii prin normele OIM, ar deveni subiect de drept international. Prin conventiile OIM nu se creeaza, in nici un caz, drepturi si obligatii pentru persoana fizica, respectiv lucrator si cel care angajeaza, acestea luand nastere numai din raporturile juridice dintre state ca subiecte de drept international.

In literatura juridica romaneasca mai veche s-a precizat, de altfel, ca "dreptul international nu poate crea drepturi sau obligatii in mod direct, in favoarea persoa­nelor fizice, deoarece acestea nu sunt subiecte ale dreptului international, ci, exclu­siv, subiecte ale dreptului intern"[2].

In literatura juridica recenta, desi se sustine ca exista tendinta transformarii drep­tului international dintr-un drept al statelor intr-un drept al oamenilor, prin aceea ca protectia dreptului international a fost recunoscuta ca aplicandu-se, intr-o oarecare masura, si individului, in cadrul drepturilor omului, ridicate la rang universal, se precizeaza ca "este dificil a se recunoaste individului capacitatea de subiect al drep­tului international. Optiunile privind recunoasterea sau nerecunoasterea individului ca subiect de drept international sunt si raman, in faza actuala a evolutiei acestor drepturi, controversate'². Cu alte cuvinte, problema daca indivizii pot fi considerati subiecte de drept international nu pare deci sa fi fost transata pana in prezent, nici in plan normativ si nici in doctrina³.

Este in afara oricarei discutii ca persoanele fizice pot dobandi drepturi si pot avea obligatii fata de alte state pe baza unor conventii internationale incheiate intre state, dar acestea nu pot conduce la atribuirea calitatii de subiect de drept international, drepturile respective luand nastere din raporturile juridice dintre state.

Dreptul international al muncii este, din acest punct de vedere, un caz tipic in care statele isi asuma angajamentul, pe plan international, de a favoriza, prin masuri interne, respectarea si dezvoltarea unor drepturi referitoare la munca prestata si la securitatea sociala. Subliniem, in concluzie, ca desi conventiile si recomandarile se refera la diferite aspecte ale statutului juridic al persoanelor anga­jate in munca, acestea nu atribuie persoanelor fizice calitatea de subiecte de drept international, drepturile si obligatiile acestora luand nastere din raporturile juridice dintre state ca subiecte de drept international[3].

In dreptul international al muncii se poate vorbi de o raspundere a statului, in sensul dreptului international public, in cazul incalcarii obligatiilor asumate prin ratificarea conventiilor OIM.