Evolutia statului national unitar roman (1918-1940)

Evolutia statului national unitar roman

Noul cadru de evolutie a Romaniei.

Ca urmare a Unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, in Romania si-a modificat locul in Europa, transformandu-se dintr-o tara mica, in una de marime medie. Suprafata sa a crescut de la km² la km² ocupand locul pe continent. Romania era, dupa Polonia, cel mai mare stat in spatiul cuprins intre Marea Baltica si Marea Egee.

a) Populatia. Romania avea mil. de locuitori in populatia sa crescand dupa intr-un proces continuu: mii., in mii., in mii., in Din acest punct de vedere, Romania se situa pe locul in Europa: provincia cea mai populata fiind Muntenia, urmata de Transilvania, cel mai mic numar de locuitori inregistrandu-se in Dobrogea si Bucovina.

Conferinta Pacii de la Paris a pus la baza deciziilor sale principiul nationalitatilor. S-a urmarit ca noile granite europene sa includa in cadrul statelor nationale un numar cat mai mic de minoritati, in Romania, potrivit recensamantului din populatia totala era de locuitori, dintre care: romani, unguri, germani, evrei, ruteni si ucraineni, rusi, bulgari, tigani, turci, gagauzi, si alte minoritati, in procente mult mai mici.

in ceea ce priveste religia locuitorilor marea majoritate era ortodoxa alaturi de care existau greco-catolici, romano-catolici, mozaici, reformati-calvini, evanghelici-luterani, mahomedani, unitariani, etc.

Dupa un numar important de romani a ramas in afara granitelor statului. Potrivit unor date statistice, numarul acestora era de peste un milion, dintre care traiau in Rusia (Uniunea Sovietica), in Iugoslavia, in Bulgaria, in Ungaria, in Albania, in Cehoslovacia, in S.U.A., in Australia, in Canada.

in perioada interbelica, indicele demografic a cunoscut o evolutie pozitiva. Cu un spor natural de la l de locuitori, Romania se afla pe

primul loc in Europa, in acelasi timp, Romania ocupa prima pozitie pe continent in privinta mortalitatii infantile.

Repartizarea demografica dupa mediile de locuire cuprindea din populatie in mediu rural, respectiv in cel urban. Interesant este faptul ca la sfarsitul perioadei interbelice, ponderea populatiei rurale a crescut la datorita ratei de natalitate mult mai sporita in aceasta zona.

Potrivit recensamantului din in Romania se inregistrau sase orase cu peste de locuitori, pe primul loc aflandu-se capitala tarii, Bucuresti, cu de locuitori, urmata la mare distanta de Chisinau, Cernauti, Iasi, Cluj, Galati.

b) Caracteristicile vietii politice. Viata politica din Romania a fost puternic marcata de introducerea votului universal. Constitutia a fost modificata in iulie iar decretul-lege pentru reforma electorala a aparut in noiembrie Dreptul de vot era universal pentru cetatenii romani (barbati de peste de ani), egal, direct, secret si obligatoriu; pentru Senat varsta era de de ani.

Votul universal a chemat la viata politica activa milioane de cetateni. Sistemul partidelor s-a diversificat. Alaturi de vechile partide politice de guvernamant Liberal si Conservator si-au desfasurat activitatea in vechiul Regat si altele, cum ar fi: Liga (Partidul) Poporului, Partidul Taranesc, Partidul Nationalist-Democrat, Partidul Social-Democrat (devenit in Partidul Socialist). Lor li s-au adaugat, din provinciile istorice: Partidul National Roman din Transilvania, Partidul Taranesc din Basarabia, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina s.a. in anii acestea au fuzionat cu partide din vechiul Regat. S-au constituit si partide ale minoritatilor nationale: Partidul Maghiar, Partidul German, Partidul Evreiesc. Regimul politic a evoluat pe o cale democratica, specifica marii majoritati a statelor din Europa.

Imediat dupa adoptarea actelor de Unire, a debutat actiunea de integrare a provinciilor istorice in cadrul noului stat national unitar roman. Astfel, la aprilie a fost publicat decretul prin care se ratifica unirea Basarabiei, la decembrie unirea Transilvaniei, iar la decembrie ianuarie 1 -unireaBucovinei.

Pe aceeasi linie, se inscrie si adoptarea calendarului gregorian (stilul nou) pe intreg cuprinsul tarii, ziua de l aprilie pe stil vechi, devenind aprilie stil nou.

in noiembrie au avut loc si primele alegeri generale pe baza votului universal, in urma carora cetatenii Romaniei au ales un singur Parlament.

in ziua de octombrie a avut loc, la Alba-Iulia, incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria, act ce semnifica consfintirea unei realitati istorice: Marea Unire, infaptuita in implinirea celui mai scump ideal al poporului nostru, sub sceptrul regelui Ferdinand.

c) Stiinta si cultura. Stiinta de carte este un element important in aprecierea gradului de civilizatie al unui popor, in aprox. dintre romani stiau sa scrie si sa citeasca, cei mai multi regasindu-se in Transilvania, iar cei mai putini numerosi in Basarabia.

Caracteristica esentiala este puternica dezvoltare in aceasta perioada a invatamantului, fie el liceal sau universitar si afirmarea unor mari personalitati in domeniile stiintei, artei si culturii.

Dinamica economiei nationale

a) Trasaturi generale. Unirea din a condus la intarirea potentialului economic al Romaniei, a creat conditiile necesare fructificarii, la scara nationala, a bogatiilor solului si subsolului, a accentuat ponderea industriei in ansamblul economiei nationale.

Comparativ cu anul suprafata arabila a Romaniei a crescut de la mii. la milioane ha, cea acoperita cu paduri de la milioane la milioane ha, iar reteaua de cai ferate de la km la circa 11 km. Forta motrice a industriei s-a marit cu cele mai importante progrese inregistrandu-se in industria electrica si cea chimica

in perioada imediat urmatoare Unirii, doua deziderate au stat in fata economiei romanesti: refacerea tarii si integrarea la scara nationala a tuturor ramurilor economice.

Politica guvernamentala s-a caracterizat prin aplicarea doctrinei "prin noi insine', care viza consolidarea independentei economice si politice a Romaniei, modernizarea structurilor sale, prin cresterea interventiei statului in viata economica, reflectata si in sporirea ponderii ministerelor de resort in structura guvernamentala.

b) Evolutia principalelor ramuri ale economiei nationale. Industria a beneficiat de un sprijin sustinut din partea statului, in intervalul ea s-a dezvoltat intr-un ritm de pe an, unul dintre cele mai ridicate din intreaga lume. in perioada interbelica, Romania ocupa primul loc in Europa si locul sase in lume la productia de petrol; locul al doilea in Europa la extractia de aur; aceeasi pozitie la extractia de gaze. Potrivit aprecierilor specialistilor, in productia autohtona satisfacea din necesitatile de produse industriale ale Romaniei.

Transporturile au cunoscut si ele o evolutie pozitiva. Mai ales intre anii s-a realizat o retea rutiera moderna; s-a introdus transportul

interurban cu autobuzul (inca din Progrese importante au fost inregistrate si in domeniul feroviar, prin modernizare si acoperirea necesarului de material rulant. De asemenea, s-au construit noi linii pentru caile ferate (Eforie Sud-Mangalia, Caransebes-Resita, etc.).

Romania dispunea de un important transport prin conducte ce legau zona petroliera din Valea Prahovei cu Bucurestiul, Constanta si Oltenita. De asemenea, dispunea de un transport aerian modern. Transportul pe apa era asigurat de Navigatia Fluviala Romana si de Serviciul Maritim Roman, iar prin construirea Palatului Telefoanelor (intrat in functiune in dispunea si de aparatura la nivelul tehnicii mondiale.

Agricultura a ramas principala ramura a economiei nationale, in structura proprietatii s-au produs importante mutatii. Astfel, s-au expropriat aprox. % din totalul mosiilor de peste ha. Prin aplicarea reformei agrare, mii. de familii au primit mii. ha de teren arabil, la care se adaugau mii. ha, reprezentand izlazurile comunale. Proprietatea mica detinea marea majoritate din suprafata arabila a tarii, circa

Finantele au cunoscut evolutii fluctuante, in s-a realizat unificarea monetara. Dupa repetate incercari de revalorizare a leului la cursului anului in s-a realizat stabilizarea monetara la un curs de ori mai mic decat cel antebelic. Leul a ramas o moneda liber-convertibila, participand la operatiunile de bursa din Europa si S.U.A.

Datoria externa a crescut de la miliarde lei, in la miliarde lei, in cand s-a inregistrat si cel mai inalt nivel, scazand apoi, in la miliarde lei.

Comertul exterior al Romaniei s-a aflat la un nivel foarte scazut in dupa care a cunoscut cresteri insemnate. Balanta comerciala a fost in general activa, in anii crizei economice, s-a aplicat o politica de fortare a exporturilor, desi preturile produselor romanesti cunosteau o scadere sensibila. Ca urmare a mutatiilor survenite in economia nationala, cerealele au pierdut primul loc la export, fiind inlocuite de produsele petroliere.

c) Economia romaneasca in Mutatiile survenite in perioada interbelica au demonstrat o evolutie pozitiva a economiei nationale, in industria producatoare de mijloace de productie detinea o pondere de circa iar cea producatoare de mijloace de consum Ramurile neagricole aveau o pondere de aprox. in produsul social si de % in venitul national. Acestea arata limpede ca Romania incetase sa mai fie un stat agrar, devenind un stat agrar-industrial.

Indicatorul cel mai sintetic privind dezvoltarea economiei, venitul national era, in de dolari. Tari ca Ungaria, Portugalia sau

Iugoslavia, situandu-se sub pozitia ocupata de Romania, in timp ce in S.U.A. se inregistra o valoare de dolari, iar in Franta dolari.

Societatea romaneasca interbelica

a) Mutatii in structura sociala. Reformele infaptuite dupa Marea Unire au avut un puternic impact social; legile pentru reforma agrara, cele pentru modernizarea industriei nationale, pentru dezvoltarea invatamantului au condus spre o redimensionare a raporturilor intre diferitele clase si grupari socio-profesionale.

Taranimea era categoria sociala cea mai numeroasa: circa din totalul populatiei Romaniei. Ea a beneficiat de reforma agrara din care a condus la ameliorarea situatiei sale materiale. Reforma agrara a avut un caracter national (o echilibrata distributie a proprietatii agrare pe intreg cuprinsul tarii), un caracter social (satisfacerea dorintei taranimii de a avea pamant) si unul politic (castigarea voturilor celor improprietariti); dar nu a avut si un caracter economic, pentru constituirea unor exploatatii agricole rentabile. Ca urmare a reformei agrare, lotul mediu a circa dintre gospodariile taranesti era de ha, iar specialistii apreciau ca, pentru a fi rentabila, o gospodarie trebuia sa detina cel putin ha. Pentru a achita pretul pamantului primit, taranii s-au imprumutat la camatari si banci, fapt ce a agravat situatia lor economica; in a fost adoptata legea pentru lichidarea (de fapt, conversiunea) datoriilor agricole care i-a scos pe tarani de sub povara datoriilor.

Neavand bani pentru a cumpara masini si utilaje agricole moderne, taranimea practica o agricultura rudimentara, in Romania inregistrandu-se o productie extrem de mica la hectar (intre cele mai scazute din Europa).

Burghezia a fost clasa cea mai dinamica a societatii romanesti. Ea a beneficiat de sprijinul statului prin legislatia adoptata in domeniul industriei (politica "prin noi insine'), credite ieftine si scutiri sau reduceri de taxe vamale pentru utilajele moderne importate, prin comenzi masive facute de stat (mai ales in industria de aparare).

Muncitorimea a cunoscut o crestere numerica in urma aparitiei de noi intreprinderi si a modernizarii celor existente. Aceasta si-a insusit tehnica moderna, ponderea muncitorilor calificati ajungand la circa (in unele ramuri peste A fost adoptata o legislatie in favoarea lucratorilor: instituirea repausului duminical si al sarbatorilor legale ziua de lucru de ore contractele colective de munca (1929) etc.

Functionarii au crescut din punct de vedere numeric, ca urmare a modernizarii aparatului de stat. in ianuarie a intrat in vigoare legea

pentru statul functionarilor publici, prin care acestia deveneau inamovibili, dar li se interzicea sa desfasoare activitati politice.

Intelectualitatea era extrem de diferentiata: de la invatatorul sau preotul de tara, la profesorul universitar sau artistul de talie internationala. Aceasta categorie socio-profesionala si-a adus contributia la sporirea numarului stiutorilor de carte, precum si la afirmarea stiintei, artei si culturii romanesti in lume.

b) Viata cotidiana

Ca si in celelalte tari din aceasta zona a Europei, viata cotidiana a evoluat dinspre traditionalism spre modernitate. Acest fapt s-a reflectat si in imaginea localitatilor, in sate s-au construit scoli, biserici, primarii, camine culturale si chiar dispensare. Cele mai multe case noi aveau trei camere si ferestre largi, in orasele mari au aparut blocuri de etaje, s-au amenajat bulevarde, parcuri publice etc.

Diversificarea ocupatiilor a condus spre o largire a orizontului cultural, la cresterea interesului pentru film, teatru, turism, etc. Cei cu venituri substantiale erau preocupati de moda, imbracandu-se ca la Paris.

O buna parte a vietii cotidiene se consuma in familie. Romanii erau cunoscuti ca "buni familisti', rudele ajuntandu-se intre ele pentru intemeierea unor gospodarii temeinice. Semnificative erau darurile de nunta: la tara pamant, vite, cereale, unelte; la orase mobilier, vesela etc. Femeile din mediul rural nasteau "cati copii dadea Dumnezeu', intreruperea de sarcina fiind socotita un mare pacat. Nu erau putine cazurile cand intreaga familie muncea pentru a "tine' un copil la scoala (de regula, baiatul cel mai mare), asigurandu-i plata taxelor, imbracamintea si hrana.

Alimentatia era pentru covarsitoarea majoritate a romanilor deficitara, atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ. Principalul aliment era mamaliga, care se consuma la fiecare masa. Desi cresteau pasari, taranii mancau carne cam de doua ori pe luna; numai dupa Craciun, dupa ce taiau porcul, consumau zilnic carne (exceptie facand zilele de post). Vara, cand munceau din greu (la prasit, secerat, cosit etc.), cei mai multi mancau numai ciorba (de loboda, stevie s.a.) cu mamaliga.

La oras, masa era mai diversificata; cei din "lumea buna' mancau adesea la restaurant.

in lumea satelor, igiena lasa de dorit. Toata familia (alcatuita din persoane) dormea in aceeasi camera, mancarea se servea dintr-un singur vas, cel mai adesea cu mana. Curatenie generala se facea odata pe an in preajma sarbatorii Pastilor, in aceste conditii, si starea de sanatate era precara. Bolile cele mai raspandite erau cele de stomac, de plamani si de inima. Asistenta medicala lipsea aproape cu desavarsire, Romania avand, la

sfarsitul perioadei interbelice, circa de medici rurali, care "ingrijeau' milioane de persoane. Orasenii care locuiau in zona centrala beneficiau de serviciul de salubritate, care se ocupa de curatenia localitatii. Cei din mahalale traiau intr-o mizerie crunta, fara apa curenta, lumina electrica, in locuinte insalubre, care erau adesea adevarate cocioabe.

Religia ocupa un loc esential in viata romanilor, in covarsitoarea lor majoritate, acestia tineau posturile prevazute in calendar, precum si in zilele de miercuri si vineri. Biserica detinea un rol important in viata lor, toate momentele esentiale botez, cununie, inmormantare avand o conotatie religioasa. Frecventarea locasului bisericesc in zilele de sarbatoare reprezenta un fapt obisnuit, ca si deplasarea (pe jos) la manastiri, cu ocazia hramului acestora.

Timpul liber, la tara, depindea de ciclul lucrarilor agricole; foarte putin vara, din belsug iarna. Cei mai multi tarani frecventau carciuma, care era principalul loc de intalnire si de discutii, inclusiv politice. S-a constatat ca taranii cheltuiau cei mai multi bani pe bauturile alcoolice, la distanta mare urmand uneltele, iar cartile si rechizitele scolare ocupau ultimul loc. Nuntile, balurile, obiceiurile de iarna constituiau principalele prilejuri de distractie in lumea satelor.

in oras, timpul liber era consumat in functie de profesie, venit, nivel intelectual. Cititul ziarului si ascultarea emisiunilor radiofonice (dupa constituiau "tabieturile' multor oraseni, mai ales intelectuali. Vara, unii mergeau la "bai' (asa cum erau numite statiunile de odihna) in tara (Sovata, Vatra Bornei, Carmen Sylva etc.) sau in strainatate (in Italia, Franta si alte state).

Evolutia vietii politice

a) Puterile statului. Constitutia din care de fapt prelua textul celei din prevedea la art. 33: "Toate puterile statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.' Ea avea la baza principiul separarii puterilor in stat.

Puterea legislativa (Parlamentul). Dupa s-a mentinut Parlamentul bicameral, dar au survenit importante modificari in ceea ce priveste modalitatea de alegere, datorita introducerii votului universal. Legislatia electorala prevedea ca acest drept, ca si toate cele politice, in general, era acordat barbatilor majori (de la de ani in sus). Iar pentru a fi eligibil in Camera Deputatilor se cerea a fi cetatean roman, exercitiul drepturilor civile si politice, varsta de ani impliniti, domiciliul in

Romania. Senatul se compunea din senatori alesi de cetatenii romani avand peste de ani si senatori de drept (in baza unor demnitati politice detinute).

Legea electorala din martie a sporit numarul senatorilor de drept. Elementele noi introduse acum se refereau la centralizarea rezultatelor si repartitia mandatelor. S-a introdus principiul primei majoritare potrivit caruia o lista care obtinea peste din totalul voturilor primea jumatate din totalul mandatelor, cealalta jumatate repartizandu-se proportional intre toate partidele care au obtinut peste din totalul voturilor, inclusiv gruparea majoritara. Asadar, s-a stabilit pragul electoral de pentru o lista electorala. Numarul total al deputatilor a fost fixat la iar cel al senatorilor la (din care alesi la colegiul universal).

Initiativa legislativa apartinea executivului (regelui, prin intermediul guvernului) si parlamentarilor. Parlamentul avea drept de control asupra puterii executive. Deputatii si senatorii se bucurau de imunitate parlamentara.

Puterea executiva (Guvernul). Conducerea treburilor tarii era asigurata de catre Guvern. Regele incredinta unei persoane mandatul de a forma guvernul, iar acesta alcatuia lista ministrilor pe care o prezenta suveranului pentru aprobare prin decret. Faptul ca regele era "capul puterii armate', iar militarii nu aveau dreptul sa faca politica, a creat obiceiul ca suveranul sa-1 propuna pe ministrul apararii nationale. Guvernul intra in functiune odata cu depunerea juramantului in fata regelui.

Legea pentru organizarea ministerelor a fost publicata abia in Serviciile statului erau grupate pe ministere, iar ministrul era seful administratiei ministerului sau. Erau stabilite prin lege ministere; in fapt, insa, s-a ajuns dupa la o dublare a numarului de ministri si secretari de stat.

Puterea judecatoreasca (Justitia). Cea de-a treia ramura a puterii in stat era justitia, in iunie a fost adoptata Legea pentru unificarea judecatoreasca, prin care se prevedea organizarea de judecatorii urbane, rurale si mixte, de tribunale, a Curti de Apel, a unei inalte Curti de Casatie si Justitie. Legea stipula ca magistratii nu puteau ocupa o alta functie publica, nu puteau fi alesi in Parlament sau in alte organisme administrative.

Monarhia (Regele). Dupa Romania a continuat sa fie un stat cu regim monarhic-constitutional. in sistemul politic al tarii, regele ocupa o pozitie centrala. Legea fundamentala avea la baza principiul potrivit caruia "regele domneste, dar nu guverneaza', insa prevederile concrete erau susceptibile de interpretari diferite. Practic, nu exista ramura a activitatii de stat in care regele sa nu fie implicat.

Regele Romaniei era, dupa Ferdinand I, iar mostenitor fiul sau mai mare, principele Carol, in si acesta a renuntat la calitatea sa. La decembrie Consiliul de Coroana a acceptat renuntarea principelui Carol la prerogativele de mostenitor al tronului, iar in ziua de ianuarie Adunarea Nationala Constituanta a proclamat ca succesor pe fiul acestuia, principele Mihai; deoarece Mihai era minor, s-a hotarat instituirea unei Regente care sa exercite prerogativele suveranului pana ce acesta ajungea la varsta majoratului ani).

La iulie a incetat din viata regele Ferdinand, astfel ca a intrat in functiune Regenta, in ziua de iunie principele Carol s-a reintors in tara, iar la iunie a devenit rege sub numele de Carol al II-lea. Obiectivul central al actiunii sale politice a fost cresterea rolului monarhiei in viata de stat. Acesta a fost atins la februarie cand a recurs la o lovitura de stat, impunand apoi, la februarie o noua Constitutie, prin care prerogativele suveranului erau mult sporite. La septembrie 1940, Carol al II-lea a fost nevoit sa abdice, iar la tron a revenit fiul sau Mihai.

b) Partidele politice

Ca urmare a Unirii din a reformelor de la sfarsitul razboiului (mai ales a reformei electorale si a celei agrare), in sistemul partidelor politice din Romania au survenit importante modificari.

in conditiile votului universal, Partidul Conservator-Progresist, condus de Alexandru Marghiloman, si Partidul Conservator-Democrat, prezidat de Take lonescu, au intrat intr-o criza profunda. Ultimul guvern conservator din istoria Romaniei a durat doar o luna decembrie ianuarie avand in frunte pe Take lonescu. in martie cand conservatorii nu au mai obtinut nici un loc in Parlament, aceste partide paraseau, in fapt, scena politica a Romaniei.

Partidul National-Liberal, dupa o puternica criza de influenta inregistrata la sfarsitul razboiului, a reusit sa se reorganizeze si, sub conducerea lui Ion I.C. Bratianu, sa domine viata politica. Dupa moartea acestui lider, in presedintele partidului a devenit fratele sau, Vintila Bratianu; iar dupa decesul sau survenit in conducerea fiind preluata de I. G. Duca, pana in decembrie cand a fost asasinat de legionari, in ianuarie in functia de presedinte al P.N.L. a fost ales Constantin (Dinu) I.C. Bratianu. P.N.L. a promovat doctrina economica "prin noi insine'. Acest partid a cunoscut doua importante sciziuni:

in 1929, loan Th. Florescu a constituit gruparea Omul liber, care,
in a devenit Partidul Liberal Democrat;

in Gheorghe I. Bratianu a format un alt Partid National-
Liberal, care a revenit la "matca' in ianuarie

Partidul Nationalist-Democrat, infiintat in de N. lorga si A.C. Cuza, a continuat sa existe si dupa in A.C. Cuza s-a despartit de N. lorga, formand Partidul Nationalist-Democrat Crestin, iar in Liga Apararii National-Crestine (L.A.N.C.). N. lorga a condus guvernul din numit de "uniune nationala', dar partidul sau nu a dobandit o influenta majora in randul electoratului.

La sfarsitul razboiului, s-au infiintat mai multe partide. Cea mai mare influenta a dobandit-o Liga Poporului (aprilie condusa de generalul Al. Averescu. in aprilie Liga Poporului a fuzionat cu organizatii din Basarabia, Bucovina si Transilvania, luandu-si numele de Partidul Poporului. Acest partid a cunoscut mai multe sciziuni, cea mai importanta inregistrandu-se in cand o grupare, in frunte cu Octavian Goga, a constituit Partidul National Agrar, in P.N.A. a fuzionat cu L.A.N.C:, luand astfel fiinta Partidul National-Crestin.

Un alt partid infiintat la sfarsitul razboiului a fost Partidul Taranesc (decembrie al carui principal initiator a fost Ion Mihalache. Acest partid avea o doctrina proprie taranismul si se plasa in stanga esichierului politic din Romania.

Partidele din provinciile unite in Partidul Taranesc din Basarabia si Partidul Democrat "al Unirii' din Bucovina au fuzionat cu partide din vechiul Regat in anii Partidul National Roman din Transilvania si-a mentinut existenta, urmarind sa atraga in randurile sale alte partide. Dupa fuziunea cu Partidul Conservator-Democrat (1922), in a ajuns la un acord de fuziune cu Partidul Taranesc, luand astfel fiinta Partidul National-Taranesc.

Conducerea Partidului National-Taranesc a fost asigurata de: luliu Maniu Alexandru Vaida-Voevod Ion Mihalache luliu Maniu Doctrina economica a P.N.T. era aceea a "portilor deschise' in fata capitalului strain. P.N.T. a cunoscut mai multe sciziuni:

in dr. N. Lupu a format Partidul Taranesc (care avea sa
revina in P.N.T. in 1

Constantin Stere a constituit Partidul Taranesc-Democrat

Grigore lunian a pus bazele Partidului Radical Taranesc

Alexandru Viada-Voevod a devenit presedintele Frontului
Romanesc

in P.N.T. a fost parasit de gruparea "centrista', in frunte cu
Armand Calinescu, la sugestia regelui Carol al II-lea.

La sfarsitul primului razboi mondial pe fondul crizei economice si al deteriorarii conditiilor de viata a populatiei s-a dezvoltat si in Romania (ca si in Germania, Ungaria, Italia, Bulgaria, Franta etc.) un curent radical, de extrema stanga, in Partidul Social-Democrat si-a luat numele de Partidul Socialist, iar la Congresul din mai acesta s-a transformat in Partidul Comunist din Romania, afiliindu-se la Internationala a IlI-a Comunista.

O grupare care nu a fost de acord cu doctrina comunista a format Federatia Partidelor Socialiste din Romania care, in s-a transformat in Partidul Social-Democrat.

in Romania, extrema dreapta a fost reprezentata, in principal, de Legiunea Arhanghelul Mihail care, in si-a constituit o sectie politica numita Garda de Fier. Membrii acestei organizatii isi spuneau legionari, iar organizatia lor era cunoscuta sub numele de Miscarea Legionara, in fruntea acesteia se afla "capitanul' Corneliu Zelea Codreanu.

Minoritatile nationale si-au constituit partide proprii: Partidul German Partidul Maghiar Partidul Evreiesc Germanii si evreii aveau organizatii mai largi (Comunitatea Germanilor din Romania si, respectiv, Federatia Comunitatilor Evreiesti), care se ocupau de toate problemele economice, culturale, religioase etc. ale minoritatii respective.

Multitudinea de partide evidentiaza faptul ca in Romania a existat un regim democratic; ca, intr-adevar, era asigurata libertatea de organizare, intrunire si de opinie.

c) Functionarea regimului democratic

Constitutia din martie prevedea: "romanii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi' (art. 5).

Pe aceasta baza, cetatenii Romaniei s-au putut organiza in partide, si-au exprimat vointa politica prin vot, au organizat intruniri si manifestatii publice, au editat ziare si reviste etc. La randul lor, structurile democratice au functionat pe baza Constitutiei si a legilor in vigoare.

Paleta sistemului partidist a fost extrem de larga: au existat partide de dreapta (Partidul Conservator-Progresist, Partidul Conservator-Democrat), de centru (Partidul National Liberal), de centru-stanga (Partidul National-Taranesc), de stanga (Partidul Socialist), de extrema-stanga (Partidul Comunist din Romania), de extrema-dreapta (Miscarea Legionara). Au

activat, de asemenea, partidele minoritatilor nationale. Fiecare partid avea un program si o ideologie proprii, propunand solutii privind dezvoltarea statului roman.

in perioada interbelica, alternanta la putere a fost o realitate: P.N.L.; Partidul Poporului; Partidul Conservator-Democrat; 1922-1926 - P.N.L.; Partidul Poporului; P.N.L.; P.N.T.; coalitia Uniunea Nationala; P.N.T.; P.N.L. Nu a existat nici o situatie in care un partid sa stea la putere peste limita de ani a Parlamentului pe care se sprijinea.

Parlamentul a fost expresia tuturor partidelor si curentelor politice (exceptand extrema stanga). Adunarea Deputatilor si Senatul au fost importante foruri de dezbateri, au adoptat proiecte de legi care au asigurat dezvoltarea economica, sociala, politica si culturala a Romaniei intregite.

Monarhia a constituit o importanta institutie a regimului democratic, cautand sa medieze intre puterile statului. Solutiile date in rezolvarea crizelor de guvern au satisfacut adesea starea de spirit a populatiei. Regele a promulgat legile votate de Parlament, asigurand astfel punerea lor in practica, evolutia democratica a Romaniei.

Presa perioadei interbelice a reprezentat, cu adevarat, o "a patra putere in stat'. Numarul periodicelor a crescut de la in la l in si in Cele mai multe erau editate in Bucuresti, dar si in provincie apareau numeroase ziare si reviste (circa intr-un judet). Presa a demascat abuzurile si ilegalitatile guvernantilor, dar si a altor persoane certate cu legea, a sustinut actiunile pozitive ale oamenilor politici.

Totusi, carentele regimului democratic au fost vizibile si au influentat viata politica a Romaniei. Au fost preluate unele practici nedemocratice din trecut, dar au aparut si altele noi. Votul universal a fost acordat unor cetateni fara experienta politica, iar o buna parte a electoratului nu stia sa scrie si sa citeasca, astfel ca nu cunostea cu adevarat continutul programelor partidelor care se confruntau in alegeri. Acest fapt explica existenta unor optiuni electorale extrem de contradictorii. Spre exemplu, P.N.L. a obtinut din voturi in a urcat la in a ajuns la in pentru a inregistra in si a cadea la doar in

O carenta fundamentala a democratiei romanesti a fost mentinerea vechiului sistem, introdus de Carol I, prin care "guvernul face parlamentul'. Regele destituia guvernul si numea un altul, apoi dizolva parlamentul si anunta organizarea de noi alegeri; noul guvern numea prefecti

si primari, care foloseau aparatul administrativ in campania electorala, asigurand victoria partidului de guvernamant.

in perioada interbelica s-a inregistrat un adevarat carusel guvernamental, in primul deceniu de dupa Marea Unire s-au perindat la conducerea tarii 11 guverne, iar in cel de-al doilea au fost guverne care s-au mentinut doar cateva saptamani, timp in care nu puteau desfasura o activitate constructiva.

O alta carenta a democratiei romanesti a fost cresterea rolului puterii executive in dauna celei legislative. La originea acestei situatii se afla modul in care se constituiau majoritatile parlamentare; acestea depindeau de guvern, care "aranja' listele de candidati si mobiliza aparatul de stat pentru a le asigura victoria in alegeri. Din guvernul a inceput sa utilizeze pe scara larga decrete-lege, pe care le supunea apoi "in bloc' aprobarii parlamentului, astfel ca nu mai putea avea loc o discutie de fond asupra acestora (au fost situatii cand s-au aprobat "in bloc' de decrete-lege).

Monarhia si-a adus propria contributie la degradarea regimului democratic. Regele Ferdinand nu a fost un adevarat arbitru intre partide, lasandu-se dominat de Ion I.C. Bratianu, presedintele P.N.L. El a ingradit amestecul reginei Maria in viata politica si a luat ca principal sfetnic pe Barbu Stirbey, care nu ocupa nici o functie oficiala, dar era cumnatul lui Ion I.C. Bratianu si amantul reginei Maria. Pozitia monarhiei s-a degradat in anii Regentei care a reprezentat o institutie lipsita de prestigiu si influenta. Regele Carol al II-lea, urcat pe tron in iunie a actionat pentru divizarea si slabirea partidelor politice democratice, a incurajat organizatiile de extrema dreapta, a intervenit pentru luarea unor decizii guvernamentale in conformitate cu interesele proprii si ale camarilei sale. Din august cand a fost inlaturat din guvern Nicolae Titulescu, regele a preluat, practic, in mainile sale conducerea politicii externe a Romaniei. Atat Ferdinand, cat si Carol al II-lea, au abuzat de dreptul constitutional de a dizolva parlamentul, pentru a impune guvernele pe care ei le considerau utile. Regele Ferdinand a dizolvat de patru ori parlamentul inainte de termenul legal iar Carol al II-lea de cinci ori

Instabilitatea guvernamentala si parlamentara, acerba confruntare intre partidele politice, neindeplinirea promisiunilor facute in campania electorala au creat, treptat, in opinia publica o reactie negativa fata de institutiile democratice, fapt ce a permis ascensiunea fortelor de extrema dreapta, in primul rand a Miscarii Legionare; in acelasi timp, s-au intensificat manevrele regelui Carol al II-lea vizand instaurarea unui regim autoritar. Procesul de degradare a regimului democratic in anii nu a fost specific

Romaniei, ci intregii Europe. Astfel, inca de la mijlocul perioadei interbelice, in majoritatea statelor europene s-au instaurat regimuri autoritare, de diferite nuante.

Regimul democratic din Romania a fost o realitate, dar a inregistrat si numeroase carente, care s-au accentuat spre sfarsitul perioadei interbelice. Cu toate imperfectiunile sale, democratia romaneasca a rezistat mai mult comparativ cu cea din majoritatea statelor europene, Romania fiind una dintre ultimele tari in care s-a instaurat un regim totalitar, inca din primul deceniu interbelic, Romania era inconjurata de tari cu regimuri autoritare de diferite nuante: Rusia (Uniunea) Sovietica Ungaria Bulgaria Polonia Iugoslavia

Falimentul regimului democratic din Romania s-a inregistrat in decembrie cand nici un partid politic nu a obtinut un numar suficient de voturi pentru a avea o majoritate parlamentara, in acest context, regele Carol al II-lea a numit in fruntea guvernului pe Octavian Goga, presedintele Partidului National-Crestin, care obtinuse abia din totalul voturilor. Cea mai puternica ascensiune a cunoscut Miscarea Legionara; aceasta a candidat sub denumirea de Partidul Totul pentru Tara si a castigat din optiunile electoratului. Corneliu Zelea Codreanu declarase ca "in de ore dupa biruinta Miscarii Legionare, Romania va avea o alianta cu Roma si Berlinul', ceea ce insemna schimbarea radicala a politicii externe a tarii.

Regele Carol al II-lea a profitat de starea de confuzie politica de dupa alegerile parlamentare, de teama fortelor democratice fata de Miscarea Legionara, de faptul ca guvernele de la Londra si Paris i-au cerut sa intervina pentru a mentine orientarea traditionala a politicii externe a Romaniei. La februarie el a demis guvernul Goga, act ce marca trecerea la un nou regim politic, in care personajul central devenea insusi suveranul.

d) Regimul de autoritate monarhica

Institutionalizarea si functionarea noului regim, in noaptea de februarie s-a constituit un nou guvern, prezidat de patriarhul Miron Cristea. Tot acum s-a hotarat si introducerea starii de asediu pe intreg cuprinsul tarii. La februarie, Consiliul de Ministri a aprobat textul noii Constitutii, dupa care a fost supusa plebiscitului, care s-a desfasurat in ziua de februarie desi cetatenii nu au apucat sa cunoasca textul noii legi fundamentale, aceasta a fost aprobata cu o majoritate covarsitoare dintre voturile exprimate).

Noul regim a fost institutionalizat prin aceasta Constitutie promulgata la februarie Ea mentinea unele principii, ca: suveranitatea nationala, separatia puterilor in stat, responsabilitatea ministeriala.

Recunostea unele drepturi si libertati democratice, precum: libertatea constiintei, a invatamantului, muncii, presei, intrunirilor, de asociatie, libertatea individuala, inviolabilitatea domiciliului, egalitatea in fata legii.

Elementele noi definitorii pentru noul regim se refereau la prerogativele regelui. Acesta devenea un factor politic activ, implicandu-se nemijlocit in activitatea guvernamentala. El era declarat "capul statului' si, in aceasta calitate, exercita puterea executiva prin guvern; acesta era numit de suveran si raspundea numai in fata sa, ministrii nemaiavand o baza parlamentara. Deputatii si senatorii erau obligati sa depuna juramant de credinta fata de regimul lui Carol al II-lea; ei puteau adopta numai legi de "interes general', chiar daca erau votate, legile puteau fi respinse de rege, care avea drept de veto. Varsta pentru dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor a fost ridicata de la la de ani; puteau vota numai cei care stiau sa scrie si sa citeasca.

Un nou pas pe calea institutionalizarii noului regim s-a inregistrat la martie cand s-a infiintat Consiliul de Coroana, ca organ permanent, alcatuit din membri desemnati de rege, care primeau o remuneratie. Consiliul avea un rol consultativ, hotararile sale nefiind obligatorii pentru suveran. Tot la martie s-a publicat decretul-lege pentru dizolvarea partidelor politice, in ziua de aprilie a fost publicat decretul privind apararea ordinii in stat, care preciza ca dizolvarea unei grupari sau asociatii cu caracter politic atragea dupa sine in mod automat inchiderea cluburilor sau localurilor de intruniri ale acestora.

Noul regim a procedat la reorganizarea administrativa a tarii. La august a fost decretata reforma administrativa, pe baza careia, alaturi de vechile unitati, s-a introdus una noua: tinutul, care grupa mai multe judete.

Reorganizarea a cuprins si domeniul social: sindicatele au fost dizolvate, iar prin decretul-lege din octombrie s-au creat breslele de lucratori, functionari particulari si meseriasi. Prin decretul-lege din decembrie a fost reorganizata Straja Tarii din care faceau parte, in mod obligatoriu, toti baietii intre si ani si toate fetele intre si de ani; aceasta avea ca lozinca: "Credinta si munca, pentru tara si rege'.

Pentru a da un suport politic regimului sau, Carol al II-lea a hotarat sa constituie, la decembrie Frontul Renasterii Nationale (F.R.N.). Aceasta era "unica organizatie politica in stat'; numai F.R.N. avea dreptul de a depune candidaturi pentru alegerile parlamentare, administrative si profesionale.

in ziua de mai a fost publicat decretul-lege asupra reformei electorale, care detalia prevederile noii Constitutii. Aveau drept de vot

numai cei care stiau carte si practicau efectiv o indeletnicire care intra in una din urmatoarele categorii: agricultura si munca manuala; comertul si industria; ocupatii intelectuale. Pentru prima data in istoria Romaniei primeau drept de vot si femeile. Se instituia categoria senatorilor numiti de rege, in numar egal cu cei alesi. Desfasurate in zilele de iunie alegerile parlamentare au fost castigate de F.R.N., singura organizatie care a depus liste de candidati.

Analiza concreta a regimului instaurat la februarie conduce la concluzia ca acesta a fost un regim de autoritate monarhica.

Politica economica a guvernului s-a caracterizat prin cresterea interventiei statului, exprimata in masurile vizand coordonarea activitatii economice, in comenzile masive facute industriei, in achizitionarea unor mari cantitati de cereale si stocare lor, in angajarea unor imprumuturi pe piata interna, in dirijarea comertului exterior si controlul circulatiei valutare.

in cursul anului productia industriala a continuat sa creasca, insa declansarea celui de-al doilea razboi mondial, la l septembrie a dus la restrangerea posibilitatilor de aprovizionare a industriei romanesti cu materii prime si semifabricate.

Principala ramura a economiei nationale a continuat sa fie agricultura. Prin decretul-lege din Ministerul Agriculturii si Domeniilor impreuna cu Ministerul Apararii Nationale erau autorizate sa gaseasca mijloacele cele mai potrivite pentru organizarea agriculturii in vremuri exceptionale, avand ca obiectiv asigurarea aprovizionarii armatei si populatiei civile.

in domeniul financiar s-au urmarit echilibrarea bugetului, cresterea veniturilor statului, in special pe baza impozitelor indirecte. Leul, moneda nationala, a cunoscut in o depreciere de circa comparativ cu anul

Guvernantii romani continuau sa promoveze o un comert exterior orientat spre Franta si Marea Britanic, opunandu-se strangerii legaturilor cu Germania. Dar, la martie in contextul ocuparii Cehoslovaciei de catre trupele hitleriste si al desfiintarii acestui stat a fost semnat un tratat economic romano-german, care prevedea o puternica dezvoltare a relatiilor dintre cele doua tari, dar si o serie de avantaje unilaterale pentru Germania.

Politica sociala a vizat, in principal, sprijinirea marii burghezii, interesate in dezvoltarea industriei grele si in cea privind inzestrarea armatei. Politica guvernamentala fata de taranime au urmarit acordarea unui sprijin in vederea modernizarii productiei si sporirii disponibilitatilor pentru export. Muncitorimea a suportat si ea consecintele negative ale deteriorarii situatiei internationale si izbucnirii razboiului mondial. Astfel, in martie

Ministerul Muncii a fost autorizat sa prelungeasca ziua de munca la ore in intreprinderile industriale, oricand necesitatile le impuneau, iar in iulie s-a adoptat un decret pentru stabilirea regimului muncii in imprejurari exceptionale. Intelectualitatea a continuat sa aiba o situatie materiala superioara celorlalte categorii sociale.

Partidele politice si atitudinea lor fata de regimul lui Carol al II-lea. Desi au fost scoase in afara legii, partidele politice au continuat sa-si desfasoare activitatea in fapt, iar autoritatile nu au luat masuri dure decat impotriva Miscarii Legionare.

Principalul partid de opozitie, Partidul National-Taranesc, condus de luliu Maniu, a facut repetate declaratii impotriva regimului, protestand contra masurilor de restrangere a drepturilor si libertatilor democratice. Presedintele Partidului National-Liberal, Constantin I. C. Bratianu, a adoptat, initial, o atitudine pozitiva fata de regim. Dar, pe parcurs, a inteles ca suveranul nu se limita doar la actiuni impotriva Miscarii Legionare, ci era decis sa permanentizeze regimul, distrugand sistemul democratic.

Partidul Social-Democrat a cunoscut, la randul lui, importante convulsii interne, ca urmare a faptului ca unii dintre fruntasii lui au sprijinit regimul lui Carol al II-lea. Partidul Comunist din Romania a trecut prin evolutii semnificative: dupa ce in anii s-a pronuntat pentru apararea integritatii teritoriale a Romaniei, in mai a reintrodus in programul sau, la cererea Moscovei, lozinca autodeterminarii pana la despartirea de statul roman a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei si Dobrogei (aceasta idee mai fusese sustinuta in perioada

Miscarea Legionara s-a aflat intr-o situatie extrem de grea. Regimul insusi a fost o reactie impotriva ascensiunii Miscarii Legionare. Lui Corneliu Z. Codreanu i s-a inscenat un proces, in urma caruia, in aprilie a fost condamnat la luni inchisoare pentru insulte aduse lui N. lorga, consilier regal, in urma altor descinderi la sediile legionare, a urmat un nou proces, in mai terminat cu condamnarea sa la ani pentru uneltire contra ordinei sociale, reproducerea in public a unor acte secrete interesand siguranta statului s.a. in noaptea de noiembrie Corneliu Z. Codreanu si alti legionari (asasinii lui I.G. Duca si ai lui Mihail Stelescu) au fost lichidati. Replica a venit peste mai putin de un an, la septembrie cand legionarii 1-au omorat pe Armand Calinescu, presedintele Consiliului de Ministri. A urmat un val de represiune, in urma caruia au fost ucisi circa de legionari; in septembrie s-a aplicat pentru prima data in Romania terorismul de stat.

Agravarea situatiei internationale 1-a determinat pe Carol al II-lea sa initieze, la inceputul anului politica de reconciliere nationala. Aceasta

evidentia incapacitatea regimului de a rezolva, prin propriile forte, gravele probleme ale Romaniei. Singura organizatie care a raspuns pozitiv la acest apel a fost Miscarea Legionara, a carei conducere fusese preluata de Horia Sima. Chiar in ziua capitularii Frantei, iunie s-a anuntat transformarea F.R.N. in Partidul Natiunii, declarat "partid unic si totalitar' sub conducerea regelui. Dupa notele ultimative sovietice din si iunie in urma carora Romania a trebuit sa cedeze Basarabia si nordul Bucovinei, la iunie 1940, Carol al II-lea 1-a inclus pe Horia Sima in guvern. Astfel, pentru prima data de la infiintarea sa, Miscarea Legionara devenea forta politica de guvernamant, in ziua de iulie, regele 1-a numit in functia de presedinte al Consiliului de Ministri pe Ion Gigurtu, cunoscut pentru vederile sale filogermane. La august, Carol al II-lea a facut un nou pas pentru castigarea bunavointei lui Hitler, adoptand o politica antisemita, inspirata din legislatia germana. Prin decretul-lege publicat in acea zi, antisemitismul devenea politica de stat. Dar toate incercarile de a-1 "imbuna' pe Hitler au esuat, iar peste mai putin de o luna Carol al II-lea a trebuit sa paraseasca tronul.

Politica externa

a) Confirmarea internationala a Unirii din

Problemele organizarii lumii dupa prima conflagratie mondiala au constituit obiectul Conferintei de pace de la Paris Romania a actionat aici pentru obtinerea confirmarii pe plan international a hotararilor adoptate in cursul anului Forul de decizie era "Consiliului celor Patru' (Franta, Marea Britane, S.U.A. si Italia), celelalte state, intre care si Romania, fiind incluse in categoria tarilor "cu interese limitate'. Marile Puteri au pregatit tratatul de pace cu Germania, fara a ingadui delegatiei romane, condusa de Ion I.C. Bratianu, sa-si exprime punctul de vedere. Ea a fost nevoita sa semneze tratatul de pace, la Versailles, in ziua de iunie fara a-1 fi citit in intregime. Deoarece Consiliul celor Patru era hotarat sa procedeze la fel si cu celelalte tratate, Ion I.C. Bratianu a parasit, la iulie Conferinta, in ziua de septembrie Marile Puteri au semnat tratatul de pace cu Austria, la Saint Germain en Laye, punand Romania in fata faptului implinit. Guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voevod, a semnat, la decembrie acest tratat prin care se recunostea unirea Bucovinei cu Romania. Tot in ziua de decembrie Romania a semnat la Neuilly sur Seine, tratatul de pace cu Bulgaria, potrivit caruia granita dintre cele doua tari ramanea cea din

Vii discutii a suscitat proiectul tratatului de pace cu Ungaria, in a avut loc un conflict armat intre Romania si Ungaria, provocat de

guvernul comunist de la Budapesta care a refuzat sa-si retraga trupele de pe teritoriul transilvan si a atacat armata romana, in urma unor lupte grele (aprilie atacul a fost respins, dar a urmat un nou atac ungar in iulie; de aceasta data, armata romana a trecut la contraofensiva, ocupand Budapesta la august, in septembrie, armata romana s-a retras de pe teritoriul Ungariei. Tratatul de pace cu Ungaria, semnat la Trianon in ziua de iunie confirma unirea Transilvaniei cu Romania.

La octombrie Romania, pe de o parte, si Marea Britanic, Franta, Italia si Japonia, de cealalta, au semnat tratatul de la Paris, prin care se recunostea unirea Basarabiei cu Romania. Rusia Sovietica nu a fost primita la Conferinta de pace si a declarat ca nu recunoaste tratatele incheiate la Paris.

b) Politica externa in primul deceniu interbelic

Fiind o tara de marime medie in Europa, Romania a participat activ la viata internationala, atat pentru sustinerea unor interese specifice, cat si pentru promovarea unui climat de pace si de securitate in lume.

Romania a fost membru fondator al Societatii (Ligii) Natiunilor, constituita in iulie si a participat activ la viata acestei organizatii, in iulie a fost semnat la Paris, Statutul definitiv al Dunarii care prevedea ca navigatia pe acest fluviu era libera si deschisa tuturor pavilioanelor, in conditii de perfecta egalitate. Conventia de la Lausanne (iulie privind regimul stramtorilor Marii Negre stipula demilitarizarea acestora si libera navigatie pentru vasele comerciale ale tuturor statelor, atat in timp de pace, cat si de razboi. Din Comisia Internationala a Stramtorilor facea parte si Romania.

in mod firesc, tara noastra avea dreptul la despagubiri de razboi din partea statelor inamice, dar Comisia reparatiilor, in ciuda daunelor estimate la miliarde de lei, a apreciat o valoare de doar 1 miliarde lei aur. Statele debitoare (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria) au obtinut repetate amanari si reduceri. Pana la urma, Romania a primit doar miliarde lei in contul reparatiilor.

Actionand in spiritul Pactului Societatii Natiunilor, diplomatia romaneasca a contribuit la realizarea unor aliante bi si multilaterale. Astfel, la martie a fost semnata Conventia de alianta dintre Romania si Polonia, reinnoita in martie

in iunie a luat fiinta Mica intelegere, formata din Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia, cu scopul de a promova o larga colaborare cu toate tarile, pe baza respectarii independentei si suveranitatii nationale, a statu-quo-ului teritorial. Ea a fost prima alianta cu caracter regional constituita in Europa dupa primul razboi mondial.

O coordonata fundamentala a politicii externe romanesti a constituit-o orientarea traditionala spre Franta si Marea Britanic, in iunie a fost semnat tratatul de alianta dintre Romania si Franta. Guvernele de la Londora nu au acceptat sa incheie cu Romania un tratat special, apreciind ca erau suficiente prevederile din Statutul (Pactul) Societatii Natiunilor, in septembrie Romania a semnat un tratat de prietenie cu Italia, care si-a pierdut eficienta dupa numai un an, ca urmare a politicii lui B. Mussolini, vizand revizuirea tratatelor de pace, inclusiv a celui de la Trianon.

Relatiile cu vecinii Romaniei au cunoscut o evolutie sinuoasa. Cu Polonia, Cehoslovacia si Iugoslavia avea tratate de alianta. Relatiile cu Bulgaria s-au reluat imediat dupa incheierea tratatului de pace, fiind impulsionate de vizita primului ministru bulgar Stamboliiski in Romania (ianuarie in octombrie au fost reluate raporturile diplomatice si consulare cu Ungaria, dar politica revizionista promovata de la Budapesta a facut ca legaturile dintre cele doua tari sa se dezvolte lent si intr-o atmosfera de suspiciune reciproca.

Relatiile romano-sovietice fusesera rupte in ianuarie din initiativa guvernului sovietic, in ciuda numeroaselor presiuni venite din partea puterilor occidentale, mai ales a Frantei, Romania nu a participat la interventiile militare impotriva statului sovietic, in s-au initiat unele contacte vizand normalizarea relatiilor romano-sovietice. in martie-aprilie s-a organizat o conferinta la Viena, care a esuat datorita faptului ca Uniunea Sovietica a refuzat recunoasterea unirii Basarabiei cu Romania.

c) Romania in relatiile internationale din anii

Un moment important in viata internationala 1-a reprezentat Pactul de la Paris (Briand-Kellog) din august primul tratat care interzicea recurgerea la razboi pentru rezolvarea diferendelor dintre state. Guvernul roman a aderat la acest pact, dupa care a semnat protocolul de la Moscova, din februarie alaturi de Uniunea Sovietica si alte state vecine acesteia. Protocolul a marcat si o ameliorare a relatiilor romano-sovietice, diferendele urmand a fi rezolvate pe cale pasnica.

Romania a desfasurat o vie activitate la Societatea Natiunilor, in si Nicolae Titulescu a fost ales presedintele Adunarii Generale a Societatii Natiunilor, cea mai inalta demnitate ocupata vreodata de un roman.

in contextul deteriorarii situatiei internationale dupa venirea lui Hitler la putere in Germania (ianuarie Romania a actionat pentru consolidarea si extinderea aliantelor sale. in februarie a fost semnat la Geneva Pactul reorganizarii Micii intelegeri, potrivit caruia se constituia

un Consiliu Permanent prin care Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia isi coordonau politica lor externa.

La februarie s-a infiintat intelegerea Balcanica din care faceau parte Romania, Grecia, Iugoslavia si Turcia; documentul, semnat la Atena de ministrii de externe ai celor patru state, prevedea ca cele patru state isi garantau siguranta frontierelor lor balcanice.

in iulie Romania a semnat, la Londra, Conventia de definire a agresiunii si a teritoriului, la elaborarea careia a contribuit efectiv Nicolae Titulescu. in virtutea aceluiasi principiu, Romania a aderat la Pactul de neagresiune si conciliatiune, incheiat la Rio de Janeiro (octombrie Aceste documente vizau impiedicarea actelor de agresiune si rezolvarea prin negocieri a tuturor diferendelor.

Negocierile dintre N. Titulescu si Maksim Litvinov au dus la stabilirea relatiilor diplomatice intre Romania si U.R.S.S., in ziua de iunie

Nicolae Titulescu a fost unul dintre promotorii securitatii colective, prin incheierea unor pacte de asistenta mutuala intre statele europene, care sa faca imposibila actiunea tarilor revizioniste (Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria), in acest spirit, el a purtat tratative cu ministrul de Externe sovietic M. Litvnov, ajungandu-se la perfectarea unui proiect de pact de asistenta mutuala intre Romania si Uniunea Sovietica iulie Demiterea lui N. Titulescu din functia de ministru de Externe (august 1-a determinat pe Litvinov sa declare ca problema pactului respectiv nu mai era de actualitate.

Guvernele de la Paris si Londra au promovat o politica de "conciliere' cu statele revizioniste, in primul rand cu Germania, sperand ca astfel vor evita declansarea unui nou razboi mondial, in anii pe cerul Europei se adunau nori negri, care prevesteau declansarea conflagratiei. Anexarea Austriei de catre Germania (martie si acordul de la Munchen (septembrie prin care Germania primea o parte din teritoriul Cehoslovaciei, au constituit pasi importanti pe drumul declansarii conflictului. Dezmembrarea in martie a Cehoslovaciei a avut consecinte extrem de negative pentru Romania, marcand dezagregarea Micii intelegeri.

in acest cadru international, se inscriu vizitele efectuate in toamna anului de Carol al II-lea la Londra noiembrie) si Paris noiembrie), pentru a solicita sprijin economic si politic, in vederea respingerii presiunilor Germaniei, dar nici Marea Britanic si nici Franta nu i-au dat sperante. La intoarcerea spre tara, Carol al II-lea s-a oprit in Germania, unde la noiembrie a avut convorbiri si cu Hitler. Regele roman

a propus intensificarea cooperarii economice romano-germane si a sugerat ca Reich-ul sa nu mai sprijine pretentiile revizioniste ale Ungariei, dar fuhrerul nu a dat un raspuns pozitiv, astfel ca ofertele suveranului roman au ramas fara rezultate concrete.

La februarie au inceput la Bucuresti tratative in vederea incheierii unui acord economic intre Romania si Germania; dupa discutii agitate, la martie a fost semnat Tratatul economic romano-german.

Pe de alta parte, la aprilie guvernele de la Londra si Paris au facut cunoscuta decizia lor de a garanta integritatea teritoriala a Romaniei si Greciei; era o simpla declaratie politica, fara nici o sustinere militara. Tot in acest timp, Romania a incercat sa obtina o ameliorare a relatiilor cu Uniunea Sovietica, in mai ministrul de externe roman, Grigore Gafencu, a avut o discutie la Bucuresti cu Potemkin, adjunctul comisarului poporului pentru Afacerile Externe, in cadrul careia si-a exprimat dorinta imbunatatirii relatiilor dintre Romania si Uniunea Sovietica. La august 1939, Carol al II-lea a purtat tratative cu Ismet momi, presedintele Turciei, solicitand ca guvernul turc sa mijloceasca o apropiere romano-sovietica, mergandu-se pana la incheierea unui pact de neagresiune intre cele doua tari. Partea sovietica nu s-a aratat interesata de aceste propuneri.

Semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, numit 'Tratatul de neagresiune intre Uniunea Sovietica si Reich-ul German', la august a marcat un moment esential in viata internationala: cele doua mari puteri isi imparteau sferele de influenta in zona cuprinsa intre Marea Baltica si Marea Neagra, in Anexa secreta era vizata si Romania: "Partea Sovietica subliniaza interesul pe care-1 manifesta pentru Basarabia. Partea Germana isi declara totalul dezinteres politic fata de aceste teritorii.' Peste cateva zile, la l septembrie izbucnea cel de-al doilea razboi mondial, prin atacarea Poloniei de catre Germania.

intrunit la septembrie Consiliul de Coroana a hotarat neutralitatea Romaniei, in acele momente grele, oficialitatile si poporul roman si-au manifestat solidaritatea cu Polonia, cu toate ca tratatul de alianta dintre cele doua tari nu avea in vedere o agresiune din partea Germaniei, iar guvernul polonez nu acceptase propunerea partii romane (din martie de a i se da un caracter erga omnes. Pe teritoriul Romaniei s-au refugiat cele mai inalte oficialitati poloneze, in frunte cu presedintele acestei tari, o buna parte a armatei, precum si circa de civili.

in perioada septembrie 1939-februarie diplomatia romaneasca si-a concentrat eforturile in directia realizarii unui bloc al neutrilor. Dupa o serie de tatonari, guvernul de la Bucuresti a propus, la octombrie

crearea unui bloc in care sa intre, alaturi de tarile membre ale intelegerii Balcanice (Romania, Iugoslavia, Turcia, Grecia), Bulgaria, Italia si Ungaria. Dar, in urma presiunilor germane, initiativa a esuat.

d) Pierderile teritoriale din

Succesele obtinute de Germania pe frontul de Vest si mai ales capitularea Frantei la iunie au afectat grav situatia internationala a Romaniei, care a ramas complet izolata si fara nici un sprijin din afara.

Pe fondul socului produs de capitularea Frantei, guvernul sovietic a inaintat, la iunie o nota ultimativa guvernului roman prin care-i cerea cedarea imediata a Basarabiei si nordului Bucovinei. Dupa o noua nota ultimativa din iunie, guvernul roman a raspuns ca "se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare' cerute de sovietici. Astfel a inceput sfaramarea Romaniei intregite, in granitele ei istorice stabilite in

Noul guvern, prezidat de Ion Gigurtu, a declarat la iulie ca orientarea Romaniei spre Axa devenea un "fapt implinit', inca de la iulie, Carol al II-lea adresase o scrisoare lui Hitler prin care solicita trimiterea in Romania a unei misiuni militare germane si garantarea integritatii granitelor sale. Hitler a raspuns la iulie, pe un ton extrem de dur, cerandu-i ca Romania sa inceapa negocieri cu Ungaria si cu Bulgaria, pornind de la ideea cedarii de teritorii in favoarea acestora, in ziua de august 1940, Hitler a cerut guvernului roman sa cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei Cadrilaterul. La tratativele romano-bulgare de la Craiova, incepute la august partea romana a satisfacut integral cererile teritoriale bulgare.

La sugestia imperativa a Berlinului s-a hotarat organizarea unor tratative romano-maghiare, de la august la Turnu-Severin. Ele s-au desfasurat cu intermitente pana la august, cand s-a consemnat esecul lor. in ziua de august, von Ribbentrop i-a propus lui Ciano convocarea la Viena a ministrilor de externe ai Romaniei si Ungariei, pentru a primi "sfaturile amicale' ale Axei. La august 1940, Hitler a fixat granita intre cele doua tari. in ziua de august, ministrii de externe ai Germaniei si Italiei au comunicat delegatiei romane ca discutiile erau inutile, deoarece decizia fusese stabilita prin vointa celor doi "arbitri'. Pe aceasta baza se foloseste termenul de arbitrajul de la Viena. intrunit in graba, Consiliul de Coroana a hotarat, cu voturi pentru, contra si o abtinere, primirea acestei hotarari.

e) Prabusirea lui Carol al II-lea. Schimbarea regimului politic
Ridicandu-se impotriva dictatului din august populatia se

ridica si impotriva regimului lui Carol al II-lea, care n-a putut asigura integritatea teritoriului national, in aceste imprejurari, regele a fost nevoit sa

apeleze la generalul Ion Antonescu, personaj intrat in dizgratie in cand dezvaluise deturnarea unor fonduri destinate apararii nationale, iar la sfarsitul lunii iunie adresase suveranului o scrisoare in care se declara impotriva cedarii Basarabiei si nordului Bucovinei. La septembrie dupa ce dusese tratative cu liderii principalelor partide politice, Ion Antonescu a fost investit de catre Carol al II-lea cu formarea unui nou guvern. Acesta i-a cerut regelui acordarea de puteri depline. Dupa multe ezitari, regele i-a acordat depline puteri in dimineata zilei de septembrie, cand 1-a numit presedintele Consiliului de Ministri, in aceeasi zi a fost suspendata Constitutia si au fost dizolvate Corpurile legiuitoare. Se sfarsea astfel regimul instaurat la februarie in seara aceleasi zile, Antonescu i-a cerut regelui sa abdice, intelegand ca partida fusese pierduta, suveranul a cedat, in dimineata zilei de septembrie, semnand o Proclamatie prin care anunta ca decisese sa treaca "grelele sarcini ale domniei' fiului sau. in aceeasi zi, principele mostenitor Mihai a depus juramantul in calitate de rege al Romaniei. Dar aceasta demnitate era doar decorativa, figura dominanta a vietii politice devenind generalul Ion Antonescu, presedintele Consiliului de Ministri, insarcinat cu "depline puteri pentru conducerea Statului Roman'.

invatamantul, stiinta si cultura

Accelerarea procesului de modernizare a societatii in noile conditii impuse de realizarea Unirii, a permis inregistrarea unui adevarat salt calitativ in dezvoltarea invatamantului, stiintei si culturii.

a) invatamantul. Datele statistice arata ca, in momentul Unirii, numarul stiutorilor de carte era destul de scazut: vechiul Regat (in Bucovina Basarabia Transilvania Este de mentionat, de asemenea, faptul ca numai din totalul romanilor din Transilvania stiau sa scrie si sa citeasca, ceea ce reflecta clar politica discriminatorie promovata de guvernul de la Budapesta.

Dupa preocuparea tuturor guvernelor Romaniei a constituit-o dezvoltarea invatamantului primar, sporirea numarului stiutorilor de carte, diminuarea analfabetismului. Un rol important in acest sens 1-a avut Legea invatamantului din care stabilea obligativitatea invatamantului de ani, precum si un sistem unitar de organizare a acesteia. Rezultatele nu au intarziat sa apara: la recensamantul din numarul stiutorilor de carte ridicandu-se la

Ritmul de raspandire a stiintei de carte s-a intensificat si dupa Luand in calcul procentul mediu de crestere al celor care beneficiasera de

alfabetizare, se desprinde concluzia ca in acesta ajunsese la circa

Necesitatea formarii de cadre cu pregatire medie, a ridicarii nivelului de instruire al tineretului, a impus o puternica dezvoltare a invatamantului liceal, recunoscut ca unul dintre cele mai bune pe plan european. Alaturi de cel teoretic, a cunoscut o reala extindere si invatamantul practic, luand fiinta licee agricole, industriale, comerciale, sanitare, de arte si meserii.

invatamantul superior, la randul sau, a cunoscut o extindere si o diversificare. Printre cele mai cunoscute institute de invatamant superior din Romania interbelica amintim: Universitatile din Bucuresti, Iasi, Cernauti si Cluj, Scoala Politehnica de la Bucuresti, Scoala Superioara de Razboi.

Numarul de studenti a crescut vertiginos, de la inainte de Unire, la in deceniul al patrulea. Daca inainte de razboi foarte multi tineri romani mergeau la studii in strainatate (mai ales, in Franta), dupa s-a inregistrat cresterea numarului de studenti straini (mai ales bulgari, sarbi, greci) care frecventau cursurile scolilor superioare din Romania.

b) Stiinta romaneasca a realizat un adevarat salt calitativ, atingand performante cu adevarat mondiale. S-au afirmat puternic scolile romanesti de matematica, medicina, istorie, geografie, sociologie, filosofic, muzica si teatru; au trait si au creat mari personalitati, care au imbogatit tezaurul stiintei si culturii universale. Astfel, in domeniul matematicii s-au evidentiat Gheorghe Titeica, Traian Lalescu si Dimitrie Pompei; medicina romaneasca a fost ilustrata de savanti prestigiosi, precum Victor Babes, loan Cantacuzino, Gheorghe Marinescu, Constantin I. Parhon, Dimitrie Gerota. Doi medici romani Nicolae Paulescu si Stefan Odobleja au fost pe nedrept privati de acordarea Premiului Nobel (primul pentru descoperirea insulinei, iar cel de-al doilea a pus bazele ciberneticii).

De asemenea, cercetatorii romani au adus contributii remarcabile si in stiintele tehnice, mai ales in domeniul aviatiei (Traian Vuia, Henri Coanda), in geologie (Ludovic Mrazec), in geografie (Simion Mehedinti, Vintila Mihailescu), in biologie (Emil Racovita) etc.

Perioada interbelica s-a caracterizat si printr-o adevarata efervescenta in domeniul gandirii social-politice. Aici se pot inscrie contributiile lui Lucian Blaga, Constantin Radulescu-Motru sau Mircea Eliade. La randul ei, scoala romaneasca de sociologie, intemeiata de Dimitrie Gusti, s-a bucurat de un autentic prestigiu international.

in ceea ce priveste istoriografia romaneasca, ea a fost dominata de uriasa personalitate a lui Nicolae lorga, recunoscut ca unul dintre titanii

culturii universale. Alaturi de el, s-au impus si alte nume, precum cele ale lui Vasile Parvan si Gheorghe Bratianu.

c) Literatura si artele. Literatura romana a atins performante cu
adevarat exceptionale, datorate unor scriitori cu reala vocatie universala,
precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi sau Lucian
Blaga.

in domeniul artelor s-au impus mari nume, cu vocatie universala. Dintre realizarile de marca pot fi amintite sculpturile lui Constantin Brancusi, simfoniile lui George Enescu, dar si performantele scenice ale unor actori de renume international, precum Elvira Popescu, Tony Bulandra sau Alice Cocea.

d) Mass-media. Presa si radioul care constituiau sursele mass-
media - si-au adus propria contributie la dezvoltarea si mai ales la
raspandirea culturii. Presa a cunoscut o adevarata perioada de inflorire,
generata de faptul ca putea circula fara restrictii in tot spatiul romanesc, iar
interesul pentru viata publica a crescut constant, paleta optiunilor politice
diversificandu-se. Potrivit datelor statistice, numarul periodicelor a crescut
de la (in la (in revenind astfel un periodic la locuitori. Tirajul presei romane era de milioane de exemplare zilnic,
dintre care un milion se tipareau in limbile minoritatilor nationale. Cele mai
raspandite ziare erau Universul exemplare), Dimineata Curentul Adevarul Presa de partid inregistra insa tiraje
foarte mici, de pana la exemplare.

in cadrul periodicelor, ponderea cea mai mare o ocupau ziarele, o ierarhie a specializarilor acestora putandu-se structura astfel: politica, literatura, informatie diversa, teologie, economie etc. Dupa cum se observa, din aceasta structura foarte diversa se detaseaza cele politice, fapt ce atesta marea receptivitate a masei de cititori la aceasta problematica.

Radioul, mijloc modern de comunicare, a inceput sa joace un rol tot mai important si in peisajul cultural romanesc, chiar imediat dupa infiintarea, la decembrie a Societatii de Difuziune Radiofonica din Romania (ulterior, Societatea Romana de Radiodifuziune). Emisiunile postului national au inceput la l noiembrie iar numarul abonatilor a ajuns la circa in

Progresele realizate in domeniul raspandirii culturii sunt incontestabile, fapt atestat de sporirea cantitativa a stiutorilor de carte, a celor care citeau presa, ascultau emisiunile radiofonice, precum si a celor care frecventau salile de conferinte, concertele, teatrele, cinematografele, a celor care-si constituiau biblioteci personale sau isi petreceau o parte din timp in salile bibliotecilor publice.

Chiar daca, la scara istoriei, cele doua decenii de dupa Marea Unire reprezinta o perioada foarte scurta, sub raportul realizarilor, ea a fost bogata si densa, atat pe "orizontala' prin cresterea gradului de cultura a poporului, cat si pe "verticala' prin realizari de varf intrate in patrimoniul spiritual al umanitatii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Scurtu loan, Istoria contemporana a Romaniei Editura

Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti,

Scurtu loan, Stanescu-Stanciu Teodora, Scurtu Giorgiana Margareta,

Documente si materiale privind istoria Romaniei Editura Universitatii, Bucuresti,

Scurtu loan (coord.), Documente privind istoria Romaniei intre anii

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,

Georgescu Titu, Romania in istoria secolului XX, Editura Holding

Reporter, Bucuresti,

Scurtu loan, Istoria Romaniei in anii Evolutia regimului

politic de la democratie la dictatura, Editura Didactica si Pedagogica, Bucu-resti,1996.

Scurtu loan (coord.), Structuri politice in Europa Centrala si de Sud-Est

vol. I, II, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti,

Scurtu loan, Viata cotidiana a romanilor in perioada interbelica, Editura

RAO, Bucuresti,