Razboaiele austro-ruso-turce

Razboaiele austro-ruso-turce

Un lucru, in sfarsit, nu trebuie uitat pentru a intelege lunga tragedie reprezentata de veacul fanariot: acest regim a aparut guvernului turc ca o necesitate din cauza noului pericol pe care-l reprezenta pentru Imperiul Otoman subita agresivitate a puterilor crestine, in speta Austria si Rusia. Aduceti-va aminte: 1. pasul urias pe care-l fac Habsburgii intre asediul Vienei in 1683, cand insasi capitala lor e in primejdie, si pacea de la Karlowitz, cand dobandesc Ungaria si Transilvania; 2. tentativa lui Petru cel Mare, sprijinit de Dimitrie Cantemir, in 1711.

Or, in toata epoca fanariota razboaiele intre aceste trei puteri s-au tinut lant, de cele mai multe ori pe teritoriul tarii noastre, aducand de fiecare data convoiul lor de mizerii, fara sa mai vorbim de rechizitiile turcesti.

Iata un "calendar' succint al razboaielor austro-ruso-turce dupa pacea de la Karlowitz si incercarea neizbutita a lui Petru cel Mare din 1711:

-1716-l718, razboi austro-turc, incheiat cu pacea de la Passarowitz (in sarba Pozarevac). Turcii cedeaza bana­tul Timisoarei si Oltenia. Dupa ce au dobandit Banatul, care, ca toate fostele posesiuni otomane, era in mare parte depopulat, austriecii au purces la o intensa colonizare a tinutului in special cu germani din regiunea Suabiei, apoi cu germanofoni din Lorena (dupa ce au trebuit sa cedeze, in 1738, acest ducat Frantei - recte temporar socrului regelui Frantei, Stanistaw Leszczynski). Aceasta popu­latie de limba germana si religie catolica a capatat la noi denumirea generica de svabi.

-1735-l739, razboi austro-ruso-turc. Rusii inainteaza in Ucraina catre Marea Neagra; austriecii sunt mai putin norocosi, iar prin pacea de la Belgrad trebuie sa restituie Oltenia Tarii Romanesti, in decursul a peste 20 de ani de ocupatie, austriecii au introdus insa cateva reforme admi­nistrative, si in orice caz ne-au lasat recensamanturi pretioase, pe care nu le aveam inainte, sub dominatie turca. Romanii insa nu s-au impacat bine cu stapanirea austriaca - in afara de cativa boieri "colaborationisti'. A existat o temere de a fi despartiti de fratii de dincolo de Olt, iar, in cercurile bisericesti, o teama de presiunea catolicismului - astfel incat pacea de la Belgrad, negoci­ata pentru partea otomana de Ioan Voda Mavrocordat, a fost bine primita.

- 1768-l774, razboi ruso-turc (deja pomenit in lega­tura cu moartea lui Constantin Mavrocordat). Pacea se incheie la Kuciuk-Kainardji. Rusii inainteaza pana la Bug si obtin libertatea de navigatie in Marea Neagra, precum si drept de interventie in treburile Principatelor romane. Boierii romani se folosesc de imprejurare ca sa inainteze rapoarte politice la Sankt-Petersburg, cu o serie de reven­dicari care sunt precursoarele programului politic al patri­otilor romani din veacul urmator: revenirea la vechile oranduieli ale tarii, domni pamanteni etc.