Basmul si legatura cu mitul

Basmul si legatura cu mitul

Mitul este considerat a fi o poveste religioasa, ce apartine categoriei sacrului, legat de zei; foarte important este faptul ca actele sunt considerate adevarate. In unele cazuri, (faptele zeilor) zeii ofera regula de urmat pentru oameni. Adica oamenii fac asta pentru ca asa a fost reglementat de zeu, sau asa a facut zeul. Un act obisnuit este explicat printr-un lucru pe care zeul l-a facut cu o ocazie neobisnuita, a fost nevoit sa il faca- urmare a unei provocari, initieri. Ajungem la structuri morfologice ale basmului-starea de fapt initiala-provocarea-interdictia-initierea etc, devine acum un lucru pe care il fac oamenii. Acest lucru poate fi primul obiectiv din doua perspective- oamenii explica un lucru obisnuit pe care il fac prin faptele zeilor, fac acest lucru deoarece si zeii l-au facut. Ca exemplu legenda azteca a zeului razboiului.

Aceeasi comunitate care a dat nastere mitului este cea care creeaza si basmul- mentalitatea arhaica. Levi-Strauss numeste aceste popoare "popoare reci " care nu accepta istoria propriu-zisa, istoria fizica, iau mitul ca fiind fundamental adevarat (religios, social, model de raportare, verdict). Istoria aceasta fizica este cea "profana"- numita asa de Eliade, si este opusa istoriei "mitice"; aceasta istorie mitica se raporteaza la un timp ciclic, la randul lui dupa episoadele cosmice, dictat de cosmos. Se crede ca timpul urmeaza un tipar, impartit in anumite segmente care se repeta in mod ciclic. Dorinta este de intoarcere in timpuri paradisiace, il illo tempore prin performarea, relatarea miturilor, la acel timp al originilor, la creatie, ab origine, acel timp tare al inceputurilor.

Aceasta perceptie asupra istoriei prifane versus istoria mitica este adanc intiparita in mentalitatea arhaica. Exista insa si permutatii, adica schimbari care se pot intampla foarte greu. Ca exemplu legenda despre Thor, zeul Tunet la vikingi- atat de imprastiata de comunitate, un zeu adorat pe arie larga, credinta puternica. Insa la aparitia crestinismului, mentalitatea populara a acceptat acel melanj intre simboluri- si pentru o perioada, semnul ciocanului lui Thor a putut sta langa cel al crucii. Prin astfel de interconectari, se schimba mentalitatea, sau procesul poate fi invers- se schimba mentalitatea astfel incat simboluri care par sa se excluda reciproc, pot coexista.

Exista astfel o istorie, un grafic al mentalitatilor care sesizeaza tranzitia dintre arhaic, traditional si modern. Putem sa privim asupra situatiei grecilor antici pentru a putea sesiza tranzitia in cel mai pur stil. In primul rand perceptia arhaica : mitul este considerat adevarat-aspect religios, credinta pura cu tot ce implica - prezenta spirituala a zeilor, ofrande, adorare, frica de Divinitate. De aici se trece la stadiul traditional unde avem doua aspecte : perceptia asupra mitului care se schimba - este in continuare considerat adevarat, credinta este mai slaba, se raporteaza la illo tempore. Adica grecii aflati intr-un timp istoric pe care il percep, il simt. Democratia ca idee in Atena a aparut, ca sistem de organizare statal, cu reguli sociale bine stabilite-aceasta (este) poate fi si cauza unor schimbari dramatice in mentalitate. Se trece de la un mod de gandire spiritual - reguli impuse de religios- credinta ca acest lucru se intampla prin vointa zeilor, facem acest lucru pentru ca este placut zeilor - la un mod de gandire mai rational- societatea se poate spune, devine noua religie. Astfel, in mentalitatea careia noi ii spunem acum traditionala - mitul este vazut ca ceva adevarat, dar asa cum am spus mai sus, este un alt mod de raportare : societatea actuala versus timpul inceputurilor cand "zeii umblau pe pamant".

Credinta e mai superficiala, mai putin puternica, este mai mult alimentata de dorinta de a crede ceva, de a avea o autoritate guvernatoare de materie spirituala. Se vorbeste de un timp trecut, zona gri, care nu mai este atat de puternica. Sa luam ca exemplu epopeele grecesti- Homer isi incepe textele prin raportare la acel timp cand zeii erau inca aproape de oameni, acela este momentul la care se raporteaza bardul. Relatarea lui are anumite elemente care umanizeaza zeii - acesta este primul pas. Zeii sunt portretizati cu unele ipostaze cu caracteristici chiar umane- pasajul in  care zeii discuta deasupra scenei de razboi din fata cetatii Troia - au discutii in contradictoriu, fiecare ia apararea protejatului (este ca si cum Homer, anticipandu-l pe Shakespeare descrie o scena moralizatoare, portretizand zeii- nobilimea pentru o scena de montat in teatru). Intr-adevar se raporteaza la acel timp, ca fiind adevarat, dar indepartat, oamenii nu isi mai amintesc , au uitat de timpul zeilor.

Aceasta a doua categorie de schimbare a perceptiei din mentalitatea arhaica in cea traditionala a avut loc datorita schimbarilor din societate, rationalismul incepe sa isi spuna cuvantul. Este timpul in care oamenii transforma "mitul adevarat" , credinta in acesta, in mit, in raportare la un timp al inceputurilor, pierdut, se simte scaderea puterii credintei, dar oamenii se incapataneaza sa creada in el.

"Mitul adevarat" se transforma aici in "mit" sau in legenda, adica prin aceeasi metoda de raportare - ceea ce a fost mit ii scade din putere si se transforma in altceva - poveste adevarata despre zei, dar zei in care nu se mai crede cu atata tarie si legende. Cele doua cuvinte pot desemna lucruri foarte asemanatoare, dar cu o schimbare de perspectiva  si mai accentuata si aici ma refer la legenda. Legenda desemneaza o poveste si mai indepartata referitor la credinta decat a doua insemnatate a mitului - o poveste in care nu se poate crede atat de mult, ci se stie ca poate fi fabricata. Acest aspect are atatea nuante si o insemnatate de timp de poveste, prin care se explica lucruri pentru care o caror nastere creatie nu exista o explicatie rationala. Avem deci tranzitie mit "istorie adevarata", mit-raportare la timp mitic, avand in vedere si istoria rationala, legenda, fapte, care nu se pot explica altfel (legenda creatiei unor puncte care au suport fizic cu lume actuala, dar pentru care se ofera o explicatie supranaturala cum ar fi niste stanci, sau o insula).

Din aceste legende se nasc basmele - avem basme care au ca suport unul mitic, de legenda, poveste. O caracteristica extrem de importanta este aceasta schimbare. Aceasta este cea de-a treia tranzitie in perspectiva- adica de la mit viu (mit ca "sub-transformare")-legenda-basm. Basmul este ce ne-a ramas noua dupa mit, din povestea despre zei, considerata adevarata in societatea arhaica. Este in substrat aceasta poveste, practic modalitatea de a o primi este diferita. Daca pentru omul arhaic mitul era incarcat de simboluri religioase pana la urma, de explicare a modalitatilor de creatie (problema care a preocupat omul timp de secole), explicarea faptelor zeilor si foarte important, motivul pentru care faceau un anumit lucru- zeul model pentru faptele oamenilor.

Basmul isi shimba coordonatele, structura, modalitatea de abordare, de performare (pastrand uneori magia si cadrul supranatural) si foarte important modalitatea din care este primit.