Clasificarea stiintelor limbajului

Din perspectiva definitiilor limbajului prezentate mi se pare extrem de interesanta tipologia stiintelor pe care o propune savantul roman Eugeniu Coseriu. Acesta clasifica stiintele in functie de tipul de intrebari pe care le pun referitor la esenta lucrurilor.

Exista, in acest sens, trei mari categorii de stiinte:

a.      Istoria - ca disciplina ce pune problema esentei individului, ca "stiinta a individualului";

b. Stiintele generalului - ca discipline ce pun problema esentei unei clase de lucruri. Exista trei tipuri de stiinte ale generalitatii, in functie de obiectul pe care il au:

Stiintele matematice, care studiaza obiectele si relatiile pur formale;

Stiintele naturale, care studiaza obiectele exterioare omului si omul (considerat ca obiect exterior). Aceste "obiecte" sunt studiate in calitatea lor de substanta determinata, cristalizata in diverse moduri;

Stiintele umaniste, care studiaza "obiectele" create liber de om, obiecte care sunt forme in constiinta (avand, deci, existenta interna) si care primesc (carora le este conferita) o anumita substanta pentru a putea fi cocretizate in lume, pentru a putea deveni inter-subiective;

a.      Filosofia - in fine, este cea care pune problema existentei esentei. Ea studiaza tot ceea ce explica si justifica esenta, adica principiile prime ale fiecarui mod de a fi.

Acesta este, cred, si contextul legitim in care trebuie prezentat ansamblul stiintelor care studiaza limbajul. Din aceasta perspectiva, lingvistul roman remarca pe buna dreptate ca, in privinta limbajului, problema filosofica ce poate fi pusa este, de fapt, problema "esentei esentei", problema care poate fi redusa la intrebarea originara : "De ce exista limbajul?"

Raspunsul la aceasta intrebare fundamentala este cu atat mai important, cu cat exista o serie de alte fenomene care impartasesc trasaturi comune cu cele ale limbajului. Printre acestea se numara : arta (care, asemenea limbajului, se prezinta ca expresivitate); activitatea practica (ce intrebuinteaza limbajul ca instrument); sau gandirea rationala (care nu este, de altfe!l, posibila fara limbaj).