Fundamentarea programului de aprovizionare a unitatii economice

Fundamentarea programului de aprovizionare a unitatii economice

1.Nomenclatorul de materiale si echipamente

Procesul de aprovizionare incepe de fapt odata cu elaborarea nomenclatorului de materiale si echipamente deoarece ele formuleaza obiectul activ respectiv la elaborarea acestuia colaboreaza toate compartimentele si subunitatile intreprinderii.

Nomenclatorului de materiale serveste urmatoarelor scopuri :

_ asigura nevoile intreprinderii cu materiale si echipamente intr-o aumita perioada;

- serveste la elaborarea cererilor de resurse materiale si echipamente pentru solicitarea ofertelor de cumparare de la furnizorii interni si externi;

_ asigura cunoasterea in detaliu a materialelor si structurii consumului intreprinderii pentru a se realiza o concordanta cu nevoile reale de consum;

_ cunoasterea pretului de oferta pentru a se putea determina cheltuielile de aprovizionare, transport, manipulare astfel incat sa se poata alege materialul cel mai ieftin;

_ asigurarea posibilei clasificari si edificari sau simbolizari in vederea prelucrarii automate a datelor;

_ pe determinarea si asigurarea din .... a capacitatilor de depozitare, conservare, stocare;

_cunoasterea in orice moment in stocurile in depozite, sectii de fabricatie si a materialelor care nu mai sunt necesare pentru a putea fi valorificate in afara intreprinderii.

Nomenclatorul de materiale si echipamente este o lista care cuprinde toate resursele de materii prime, materiale, piese de schimb, subansamble si alte repere necesare unitatii economice in procesul de productie.

Acestea sunt aderate dupa anumite criterii: dupa caracteristicile fizico-chimice, dupa dimensiunile configurate, calitate, sursa de furnizori, preturile de oferta, conditii de livrare-furnizori.

Pe baza acestui nomenclator se elaboreaza fisierul de materiale care va fi actualizat ori de cate ori este nevoie. Fisierul de materiale contine cate o cartela pentru fiecare material si echipament pe care unitatea economica are nevoie in procesul de productie.

Ca subdiviziune de clasificare a resurselor materiale se foloseste in general grupa, subgrupa, familia, clasa, tipul, sortimentul, dimensiunea, marca sau calitatea.

Principalul criteriu de clasificare este cel al naturii resurselor materiale, produselor sau echipamentelor tehnice si dupa acest criteriu se disting: _ grupa metalelor feroase;

_ grupa metalelor neferoase;

_ grupa materialelor si produselor din lemn;

_ grupa produselor petroliere;

_ grupa componentelor tehnice si electrotehnice.

Fiecare grupa se subdivide in subgrupe, familii, clase, etc pana la gradul de detaliere cerut de munca tehnica, caietul de sracini si alte domenii.

1.Clasificarea materiilor prime si materialelor bazate pe tehnologia de fabricatie :

a) familia de produse care este ansamblul de criterii si servicii care permite satisfacerea unei nevoi sau a unei cereri si care au aceleasi carcteristici de baza;

b) clasa de produse care reprezinta grupa de produse sau servicii care in cadrul unei familii de produse au coerenta profesionala;

c) linie de produse;

O linie de produse este data de ansamblul de produse si servicii care sunt strans legate pentru ca functioneaza in acelasi mod.

Sunt cumparate ale aceluiasi consum, sunt achizitionate pe aceeasi piata sau se situeaza in acelasi evantai de pret.

d) tipurile de produse;

Un tip de produse este compus din ansamblul de articole in sanul aceleasi linii de produse contribuind la a da produsului diferite forme.

e) articolul;

In sanul unei linii de produse un articol este o unitate distincta care se diferentiaza prin marime, specificatii tehnice, compozitie, etc.

2.Clasificarea materialelor, echipamentelor din punct de vedere al importantei de consum :

a) materialele si componentele care se transforma complet in procesul de fabricatie si se inglobeaza in produsul finit;

b) echipamente care nu integral consumate in cursul unui ciclu de productie si care apar in costuri cu o fractiune din valoarea lor corespunzatoare amortizarii, adica a acelei parti ecchivalente cu deprecierea lor in perioada respectiva;

c) furnituri si servicii, respectiv produsele care intervin pentru a sprijini productia pentru intretinerea si reparatia masinilor, depozitele, conservare, paza, servicii fin contabile, juridice, publicitate, s.a.m.d.

Acestea sunt luate in calcul integral sau partial.

3.Clasificarea de tip marketing specifica pentru nomenclatorul de produse de consum :

a) produsele conventionale numite astfel pentru ca este vorba de produse ce se cumpara in mod obisnuit fiind produse de prima necesitate care se realizeaza zilnic si care fac parte din valoarea cotidiana a cumaparatorilor;

b) produsele ce se vand prin buticuri, mici magazine si pravalii;

Sunt si produse omogene:imbracaminte, incaltaminte, cosmetice si se deosebesc din punct de vedere al pretului care devine principalul reper pentru consumatorii si produsele eterogene care se deosebesc prin aspectul lor exterior si prin caracteristici.

c) produsele destinate unui public de specialisti sau initiati;

Aceste produse reprezinta caracteristicile unice, adesea asociate marcilor comerciale cunoscute de clientela.

d) produsele "neasteptate",necunoscute compuse din produsele pe care consumatorul nu le stie sau daca le stie nu le cumpara in mod obisnuit.

Aici este vorba de produsele noi care se lanseaza acum pe piata si pentru care intreprinderile trebuie sa desfasoare o activitate promotionala in randul clientilor.

4.Clasificarea bunurilor dupa elasticitatea cererii :

a) clasificarea dupa elasticitate pret direct;

Cererea pentru un produs descreste cand pretul sau creste si invers.

b) clasificarea dupa elasticitate pret in crestere la mai multe produse;

Se stabileste elasticitatea cererii produsului X in functie de pretul produsului Y.

1. produsele sunt substituente,

Consumatorul considera ca poate inlocui un produs cu altele, deci produsele sunt in concurenta.

2. produsele sunt complementare,

Nu se poate folosi unul fara celalalt.

3. produsele sunt independente.

Influenta de pret este semnificativa si in acest caz produsele se influenteaza reciproc.

5.Clasificarea manageriala a produselor :

Elementul determinant este faptul ca persoanele care cumpara vor sa cunoasca toate caracteristicile produsului si deci clasificarea se face dupa importanta costului de informare suportat de consumator. Din acest punct de vedere sunt 3 tipuri de produse:

a) produse generale;

Acestea contin caracteristici foarte usor si foarte rapid de sesizat de catre consumatori. Costul informatiei consumatorului este foarte redus in masura in care caracteristicile produsului se constata usor iar evaluarea este simpla.

b) produsele noi;

Contin caracteristici pe care consumatorul nu le cunoaste decat dupa utilizare cand afland aceste caracteristici poate sa cumpere din nou.

c) produsele renumite.

Sunt cele cu reputatie deosebita ale caror caracteristici nu apar complet decat dupa consumare, aceasta deoarece consumatorul cand cumpara se informeaza din reclama, publicitate, cunoaste marca insa niciodata nu va cumpara.

In aceasta categorie intra produsele cu caracteristici superioare sau care se imbunatatesc mereu dar la care pretul este in scadere, ceea ce denota o anumita strategie concurentiala a intreprinderii pe piata.

6.Alte clasificari :

a) Dupa rolul pe care il au in desfasurarea activitatilor unitatii economice:

- materii prime de baza; - piese de schimb;

- materiale auxiliare; - carburanti, lubrefianti.

b) Dupa destinatia de folosire/consum :

- materiale destinate productiei de baza ;

- materiale distincte activitatii auxiliare : _ pentru revizii, reparatie, intretinere;

_ pentru confectii ambalaje;

_ pentru confectii de munca;

_ pentru SDV-uri;

_ pentru functionarea normala a masinilor, utilajelor, instalatiilor.

c) Dupa natura resursei : _ materiale metalurgice feroase si neferoase;

_ materiale si produse din lemn;

_ materiale si produse chimice;

_ materiale textile.

d) Dupa sursa de provenienta : _ din tara;

_ din import.

e) Dupa forma de aprovizionare: _ sa asigure direct de la producator;

_ sa asigure de la comertul en-gross.

f) Dupa forma de prezentare: _ produse finite;

_ semifabricate.

In elaborarea nomenclatorului exista doua mari etape:

1. Pregatirea actiunii

Consta in strangerea tuturor informatiilor din care se vor separa datele necesare definirii continutului viitorului nomenclator cat si forma de stabilire si de prezentare a acestui instrument.

2. Elaborarea propriu-zisa a nomenclatorului

Presupune parcurgerea urmatoarelor momente de lucru:

a) intocmirea listei centralizatoare a resurselor materiale ;

Fiecarui articol i se precizeaza denumirea corecta si reala generala sau detaliata necesara clasificarii si codificarii ulterioare cat si pentru comunicarea unui limbaj comun intre utilizatorii interni si externi.

b) restructurarea si reangajarea articolelor (materii prime, materiale, piese de schimb) pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri si alte subdiviziuni si stabilirea locului fiecaruia in cadrul nomenclatorului.

Aceasta actiune este deosebit de complexa, prezinta un apreciabil grad de complexitate si tehnicitate si necesita un volum important de munca.

Aceasta operatiune asigura premizele necesare utilizarii tehnicii electronice de calcul in activitatea de culegere, prelucrare, transmitere, inmagazinare si depozitare a datelor referitoare la produsele materiale.

c) codificarea/indexarea materialelor, pieselor de schimb si a altor repere incluse in nomenclator.

Codificarea reprezinta operatiunea prin care folosim un sistem de indexare. Se atribuie fiecarui articol un simbol in scopul substituirii denumirii acestuia, simbol care serveste la inregistrarea, colectarea si prelucrarea, prezentarea si analiza informatiilor economice.

Aceste coduri se inscriu pe documentele care circula in cadrul relatiilor care se stabilesc intre compartimentele si subunitatile intreprinderii sau in relatiile cu furnizorii.

Prin cod se asigura 4 elemente :

1. denumirea intr-o forma prescurtata a a articolelor din nomenclator;
2. cresterea operativitatii in vehicularea informatiilor;
3. simplificarea operatiilor de completare a unor purtatori de informatii;
4. prelucrarea in sistem cmputerizat a datelor.

Cel mai utilizat sistem de codificare este sistemul numeric combinat.

O deosebita atentie trebuie acordata verificarii inscrierii codurilor pe diverse documente, operatii care in mod curent se realizeaza cu ajutorul unei cifre de control care se ataseaza codului pentru care aceasta se determina insotindu-l intotdeauna.

Se pot adopta diverse variante insa in variante diferite sistemul utilizat trebuie sa permita obtinerea unor coduri cu un numar de caractere relativ redus.

Pentru simplificarea codificarii s-au creat sisteme informatice adecvate.

Nominalizarea fiecarui articol din nomenclator a tuturor furnizorilor cunoscuti si a preturilor de oferta respectiva permite ca in orice moment factorul interesat sa se poata informa si sa cunoasca toate sursele de la furnizare pentru o anumita resursa materiala.

Se poate include in nomenclator si modalitatile de plata, conditiile de transport, adresa furnizorului si alte elemente.

Pe aceasta baza se elaboreaza fisierul furnizorului care va cuprinde cartela informativa pentru fiecare furnizor.

In concluzie, un nomenclator trebuie sa aigure informarea completa la zi si a factorilor interesati asupra elementelor materiale necesare unitatilor economice ca si a surselor de furnizare si trebuie raspunda la urmatoarele cerinte:

_ sa fie relativ complet;

_ sa cuprinda toate articolele de care are nevoie intreprinderea pe toate subsistemele pe intreaga perioada de gestiune;

_sa prevada pozitiv de rezerva pentru includerea ulterioara in cadrul nemenclatorului a noi articole neprevazute sau neindentificate initial pur si simplu omise;

_ sa cuprinda fiecare articol distinct la o singura pozitie si sa ii corespunda un singur cod;

_ sa fie completat la zi cu noile informatii care impun aceasta operatiune.