Managementul bancii Intesa Sanpaolo Group in abordarea riscului creditului bancar

MANAGEMENTUL BANCII INTESA SANPAOLO GROUP IN ABORDAREA RISCULUI CREDITULUI BANCAR

Cauza majora a problemelor bancare serioase continua sa fie legata de:

v     standardele creditului acordat;

v     managementul slab al portofoliului creditului;

v     o lipsa a atentiei la schimbari in circumstantele economice ce pot conduce la o deteriorare a creditelor acordate de banci.

Telul managementului riscului creditului este de a maximiza rata ajustata la risc de rambursare, a unei banci prin mentinerea expunerii riscului creditului intre parametrii acceptabili. Intesa Sanpaolo Group trebuie sa se descurce cu riscul creditului inerent din intregul portofoliu ca si cu riscul in creditele individuale. Banca trebuie sa ia in considerare si relatiile dintre riscul creditului si alte riscuri. Managementul eficient al riscului creditului este o componenta critica a unei metode cuprinzatoare de management al riscului si este esential succesului pe termen lung al oricarei banci.

Banca Intesa Sanpaolo Group trebui sa constientizeze nevoia de a identifica, masura, controla, riscul creditului, cat si de a determina ca ele detin capital adecvat impotriva acestor riscuri. Managementul riscului creditului este guvernat de patru mari principii:

Stabilirea unui mediu adecvat de risc al creditului;

Operarea dupa un proces sanatos de acordare a creditului;

Mentinerea unei administratii adecvate a creditului, a procesului de masurare si monitorizare;

Asigurarea unor controale adecvate asupra riscului creditului.

Anumite practici de management al riscului creditului difera de la o banca la alta, depinzand de natura si complexitatea activitatilor lor de credit.

1.STABILIREA UNUI MEDIU ADECVAT DE RISC AL CREDITULUI

Conducerea Intesa Sanpaolo Group trebuie sa aiba revizuiri periodice (cel putin anuale) asupra strategiei de risc a creditului si asupra politicilor semnificative ale riscului creditului. Fiecare banca ar trebui sa dezvolte o strategie sau un plan de risc al creditului ce stabileste obiectivele ce ghideaza activitatile de acordare de credit si adopta politicile si procedurile necesare pentru a conduce asemenea activitati. De asemenea, conducerea Bancii Intesa Sanpaolo Group trebuie sa aiba in vedere ca strategia si politicile trebuie sa acopere multiplele activitati ale bancii in care expunerea creditului are un risc semnificativ. Strategia riscului creditului ar trebui sa tina cont de telurile calitatii creditului, ale castigurilor si al cresterii. Fiecare banca, netinand cont de marimea acesteia, este in afaceri pentru a fi profitabila si trebuie sa determine raportul acceptabil risc/recompensa pentru activitatile sale, ca element in costul capitalului.

Conducerea Intesa Sanpaolo Group trebuie sa gaseasca strategia cea mai adecvata de selectare si izolare a riscurilor si maximizare a profiturilor. Aceasta ar trebui sa inspecteze periodic rezultatele financiare ale sucursalelor si filialelor, iar pe baza acestor rezultate sa stabileasca daca trebuie sa aduca schimbari strategiei.

Strategia riscului creditului a oricarei banci ar trebui sa ofere continuitate in metoda. De aceea, strategia va trebui sa tina cont de aspectele ciclice ale oricarei economii si de schimbarile rezultate din compozitia si calitatea portofoliului total al creditului. Desi strategia ar trebui fixata si imbunatatita periodic, ea trebuie sa fie viabila pe termen lung chiar daca va trece prin numeroase cicluri economice.

Politica bancii Intesa Sanpaolo Group trebuie creata si indeplinita in cadrul contextului de factori interni si externi cum ar fi: pozitia pe piata a bancii, zona de comert, capacitatile personalului si tehnologia. Politicele si procedurile ce sunt adecvat dezvoltate si indeplinite permit bancii sa:

a) mentina standardele de acordare a creditului sanatos;

b) monitorizeze si sa controleze riscul creditului;

c) evalueze corect oportunitatile de noi afaceri;

d) identifice si sa administreze creditele problema.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa dezvolte si sa indeplineasca politici si proceduri pentru a se asigura ca portofoliul creditului este diversificat in mod adecvat, tinand cont de pietele tinta ale bancii si de strategia generala a creditului.

Banca trebuie sa opereze dupa criterii sanatoase si bine definite de alocare a creditului. Aceste criterii ar trebui sa includa o indicatie clara a pietei tinta a bancii si o intelegere completa a debitorului ca si a scopului si structurii creditului si sursei lui de rambursare.

2 FACTORII CE TREBUIESC ANALIZATI IN ACTIVITATEA DE CREDITARE

Banca Intesa Sanpaolo Group trebuie sa primeasca informatia suficienta ca sa permita fixarea cuprinzatoare a adevaratului profil al riscului al celui ce ia cu imprumut. Depinzand de tipul expunerii creditului si de natura relatiei creditului la acea data, factorii ce trebuie luati in considerare si inregistrati in aprobarea creditelor includ:

v         scopul creditului si sursele de rambursare;

v         profilul riscului curent al celui ce ia cu imprumut;

v         istoria restituirilor celui ce ia cu imprumut si capacitatea actuala de a restitui, bazata pe tendinte financiare si viitoare proiectii ale fluxului de lichiditati, dupa diferite scenarii;

v         pentru creditele comerciale specializarea celui care ia cu imprumut in afaceri si statutul sectorului economic unde opereaza acesta, precum si pozitia lui in cadrul acelui sector;

v         termenii si conditiile propuse ale creditului, incluzand conveniente create, pentru a limita schimbarile facute in viitorul profil de risc al celui ce ia cu imprumut.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa inteleaga cui acorda creditul. De aceea, inainte de a intra in orice relatie de credit noua, banca trebuie sa se familiarizeze cu cel ce ia cu imprumut si sa fie increzatoare ca are de a face cu un debitor cu o reputatie sanatoasa si care merita creditul. In special, trebuie sa existe politici stricte pentru a evita asocierea cu indivizi sau firme implicate in activitati frauduloase si alte infractiuni. Acest lucru poate fi obtinut printr-un numar de cai, incluzand solicitarea de referinte de la partile cunoscute si familiarizarea cu indivizii responsabili cu conducerea firmei si verificarea referintelor lor personale si a conditiei financiare. Totusi, o banca n-ar trebui sa acorde credit doar fiindca debitorul este familiar bancii sau este perceput ca fiind cu o reputatie buna.

Mai multi indivizi din cadrul unei banci sunt implicati in procesul de acordare a creditului.

Acestia includ indivizi din functia de 'nastere' a afacerii, functia de analiza a creditului si functia de aprobare a creditului. Este important ca procesul de acordare a creditului sa coordoneze eforturile tuturor numerosilor indivizi pentru a se asigura ca sunt luate decizii sanatoase de creditare.

3 MENTINEREA UNEI ADMINISTRARI ADECVATE A CREDITULUI, A PROCESULUI DE MASURARE SI MONITORIZARE

Administrarea creditului este un element critic in mentinerea sigurantei si sanatatii bancii.

Banca Intesa Sanpaolo Group e incurajata sa dezvolte si sa utilizeze un sistem intern de evaluare a riscului in manevrarea riscului creditului. Sistemul de evaluare ar trebui sa fie consecvent cu natura, marimea si complexitatea activitatilor unei banci. Evaluarile interne ale riscului sunt o unealta importanta in monitorizarea si controlarea riscului creditului.

Pentru a facilita identificarea timpurie a schimbarilor in profilurile riscului, sistemul intern al bancii de evaluare a riscului ar trebui sa fie sensibil la indicatorii deteriorarii actuale sau potentiale in riscul creditului. Creditele cu evaluari de deteriorare trebuie supuse monitorizarii suplimentare, de exemplu, prin vizite mai frecvente ale inspectorilor de credit si includerea acestor firme intr-o lista de supraveghere ce este inspectata cu regularitate de conducerea locala a bancii. Masurarea riscului creditului ar trebui sa tina cont de:

a) natura specifica a creditului si conditiile sale contractuale si financiare (maturitate);

b) profilul expunerii pana la maturitate in relatie cu potentialele miscari de piata;

c) experienta colateralului si garantiilor;

d) calitatea sistemului de informare a conducerii.

4. ADMINISTRAREA RISCULUI DE CREDIT LA INTESA SANPAOLO GROUP

Strategia Intesa Sanpaolo Group privind riscul de credit trebuie sa includa cel putin urmatoarele:

o           categoriile de credit pe care doreste sa le promoveze, tipul expunerii, sectorul economic, forma de proprietate, categoria contrapartidei, rezidenta, aria geografica, moneda, durata initiala si profitabilitatea estimata;

o           identificarea pietelor pe care doresc sa actioneze si determinarea caracteristicilor portofoliului de credite (inclusiv gradul de diversificare si gradul de concentrare).

Politica si procedura Intesa Sanpaolo Group privind riscul de credit trebuie sa se refere la toate activitatile acestora si trebuie sa aiba in vedere atat creditele la nivel individual, cat si intregul portofoliu.

Politicile si procedurile vor trebui stabilite si implementate de catre banca astfel incat sa se asigure urmatoarele:

mentinerea unor standarde sanatoase de creditare;

monitorizarea si controlul riscului de credit;

evaluarea corespunzatoare a noilor oportunitati de afaceri;

identificarea si administrarea creditelor neperformante.

Politicile bancilor trebuie sa stabileasca cadrul de desfasurare a activitatii de creditare si sa se refere inclusiv la urmatoarele:

contrapartidele eligibile si conditiile ce trebuie indeplinite de catre acestea pentru a putea intra in relatie de afaceri cu banca;

garantiile acceptabile de catre institutia de credit.

In vederea prevenirii intrarii in relatii de afaceri cu persoane implicate in activitati frauduloase si alte activitati de natura infractionala, bancile trebuie sa aiba in functiune politici stricte care sa includa cel putin:

o           solicitarea de referinte si informatii de la persoane autorizate;

o           consultarea informatiilor puse la dispozitia bancilor de structuri, constituite sub forma Centralei Riscurilor Bancare sau sub forma unor entitati cu activitate similara, organizate in conditiile legii, avand drept scop colectarea si furnizarea de informatii privind situatia contrapartidei in calitatea sa de beneficiar de credite ori alte informatii de natura financiara;

o           cunoasterea structurii participantilor la capitalul societatii, precum si a persoanelor responsabile de administrarea acesteia, in cazul clientilor persoane juridice, verificarea referintelor si a situatiei financiare personale a administratorilor si asociatilor.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa evalueze riscul de credit aferent tuturor activitatilor ce sunt afectate de acest risc, indiferent daca rezultatele respectivelor activitatii sunt reflectate in bilant sau in afara bilantului.

La evaluarea riscului de credit banca trebuie sa ia in considerare cel putin:

v         performanta financiara curenta si previzionata a contrapartidelor;

v         concentrarea expunerilor fata de contrapartide, pietele in care acestea opereaza, sectoarele economice si tarile unde sunt stabilite;

v         capacitatea de punere in aplicare, din punct de vedere legal, a angajamentelor contractuale;

v         capacitatea si posibilitatea de a executa garantiile, in conditiile pietei;

v         angajamentele contractuale cu persoanele aflate in relatii speciale cu institutiile de credit, personalul propriu, precum si familia acestuia.

In ceea ce priveste cadrul contractual, Banca Intesa Sanpaolo Group trebuie sa aiba in vedere cel putin urmatoarele:

natura specifica a creditului;

clauzele contractuale aferente creditului;

profilul expunerii pana la scadenta prin prisma evolutiilor potentiale ale pietei;

existenta garantiilor reale sau personale;

probabilitatea nerespectarii obligatiilor contractuale, stabilita pe baza unui sistem intern de rating.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa desfasoare activitatea de creditare in baza unor criterii sanatoase si bine definite de acordare a creditelor.

In activitatea de creditare, banca trebuie sa aiba in vedere cel putin urmatoarele:

destinatia creditului si sursa de rambursare a acestuia;

profilul de risc curent al contrapartidei si garantiile prezentate, precum si senzitivitatea garantiilor la evolutiile economice si cele ale pietei;

istoricul serviciului datoriei aferent contrapartidei si capacitatea curenta si viitoare de rambursare a acesteia, bazata de evolutiile financiare istorice si proiectiile viitoarelor fluxuri de numerar;

experienta in activitate a contrapartidei si sectorul economic in care aceasta isi desfasoara activitatea, precum si pozitia sa in cadrul acestui sector, in cazul creditelor comerciale;

termenii si conditiile propuse in contractul de creditare, inclusiv clauzele destinate sa limiteze modificarile in profilul de risc viitor al contrapartidei;

capacitatea institutiilor de credit de executare si valorificare a garantiilor, daca este cazul, intr-un termen cat mai scurt.

Creditele care depasesc un anumit procent din fondurile proprii ale institutiilor de credit si/sau care presupun un risc de credit ridicat ori cele care nu se inscriu in politica in domeniul creditarii trebuie sa fie aprobate la nivelul Consiliului de Administratie.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa dispuna de proceduri de identificare si inregistrare a expunerilor mari si a modificarilor care pot interveni asupra lor, precum si de mecanisme de monitorizare a acestor expuneri in functie de politica in materie de expuneri.

La aprobarea pentru prima data a contrapartidelor, Intesa Sanpaolo Group trebuie sa ia in considerare integritatea si reputatia acestora, precum si capacitatea lor juridica de a-si asuma obligatii.

Banca Intesa Sanpaolo Group trebuie sa se asigure ca informatiile pe care le primeste sunt suficiente pentru luarea unei decizii de creditare corecte si sa dispuna de proceduri pentru aprobarea noilor credite, precum si pentru restructurarea celor existente (de exemplu: reesalonare, refinantare), in care sa se stabileasca competentele si responsabilitatile in legatura cu aceste decizii.

Refinantarea creditelor nu va conduce la incadrarea acestora intr-o categorie de clasificare superioara.

Intesa Sanpaolo Group va clasifica creditele reesalonate in conditii mai stricte decat cele asociate situatiei initiale a respectivelor credite.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa dispuna de proceduri pentru evaluarea continua a garantiilor reale.

In legatura cu garantiile personale, banca trebuie sa evalueze capacitatea garantilor de a-si asuma obligatii.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa aiba proceduri de stabilire, intr-o maniera consecventa, de la o perioada la alta, a provizioanelor specifice si a provizioanelor generale pentru riscul de credit (provizioane constituite pentru pierderi potentiale, neidentificate in mod specific, dar pe care experienta le precizeaza ca fiind prezente in portofoliul de credite) si trebuie sa dispuna de suficiente fonduri proprii pentru a inregistra un nivel de solvabilitate corespunzator.

Intesa Sanpaolo Group rebuie sa stabileasca limite privind expunerile la riscul de credit si sa monitorizeze respectarea acestora.

Limitele de expunere trebuie stabilite in legatura cu orice activitate a bancii care implica risc de credit.

Limitele trebuie stabilite la nivel de ansamblu al bancii, iar limitele stabilite la nivelul compartimentelor si sediilor secundare ale bancii trebuie sa fie corelate cu acestea.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa stabileasca limite si pentru diverse sectoare economice, regiuni geografice si produse bancare specifice.

Personalul bancii implicat in activitatea de creditare trebuie sa aiba o experienta corespunzatoare dimensiunii si complexitatii operatiunilor in legatura cu care are competente.

Intesa Sanpaolo Group trebuie sa dispuna de un sistem de informare in baza caruia aspectele legate de riscul de credit sa fie raportate la timp, cu accent pe inregistrarea de credite neperformante si/sau identificarea neconformarii cu limitele de expunere stabilite.

Sistemul de informare trebuie sa permita evaluarea de catre banca a riscului de credit aferent elementelor din bilant si din afara bilantului.

Sistemul de informare trebuie sa furnizeze informatii adecvate privind componenta portofoliului de credite, precum si informatii care sa permita identificarea oricaror concentrari de risc.

Sistemul de monitorizare a riscului de credit va cuprinde cel putin urmatoarele:

intelegerea situatiei financiare curente a contrapartidei;

urmarirea conformitatii cu clauzele contractuale;

evaluarea gradului de acoperire cu garantii a expunerii in raport cu situatia curenta a contrapartidei;

actualizarea dosarului de credit, obtinerea de informatii financiare curente.

In cadrul activitatilor de control intern, Banca Intesa Sanpaolo Group dispune de un sistem pentru remedierea la timp a situatiei creditelor a caror calitate se deterioreaza si pentru administrarea creditelor neperformante.

Promisiunea de rambursare, element esential al contractului de credit, presupune riscuri si necesita in consecinta angajarea unor garantii.

In raporturile de credit, riscurile probabile a se manifesta sunt:

riscul nerambursarii sau al insolvabilitatii;

riscul imobilizarii sau al lipsei de lichiditate.

Riscul nerambursarii consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale sau deficientelor imprumutatului. Pentru prevenirea riscului trebuie sa se analizeze temeinic solicitantul de credit prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit sub diverse aspecte: umane (competenta, moralitate), economice (situatia internationala, nationala, cadrul profesional), financiare (situatia financiara, indatorarea existenta, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte intreprinderi).

Riscul neplati la scadenta, risc al insolvabilitatii, se manifesta ca urmare a neindeplinirii clauzelor contractului de credit de catre client. Fie ca aduce o pierdere de capital definitiva, fie ca presupune o recuperare partiala si tarzie prin actiuni in instantele juridice, insolvabilitatea prejudiciaza interesele bancii generand costuri suplimentare pentru aceasta.

Riscul global al insolvabilitatii este o functie crescatoare a masei creditelor acordate si a ratei dobanzii, in timp ce oferta de credit este o functie descrescatoare a riscului.

Ca urmare, riscul de insolvabilitate se majoreaza pe masura ce dimensiunile creditului cresc. Mai mult, odata cu cresterea volumului creditelor cazurile de insolvabilitate cresc in proportie accelerata, expresie a faptului ca majorarea proportiilor creditului aduce in randul debitorilor un numar mult mai mare de persoane, potential insolvabile. Dimpotriva, restrangerea creditului conduce la scaderea cazurilor de insolvabilitate, intrucat in aceste imprejurari, in primul rand clientii cu solvabilitate indoielnica sunt exclusi de la creditare.

Cresterea ratei dobanzii conduce de asemenea la cresterea cazurilor de insolvabilitate a debitorilor bancii, deoarece, pe de o parte se majoreaza obligatiile acestora catre banca, iar pe de alta parte, pentru ca acestia, clientii apreciati ca riscanti, au un regim de creditare specific, cu dobanzi mai ridicate.

In ceea ce priveste pozitia ofertei de credit fata de insolvabilitate, se poate constata ca bancherul, fiind sensibil la riscul insolvabilitatii, va avea el insusi un prag dincolo de care nu va forta acordarea de credite, indiferent de conditiile de dobanda extrem de favorabile. Astfel, se poate vorbi de existenta unei zone inelastice in relatia oferta de credit - dobanda.

Riscul imobilizarii sau riscul lipsei de lichiditati reprezinta si el pentru banci tot o chestiune de costuri. Acest risc survine la banca (la detinatorul de depozite), care nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situatii care afecteaza major banca si in mod special pe deponent pot fi prevenite prin respectarea cerintelor lichiditatii si prin administrarea judicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci.

Lichiditatea reprezinta pentru banca posibilitatea de a asigura in orice moment efectuarea platilor cerute de clientii sai. Banca Intesa Sanpaolo Group trebuie deci sa dispuna de suficiente detineri de numerar si suficiente depozite la banca centrala pentru a putea face fata tuturor solicitarilor de plati.

In conditiile in care banca nu dispune de lichiditati, ea trebuie sa apeleze la recreditare (refinantare), fie de la banca centrala, fie de la terte banci, caz in care ea apare ca solicitanta pe piata interbancara.

Creditele pe care le va obtine (de o zi sau mai multe, de o saptamana sau mai mult) vor insemna insa pentru banca cheltuieli pe care ea trebuie sa le acopere in conditiile in care banca militeaza pentru profituri inalte si deci pentru minimizarea costurilor. Ca urmare, lupta bancii impotriva lipsei de lichiditati poate fi considerata ca o lupta pentru minimizarea costurilor sale.

In lumina acestor fapte rezulta ca bancile trebuie sa studieze permanent gradul lor de lichiditate folosind diferite procedee si sa fie astfel in masura sa evite cresterile nejustificate de costuri ce apar in conditiile in care lichiditatea nu este asigurata, sau altfel spus, sa tina seama de costurile determinate de asigurarea lichiditatii atunci cand alte interese (de regula profiturile mari preconizate) impinge banca sa incalce cerintele lichiditatii.

In ceea ce priveste desfasurarea procesului de creditare, creditele acordate de catre banci angajeaza, de regula, fonduri ce nu apartin acesteia. De aici necesitatea, ca in scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce i-au fost incredintate, bancherul sa-si intareasca pozitia sa de creditor. Astfel, consimtirea tranzactiei, respectiv acordarea creditului, devine un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

Bancherii trebuie sa evalueze riscul inaintea acordarii imprumuturilor. Ei sunt, in primul rand, preocupati de riscul neonorarii si, in mod specific, de posibilitatea ca solicitantul sa nu fie in masura sa-si achite obligatiile aferente creditului acordat. De aceea au tendinta de a numi Comitete de credit care dau sau nu aprobarea finala solicitarilor fiecarui client, realizand in acest mod o analiza finala aproximativa. Analistul de credit incredinteaza in acest sens produsul muncii sale Comitetului de credit, pentru analiza.

Exista cazuri in care pentru sume semnificative, documentatia de credit sa fie supusa aprobarii Consiliului de Administratie al bancii.

Avand in vedere riscul cu care se pot confrunta in derularea procesului de creditare, bancile trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati:

• sa recunoasca si sa identifice riscurile ce insotesc orice solicitare de credit;
• sa asigure o diminuare sau eliminare a acelor riscuri;
• sa conduca cu flexibilitate analiza de credit, luand in considerare cu atentie orice informatie detinuta cu privire la client;
• sa aprobe sau sa refuze solicitarile clientului, in concordanta cu structura organizationala stabilita de administrare a creditului.

Cunoasterea si gestionarea eficienta a tuturor riscurilor ce pot apare in cadrul activitatii bancare si in special in conditiile amplificarii procesului de creditare este de o deosebita relevanta, atat la nivel de societate bancara cat si la nivel national si international. Aceasta se explica prin faptul ca, intre toate aceste tipuri de riscuri se exercita o interactiune permanenta, ele exprimand doar aspecte diferite ale aceluiasi potential de risc ce deriva din operatiunile bancare curente. Astfel, o expunere reala excesiva la riscul de credit poate genera risc de lichiditate daca banca nu are suficiente active lichide pentru a face fata obligatiilor sale scadente, fara aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de la client. Riscul de lichiditate, la randul sau, poate genera risc de faliment daca banca nu-si poate procura rapid resursele deficitare. Mai mult, in sistemul bancar, problemele cu care se confrunta banca pot afecta negativ si bancile partenere, existand pericolul de contaminare. Ca urmare cunoasterea, gestiunea si controlul acestor riscuri si in special al celui de credit poate aduce un plus semnificativ de soliditate bancii.