Problematicile specifice care intra in sfera preocuparilor si interventiei ingineriei industriale

Problematicile specifice care intra in sfera preocuparilor si interventiei Ingineriei Industriale

Teoria si practica Ingineriei Industriale au consacrat un set de aplicatii tipice, care exemplifica si evidentiaza diversitatea si complexitatea problematicilor specifice, dintre care se pot aminti:

1. Stabilirea proceselor, procedeelor si a metodelor cele mai performante pentru sistemul de productie al unui produs.

2. Selectarea si proiectarea sculelor si echipamentelor.

3. Proiectarea amplasamentelor optimale pentru facilitatile tehnice ale unui sistem de productie, ceea ce include: amplasarea cladirilor, a echipamentelor de prelucrare, transport pentru materii prime si materiale, a sistemelor de depozitare.

4. Stabilirea celui mai adecvat sistem de transport in cadrul unui sistem de facilitati tehnice

5. Proiectarea si/sau imbunatatirea sistemelor de planificare si control pentru distribuirea bunurilor si serviciilor, productia, inventarul, calitatea, intretinerea precum si ingineria oricarei alte functii.

6. Dezvoltarea sistemelor de control a costurilor precum: controale bugetare, analiza costurilor, sisteme de costuri standard.

7. Analiza economica la nivel de costuri si beneficii pentru una sau mai multe alternative de investitii

8. Utilizarea ingineriei si analizei valorii pentru cresterea valorii produselor.

9. Proiectarea celor mai eficiente si operative metode si stabilirea normelor de indeplinire ale unor sarcini de productie.

10. Proiectarea si implementarea sistemelor de remunerare stimulativa pentru un grup de angajati intr-o situatie productiva.

11. Dezvoltarea etaloanelor de masurare a performantelor si a standardelor.

12. Dezvoltarea si implementarea sistemelor de evaluare relativa a prestatiilor pentru un grupaj de posturi de lucru.

13. Proiectarea unor proceduri specifice de verificare in vederea garantarii unui anumit nivel tehnic pentru calitatea produselor realizate in cadrul unui sistem de productie.

14. Dezvoltarea unor modele matematice in scopul elaborarii unor decizii privind alocarea unor resurse deficitare sau limitate.

15. Analiza unor probleme implicind fire de asteptare (cozi) in cadrul unui sistem de productie.

16. Stabilirea unor cantitati optimale si programarea esalonarii in timp in cadrul unor probleme de stocuri.

17. Prognoza (previzionarea) evolutiei unui sistem de productie functie de evolutia vanzarilor.

18. Intocmirea unor modele grafice de programare, planificare, productie si control pentru un sistem de productie avand definit un set de facilitati tehnice.

19. Sisteme, proceduri si politici pentru activitati de birou.

20. Problematici de ansamblu ale sistemului: amplasare geografica, piata potentiala, surse de materii prime, disponibilitati de forta de munca zonale, posibilitati de finantare, impozite si taxe locale 

Managementul Operatiilor de Productie (Production and Operation Management POM)

Managementul Operatiilor de Productie ca disciplina de studiu si specializare pentru domeniul afacerilor si inginerie a aparut si s-a dezvoltat recent in contextul preocuparilor pentru competitivitate in cadrul concurentei globale. Conform conceptului de POM orice structura organizationala pentru afaceri  (firma, companie, intreprindere) evidentiaza trei functiuni primare: produtia, marketingul si finantele. Dintre aceste trei functiuni primare, focalizare POM s-a realizat asupra productiei. Astfel Managerii de productei au responsabilitate directa legata de aceasta componenta in timp ce Managerii de marketing se ocupa de crearea cererii pentru produsele fabricate iar Managerii financiari sunt responsabili de obiectivele financiare ale organizatiei. Orice afacere poate avea succes numai prin indeplinirea tuturor celor trei functii mentionate, care desi se manifesta independent pentru atingerea obiectivelor proprii, actioneaza impreuna pentru atingerea obiectivelor generale ale organizatiei. Aceste obiective sunt: profitabilitatea, mentinerea pe piata si crsterea economica in contextul climatului dinamic al afacerilor. Cu toate ca cele trei categorii de manageri au multe in comun, deciziilepe care le iau sunt in mod distinct diferite.

Managementul Operatiilor de Productie reprezinta managementul sistemului de productie al unei organizatii, sistem care converteste intrarille in produse.

Intrarile in cadrul sistemului de produtie sunt reprezentate prin materii prime, personal, echipamente, cladiri, tehnologii, bani si alte resurse.

Economiiile dezvoltate, care se manifesta in mediul economic concurential, ofera o abundenta de oportunitati pentru cariera profesionala a specialistilor POM, asa dupa cum se poate vedea si in tabelul de mai jos.

Tabelul 1 Oferte de posturi pentru specializarea POM

Managerii POM pot fi generic denumiti managerii productiei sau managerii operatiilor de productie si au drept sarcina managementul sistemului de productie, preocuparea lor de capatai fiind tocmai activitatile acestui proces de conversie sau ale procesului de productie. Studiul POM are in atentie particulara deciziile managerilor de productie si procedurile de ajungere la aceste decizii.

Metode, tehnici si instrumente ale ingineriei industriale

Problematicile generale si specifice mentionate, alaturi de evolutia in timp a abordarilor permit evidentierea unor tehnici metode si instrumente care stau la baza activitatilor din cadrul ingineriei sistemelor de productIe.

Clasificarea metodelor se poate face dupa cel putin urmatoarele criterii:

a) Dupa caracterul metodei:

- metode clasice sau traditionale care pun accentul pe aspectele practice tehnice si tehnologice, cum ar fi: metode de imbunatatire a proceselor, metode de masurare si evaluare a muncii, metode de remunerare stimulativa etc;

- metode moderne care sunt aplicatii ale matematicii in domeniul sistemelor productive, cum ar fi: programarea matematica, modelarea, simularea, teoria firelor de asteptare, teoria stocurilor, teoria jocurilor, etc;

- metode mixte care imbina aspectele tehnice in cadrul unor proceduri de formalizare a datelor cu caracter matematic, cum ar fi: programarea, planificarea si controlul productiei, tehnici de asigurare a calitatii, ingineria si analiza valorii etc.

b) Dupa modul de aplicare al metodei:

- metode si tehnici aplicative ingineresti;

- metode si tehnici stiintifico-aplicative.

In cadrul acestor metode sau in cadrul activitatilor curente ale ingineriei sistemelor de productie pot fi evidentiate o serie de instrumente:

- instrumente cu continut grafic: diagrame, grafice, simboluri, scheme, schite, planuri, desene sa;

- instrumente matematico-statistice: analiza de regresie, calcule statistice sa;

- instrumente matematico-aplicative: ecuatii liniare, algebra matriciala sa;

- modele: matematice, iconice sa;

- instrumente complexe: ingineria si analiza valorii.

Obiectul si obiectivele cursului Bazele Ingineriei si Managementului Sistemelor (BIMS

Pornind de la incadrarea problematicii generale si specifice a specializarii de inginerie economica sau ingineria sistemelor de productie, cursul de BIMS isi propune anuntarea si prezentarea la un nivel introductiv a unora dintre problematicile generale sau specifice mentionate precum si a unora dintre tehnicile, metodele si instrumentele anuntate.

BIMS este un curs de deschidere asupra continutului viitoarei specializari, propunandu-si informarea si initierea studentilor intr-o serie de probleme si aspecte, dintre care unele vor fi reluate si dezvoltate in anii de studii superiori, in cadrul unor discipline de specialitate cum ar fi: Ingineria Sistemelor de Productie, Cercetari Operationale, Modelare si Simulare, Ingineria Produselor sa.

Cursul de BIMS este completat cu un grupaj de lucrari aplicative axate pe cunoasterea unora dintre metodele, tehnicile si instrumentele utilizate in cadrul unor aplicatii specifice domeniului.