Tipuri de structuri organizatorice

Tipuri de structuri organizatorice

Structura ierarhica a fost utilizata prima data in domeniul militar, constituind forma de organizare a legiunilor romane. in domeniul industrial, structura ierarhica a fost propusa, experimentata si folosita de catre F. Taylor. Este o structura simpla, clara, directa cu un numar redus de compartimente, predominante fiind cele cu caracter operational. Esential pentru acest tip de structura este faptul ca la orice nivel ierarhic un subordonat primeste dispozitii de la un singur sef in fata caruia raspunde pentru intreaga sa activitate. Experienta acestui mod de subordonare determina comunicatii exclusiv verticale, de-a lungul liniilor ierarhice; comunicatiile se realizeaza prin contacte directe intre conducatori si executanti.

Structura ierarhica prezinta aplicabilitate in conditiile intreprin­derilor mici, cu nivel scazut de complexitate al activitatii. Cea mai simpla structura organizatorica de tip ierarhic

Fig. 2.9

Pe masura ce intreprinderea se dezvolta, intre patron si executanti (subordonati) se interpun mai multe persoane cu o anumita delegare de autoritate (sef de echipa, de personal etc). in aceasta situatie structura organizatorica de tip ierarhic poate contine, alaturi de compartimentele de munca operationale, unul sau cateva compartimente de munca functionale (in Fig.2.10, seful contabil conduce un compartiment de munca functional).

In tara noastra, in conditiile tranzitiei la economia de piata, structura ierarhica devine de mare actualitate. Avantajele dezavantajele sunt prezentate in Tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.

Structura functionala a fost conceputa de H.Fayol pentru a elimina dezavantajele structurii ierarhice, in contextul in care intreprinderile devin tot mai mari si cu un grad ridicat de complexitate. Este un tip de structura relativ complicata si confuza, alcatuita din compartimente operationale si functionale. Esential pentru acest tip de structura este ca la fiecare nivel ierarhic sarcinile sunt divizate intre compartimente specializate, acestea avand in domeniul lor autoritate deplina asupra nivelurilor ierarhice inferioare. Executantii primesc dispozitii atat de la sefii ierarhici, cat si de la sefii compartimentelor functionale, in fata carora raspund deopotriva, in aceste conditii se dilueaza considerabil responsabilitatile si apar frecvent conflicte de competenta intre conducatorii specializati. Un asemenea tip de structura organizatorica este redata in Fig.2.11, iar avantajele si dezavantajele sale sunt prezentate in Tabelul 2.3.

Structura functionala constituie un tip istoric si prezinta interes exclusiv teoretic, neavand demonstratii convingatoare in practica.

Tabelul 2.3.

Structura ierarhic-functionala (mixta) a aparut dupa anul 1920 pentru a face fata nevoilor marii intreprinderi si reprezinta o simbioza a structurilor ierarhica si functionala, continand corective destinate sa asigure cresterea functionalitatii cadrului organizatoric rezultat. Este o structura specifica majoritatii covarsitoare a intreprinderilor existente astazi in lume.

Structura ierarhic-functionala prezinta un continut complex, ceea ce o recomanda pentru intreprinderile care desfasoara activitati numeroase si strans corelate.

Esential pentru acest tip de structura este faptul ca prevede existenta atat a unor compartimente ierarhice, caracterizate prin posibilitatea de a da ordine si dispozitii denumite line, cat si compartimente functionale, denumite state majore sau staff, care ajuta liniile ierarhice sub diferite forme, neavand autoritatea de a emite ordine si dispozitii.

Un exemplu de structura organizatorica ierarhic-functionala poate fi pus in evidenta in Fig.2.12.

Impartirea compartimentelor intreprinderii in ierarhice si functionale se face in raport cu natura activitatilor continute. Astfel, pentru realizarea activitatilor de baza ale intreprinderii, determinate de profilul acesteia, se constituie compartimente ierarhice, in timp ce pentru efectuarea activitatilor auxiliare sunt create compartimente functionale. Aceste compartimente au in cadrul lor, o organizare ierarhica, iar rolul lor functional se manifesta in relatiile cu celelalte compartimente si, in primul rand, cu cele ierarhice. Existenta compartimentelor functionale genereaza aparitia unor relatii speciale ca forma particulara a relatiilor functionale. in cadrul structurii organizatorice se creeaza o linie de consultanta sau de staff care face propuneri, sugestii, fara a decide. Acest rol poate fi indeplinit de o persoana (consilier/asistent) sau de un compartiment functional care pregateste deciziile unui conducator ierarhic furnizandu-i, la cerere sau din proprie initiativa, toate informatiile necesare fundamentarii deciziilor. De regula, statul se ataseaza nivelurilor ierarhice superioare din intreprindere.

Compartimentele ierarhice, depozitare de autoritati si cu putere de decizie, formeaza in cadrul structurii organizatorice o linie de decizie, respectiv line. Cu toate avantajele pe care le detine, structura organizatorica de tip ierarhic-functional este criticata, cele mai evidente critici referindu-se la numeroasele rivalitati dintre 'functionarii de birou' si 'operationalii de teren', respectiv, intre staff si line.