Politica de securitate si aparare a romaniei din perspectiva pesc si pesa

POLITICA DE SECURITATE SI APARARE A ROMANIEI DIN PERSPECTIVA PESC SI PESA

1. Pozitia Romaniei fata de Politica Externa si de Securitate Comuna

Printre primele capitole de negocieri deschise de Romania cu Uniunea Europeana dupa inceperea negocierilor de aderare, la 15 februarie 2000, au fost Capitolul 26 (Relatii externe) si Capitolul 27 (Politica Externa si de Securitate Comuna, PESC). Aceste capitole au fost inchise provizoriu inca din iunie 2000.

Conform documentelor de pozitie prezentate, Romania a declarat ca va accepta acquis-ul comunitar pentru ambele capitole si ca va fi gata sa il aplice odata cu aderarea la Uniunea Europeana in anul 2007, fara a necesita perioade de tranzitie.

Astfel, in Documentul de pozitie a Romaniei la Capitolul 27, referitor la Politica Externa si de Securitate Comuna se arata ca: "Romania este pregatita sa accepte si sa aplice acquis-ul in domeniul Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene (UE). Structurile necesare transpunerii acesteia in practica au fost create, iar politica externa si de securitate a Romaniei se bazeaza pe aceleasi principii si are aceeasi orientare cu cea promovata de Uniunea Europeana".

Aceasta afirmatie este sustinuta de faptul ca Romania impartaseste valorile fundamentale ale Uniunii Europene si ale statelor sale membre: democratia, statul de drept, respectul pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului, protectia minoritatilor si toleranta religioasa, dezvoltarea unei economii de piata si asigurarea coeziunii sociale.

De asemenea, Romania sprijina neproliferarea armelor nucleare, biologice si chimice si este semnatara a tuturor acordurilor internationale relevante in domeniu. Romania a introdus si exercita un control strict in privinta produselor si tehnologiilor cu dubla intrebuintare si este parte la toate tratatele internationale privind controlul armamentelor.

In septembrie 2002 Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor Strategice si Interzicerea Armelor Chimice (ANCESIAC) a publicat primul sau Raport privind controlul exporturilor de arme conventionale. ANCESIAC a pus in functiune un sistem computerizat de control al exporturilor cu implicarea sectoarelor industriale respective si a desfasurat o serie de aplicatii de atentionare specializate pe industrii. Au fost dezvoltate contacte internationale in scopul de a beneficia de experienta celor mai bune practici in domeniul controlului exporturilor.

Romania este membra a Organizatiei Natiunilor Unite, a Consiliului Europei, a NATO si a unui numar de alte organizatii internationale. Este, de asemenea, un promotor activ al cooperarii regionale prin participarea la o serie de organizatii sau grupari regionale, precum Organizatia de Cooperare Economica la Marea Neagra (OCEMN), Initiativa Central Europeana (ICE), Zona Central Europeana de Liber Schimb (CEFTA), Procesul de Cooperare a Statelor din Sud-Estul Europei (SEECP), Procesul Royaumont, Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Romania se afla intr-un stadiu avansat al procesului de rezolvare a tuturor aspectelor legate de relatiile cu vecinii, pe baza dreptului international si s-a implicat intr-o retea de acorduri trilaterale cu vecinii, menite a asigura pacea si stabilitatea in Europa Centrala si de Sud-Est.

In acest context, in iunie 2003 Romania si Ucraina au semnat un tratat privind regimul frontierei de stat si au cazut de acord sa continue negocierile pentru a gasi o solutie reciproc acceptabila pentru delimitarea platoului continental. De asemenea, relatiile Romaniei cu Federatia Rusa s-au imbunatatit simtitor, in iulie 2003 fiind semnat un tratat bilateral de prietenie si cooperare.

Romania a continuat sa-si dezvolte relatiile cu Republica Moldova prin propunerea unui "Parteneriat pentru Europa", iar relatiile economice cu Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei (FYROM), Bosnia si Hertgovina si Croatia au fost imbunatatite.

In timpul conflictului din Kosovo pozitia Romaniei a avut in vedere sustinerea securitatii si stabilitatii la nivel regional si european. Aceasta pozitie a fost sustinuta si in cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est si in ceea ce priveste sprijinul acordat eforturilor UE si NATO de a integra tarile fostei federatii iugoslave in sistemul predominant de valori europene. Obiective si principii similare au fost promovate in timpul presedintiei Romaniei a SEECP (martie 1999 - martie 2000), precum si pe perioada presedintiei Romaniei a OSCE, in 2001.

Romania s-a aliniat celor patru domenii ale acquis-ului privind Politica Externa si de Securitate Comuna:

- respectarea restrictiilor privind relatiile cu Iugoslavia in timpul regimului Milosevici;

- respectarea restrictiilor privind relatiile cu regimul taliban din Afganistan;

- embargoul privind livrarea de arme si echipamente militare catre Etiopia si Eritreea;

- aplicarea restrictiilor de acordare a visei pentru membrii juntei militare din Burma/Myanmar.

Date fiind cele de mai sus, Romania estimeaza ca nu va avea dificultati in transpunerea in practica a acquis-ului in domeniul Politicii Externe si de Securitate Comune.

De altfel, Raportul periodic privind progresele inregistrate de Romania pe calea aderarii elaborat de Comisia Europeana in noiembrie 2003 arata ca "Romania a continuat sa-si alinieze pozitiile cu deciziile si declaratiile Uniunii Europene si, atunci cand a fost invitata, s-a asociat la pozitiile si actiunile comune ale Uniunii Europene. Romania a continuat sa aplice sanctiunile internationale si masurile restrictive impuse de Natiunile Unite, Uniunea Europeana, OSCE si altele rezultate din Acordul de la Wassenaar privind controlul exporturilor de arme conventionale si de produse cu dubla utilizare".

De asemenea, Romania apreciaza ca, la momentul aderarii, nu se va confrunta cu probleme in aplicarea acquis-ului referitor la protectia diplomatica si consulara. Totodata Romania a declarat ca va urmari si implementa cerintele ulterioare ale acquis-ului in domeniul PESC. Prin Documentul de pozitie aferent Capitolului 27 Romania s-a angajat ca la momentul aderarii sa subscrie la obiectivele expuse in articolul 2 al Tratatului privind Uniunea Europeana. Conform acelorasi angajamente, Romania va prelua si transpune in practica obiectivele PESC, stipulate in prevederile Titlului V al Tratatului privind Uniunea Europeana.

In anul 2002 Romania a ratificat Statutul privind infiintarea Curtii Penale Internationale de la Roma, dar a semnat si un acord bilateral cu SUA privind neaplicarea prevederilor Statutului in ceea ce priveste cetatenii celor doua state. Concilierea celor doua acte reprezinta o cerinta dificil de indeplinit, dar pe care Romania nu o poate amana. In prezent ratificarea acordului cu SUA este suspendata ca urmare a Pozitiei Comune a Uniunii Europene din iunie 2003.

2. Evaluarea UE privitoare la modul de raportare a Romaniei la Politica Externa si de Securitate Comuna

Cel mai recent Raport periodic privind progresele inregistrate de Romania pe calea aderarii mentioneaza faptul ca "Romania a confirmat ca este pe drumul cel bun in alinierea la PESC.. si a fost activa in promovarea problematicilor de securitate regionala". Romania este considerata un participant activ la dialogul politic stabilit prin Acordul de Asociere si se recunoaste rolul constructiv jucat in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC), inclusiv la intalnirile la nivel de Directori Politici, Corespondenti Europeni si Grupuri de Lucru.

In Raport se arata ca Romania a continuat sa joace un rol important ca lider regional in eforturile de intarire a stabilitatii si securitatii in Sud-Estul Europei, iar functionarii Ministerului Afacerilor Externe din Romania sunt capabili sa implementeze cu succes prevederile privitoare la PESC.

Raportul evidentiaza faptul ca Ministerul Afacerilor Externe are un Corespondent European dar nu are inca un Director Politic permanent. De aceea Raportul recomanda finalizarea structurilor administrative pentru participarea la PESC. Ministerul Afacerilor Externe este conectat la sistemul informatic al Retelei de Corespondenti din tarile asociate prin care Uniunea Europeana comunica cu partenerii asociati in domeniul PESC.

Desi apreciaza progresele care au fost realizate in privinta controlului exporturilor de arme, Raportul atrage atentia asupra faptului ca deplina implementare a Codului de conduita al Uniunii Europene privind exporturile de arme si lupta impotriva transferului neautorizat de arme necesita o atentie sporita. Este necesara completarea cadrului legislativ pentru controlul armelor astfel incat acesta sa permita aplicarea automata a sanctiunilor economice.

3. Pozitia Romaniei fata de Politica Europeana de Securitate si Aparare Comuna

Raportarea Romaniei la proiectul de constructie europeana in sfera securitatii si apararii porneste de la premisa ca el reprezinta o etapa superioara, necesara, in procesul de dezvoltare a capacitatii Uniunii Europene de a gestiona, prin mijloace militare si nemilitare, crizele survenite pe continentul european si in vecinatatea acestuia. In acelasi timp insa, Romania considera necesara mentinerea complementaritatii acestui proces cu cel al dezvoltarii Aliantei Nord-Atlantice, astfel incat apararea europeana sa nu se constituie intr-un element de contrapunere la efortul euroatlantic de aparare.

In Documentul de pozitie a Romaniei la Capitolul 27, privitor la Politica Externa si de Securitate Comuna, adoptat de Guvernul Romaniei in sedinta din 23 martie 2000 se arata ca: "Romania saluta deciziile adoptate in domeniul Politicii Europene de Securitate si Aparare Comune (PESAC) de catre Consiliile Europene de la Köln si Helsinki, precum si infiintarea structurilor politice si de securitate interimare menite a transpune in practica acele decizii. Isi exprima disponibilitatea si interesul deosebit de a fi implicata activ in aranjamentele ce vor fi convenite pentru cooperarea cu state terte, si de a participa pe deplin la PESAC, dupa aderarea la Uniunea Europeana".

Pozitia exprimata de Romania a fost receptata in mod corespunzator de Uniunea Europeana care arata ca : "Romania a manifestat un interes deosebit pentru dezvoltarea Politicii Europene de Securitate si Aparare (PESA) ca parte a PESC si a participat la schimburile de idei privind acest subiect cu Uniunea Europeana in format UE + 15 (statele europene membre ale NATO care nu sunt membre UE si statele candidate la Uniunea Europeana)".

Romania a apreciat ca participarea timpurie la Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) poate constitui o oportunitate importanta de pregatire a tarii noastre pentru aderarea la UE in etapa premergatoare acesteia, iar participarea la PESA, o continuare fireasca a participarii la PESC.

Romania s-a pronuntat pentru evitarea redundantei in relatia NATO - UE in sfera securitatii si apararii, precum si impotriva crearii unor structuri separate in cadrul Aliantei Nord-Atlantice. In conceptia Romaniei, cadrul de dezvoltare a PESA ar trebui sa fie principiile de cooperare NATO-UEO-UE adoptate de Consiliile Nord-Atlantice de la Berlin (1996), Washington (1999) si Bruxelles (2002).

In viziunea Romaniei, PESA ar trebui sa conduca la intarirea Identitatii de Securitate si Aparare Europene in cadrul NATO si, totodata, pe termen lung, sa devina un instrument important pentru asigurarea credibilitatii transformarii Uniunii Europene intr-o putere cu responsabilitati globale.

Din punctul de vedere al Romaniei, participarea la PESA poate si trebuie sa insemne si o participare la activitatea Grupului Vest-European de Armamente, precum si la cea a viitoarei Agentii Europene privitoare la Armamente, Cercetare si Capacitati Militare.

In opinia Romaniei, sansele cristalizarii proiectului Europei securitatii si apararii devin cu atat mai mari cu cat constructia europeana in domeniu se coaguleaza ca rezultat al efortului comun al tuturor statelor membre sau candidate ale Uniunii Europene. La nivelul UE s-a conturat tendinta ca tarile candidate sa fie consultate atat inainte, cat si dupa luarea unor decizii in materie, iar in masura in care acestea doresc sa participe la implementarea unor decizii legate de PESA, sa o poata face de pe aceleasi pozitii ca si statele membre. Folosind aceasta oportunitate, Romania doreste sa fie parte activa a PESA, vazand in aceasta un bun prilej de angajare in eforturile europene de realizare a securitatii si pacii. Din acest punct de vedere in prezent este necesara uzitarea oportunitatilor oferite de proiectul preliminar de recomandare al Adunarii Parlamentare a UEO asupra perspectivelor PESA catre Conferinta Interguvernamentala (13 octombrie 2003) de a tine seama de interesele acelor state UEO care nu vor fi invitate la elaborarea documentului final, respectiv, Bulgaria Islanda, Norvegia, Romania si Turcia.

Atat in faza de pre-aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, cat si ulterior acestei faze, o problema delicata legata de PESA va fi pozitionarea sa fata de cele trei grupari existente in cadrul actualilor membri ai Uniunii Europene privind elaborarea unei politici de aparare comune:

- grupul pro-atlantic (Marea Britanie, Olanda, Portugalia si, pana in 2003, Spania);

- grupul pro-european (Franta, Germania, Belgia, Luxemburg si, din 2004, Spania);

- grupul neutru (Austria, Finlanda, Irlanda, Suedia, Danemarca).

Romania va trebui sa aleaga intre alaturarea la grupul pro-atlantic sau la cel pro-european, in functie de criterii pur pragmatice, vizand interesele sale pe termen mediu si lung. Formele si mijloacele uzitate de Romania pentru implicarea in PESA pot fi multiple: consultari periodice pe probleme ale securitatii europene; participarea la elaborarea deciziilor legate de gestionarea aspectelor militare si civile ale crizelor; implicarea in activitatile curente ale organismelor UE cu atributii in sfera securitatii (Consiliul Afacerilor Generale, Comitetul Politic si de Securitate, Comitetul Militar, Statul Major, Institutul de Studii de Securitate al UE, etc); participarea la sesiunile Adunarii UEO, respectiv ale Adunarii Interparlamentare de Securitate si Aparare; participarea la exercitiile si operatiunile de gestionare a crizelor conduse de UE, s.a.

Experienta participarii Romaniei la Parteneriatul pentru Pace poate fi benefica, din punct de vedere militar, pentru indeplinirea obiectivelor PESA. De asemenea, relatiile avute cu UEO pot constitui un capital pretios de experienta in cadrul procesului de implementare a PESA. Incepand din 1994, in calitate de partener asociat al UEO, Romania a efectuat schimburi de informatii cu aceasta structura de securitate in domeniile realizarii Identitatii Europene de Securitate si Aparare, conceptiei comune de securitate a UEO si a partenerilor asociati, cresterii rolului operational al UEO si participarii la operatiunile de mentinere a pacii.

Totodata, Romania a fost prezenta cu regularitate la reuniunile UEO la care a fost invitata, atat prin reprezentantii sai din cadrul Misiunii de Legatura de pe langa NATO si UEO de la Bruxelles, cat si prin trimiterea unor reprezentanti din tara. Din acest punct de vedere, Romania a militat cu consecventa ca in perspectiva unei integrari a UEO in UE, sa se integreze si "acquis-ul" UEO-ului in materie de relatii cu partenerii asociati (la nivelul Consiliului Permanent al UEO, in format 28, tarile asociate partenere participand efectiv la deliberari si decizii). La reuniunea Consiliului Ministerial al UEO din 23 noiembrie 1999, alaturi de ceilalti sase parteneri asociati ai UEO (Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Slovacia si Slovenia), Romania a semnat o Declaratie comuna prin care se sublinia necesitatea asigurarii caracterului inclusiv al procesului de elaborare a PESA. Initiativa a fost reluata cu ocazia Consiliului Ministerial de la Porto al UEO, din 15-16 mai 2000, cand cei sapte parteneri asociati ai UEO au adoptat si prezentat o noua Declaratie comuna in ceea ce priveste PESA, care reitera necesitatea implicarii lor in consultarile si activitatile din cadrul UE care privesc acest proces.

Conferind credibilitate dorintei Romaniei de a-si asuma un rol activ in cadrul PESA, la 21 noiembrie 2000, in cadrul celei de-a doua zi a lucrarilor Conferintei pentru angajarea capacitatilor militare, reprezentantul tarii noastre a prezentat fortele pe care Romania le poate pune la dispozitia Uniunii Europene pentru participarea la constituirea Fortei de Reactie Rapida.

Efectivele si mijloacele puse de Romania la dispozitie sunt destinate misiunilor in sprijinul pacii, de cautare-salvare si umanitare. In conformitate cu angajamentul luat in toamna anului 2000, fortele oferite de Romania au o componenta diferita, in functie de tipul misiunii ce trebuie executata, dupa cum urmeaza:

. pentru misiuni in sprijinul pacii: incepand cu anul 2001, o companie de infanterie, un grup de scafandri (COSAR), un monitor (o nava fluviala purtatoare de artilerie) si un pluton de politie militara; incepand cu anul 2002, un batalion degeniu; incepand cu anul 2003, un batalion de infanterie, o companie de politie militara, o companie de vanatori de munte si o nava de interventie cu scafandri ("Grigore Antipa") - cea din urma putand fi folosita si pentru misiuni de cautare-salvare;

. pentru misiuni de cautare-salvare: incepand din anul 2003, remorcherul maritim"Grozavu".

Fortele puse la dispozitie au niveluri de operativitate diferite. Din momentul adresarii solicitarii, ele sunt gata de actiune in urmatoarele termene: 15 zile, grupul de scafandri, 30 de zile, fortele terestre si 60 de zile, fortele navale.

Ulterior, cu prilejul Conferintei de Imbunatatire a Capacitatilor, desfasurata la Bruxelles, in noiembrie 2001, guvernul de la Bucuresti a ofertat un nou pachet de forte, de circa 3700 de militari si 75 de politisti pentru imbunatatirea capacitatilor militare si civile ale UE de gestionare a crizelor.

In martie 2003 Romania a reiterat dorinta sa de a contribui cu forte atat la Forta UE de interventie rapida cat si la instrumentele civile ale UE de management al crizelor. In mai 2003, cu ocazia reuniunii Ministrilor Apararii din UE si din tari terte, Romania a detaliat contributia nationala la misiunile Fortei UE de Reactie Rapida.

In conditiile insa in care, pe de o parte, oferta Romaniei pentru Forta Europeana de Reactie Rapida este de fapt identica cu cea pentru operatiunile de mentinere a pacii derulate sub coordonarea NATO iar, pe de alta parte, incepand de la jumatatea lunii octombrie 2003, a devenit operationala Forta de Raspuns a NATO - Forta de Reactie Rapida a Aliantei Nord-Atlantice, compusa din elemente integrate terestre, maritime, aeriene si forte speciale -Romania va trebui sa-si diferentieze oferta pentru cele doua organizatii daca vrea sa participe, asa precum a declarat, de o maniera activa la ambele forte de reactie rapida.

Deocamdata, la orizontul anului 2005, Romania isi propune, in conformitate cu angajamentele asumate in cadrul NATO, realizarea unei capacitati de reactie si proiectie a fortelor care sa permita angajarea a sase brigazi luptatoare cu sprijinul de lupta si logistic aferent, a doua-trei escadrile de lupta, a unei escadrile de transport, a patru-cinci nave de lupta de tip fregate multi-rol si desfasurarea simultana a 5 000 de militari. Se apreciaza ca in acel an Romania va fi in masura sa deplaseze in afara teritoriului national o brigada aeromobila, o flotila de transport aerian, unitati de infanterie, vanatori de munte si parasutisti, precum si structuri de sprijin de lupta si logistice.

Potential, din punct de vedere militar, Romania se poate constitui intr-un pilon important al PESA in partea centrala si sud-estica a continentului european, fapt demonstrat de participarea sa la Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei (MPSEE), la Brigada Multinationala cu Capacitate de Lupta Ridicata a Fortelor ONU in Asteptare (SHIRBRIG), la Grupul de cooperare navala in Marea Neagra (BLACKSEAFOR), la constituirea unei brigazi de mentinere a pacii a tarilor din centrul Europei (CENCOOP) si a unor unitati militare mixte - un batalion romano-ungar de mentinere a pacii, o unitate romano-ucrainiano-ungaro-slovaca de geniu si un batalion romano-moldovean.

Tot pe plan regional, Romania a participat activ la Masa de Lucru 3 pe probleme de securitate a Pactului de Stabilitate in Sud-Estul Europei si a prezidat Comitetul Ministrilor Apararii de Coordonare a Procesului de Cooperare din Europa de Sud-Est, precum si Comitetul Politic si Militar al Fortei Multinationale de Pace din Europa de Sud-Est. Totodata Romania a fost de acord sa gazduiasca la Constanta in perioada 2003-2006 cartierul general al Brigazii Sud-Est Europene (SEEBRIG).

Disponibilitatea de cooperare militara internationala a Romaniei este argumentata si de gazduirea unor institutii regionale de instruire militara precum Centrul Regional de Pregatire PfP romano-britanic din cadrul Academiei de Inalte Studii Militare din Bucuresti si Centrul Regional de Management al Resurselor de Aparare de la Brasov.

In cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP) armata romana a dovedit ca dispune de calitatile necesare transpunerii in practica a politicii europene de securitate si aparare: capacitate de proiectie, sustenabilitate, interoperabilitate, flexibilitate si mobilitate. Participarea armatei romane la operatiuni in sprijinul pacii este un alt element care subliniaza viabilitatea organismului militar romanesc in plan international. Incepand din anul 1991 Romania a participat la mai multe operatiuni de acest tip, respectiv in IFOR/ KFOR conduse de NATO in Bosnia si Hertegovina (203 militari), ALBA si MAPE in Albania (un politist), UNMIK in Kosovo (46 politisti, 4 experti civili, un ofiter de legatura). Totodata Romania participa la misiunile de politie ale Uniunii Europene (EUPM) din Bosnia si Hertegovina si la operatiunea militara "Concordia" a Uniunii Europene din Macedonia.

Comisia Europeana a apreciat drept "considerabile" eforturi facute de Romania pentru a sustine misiunile internationale de mentinere a pacii. Astfel, Romania a contribuit cu trupe la Forta Internationala de Asistenta pentru Securitate si la operatiunile "Enduring Freedom" din Afganistan. Totodata, Romania a participat si la o serie de operatiuni de mentinere a pacii si de observare ale ONU, KFOR, SFOR si OSCE.

Cuantumul fortelor ce pot fi angajate in misiuni de mentinere a pacii este relevant pentru credibilitatea actiunii militare a Romaniei in afara granitelor: patru batalioane de infanterie, un batalion de geniu, un spital militar de campanie si alte subunitati luptatoare si de asigurare.

BIBLIOGRAFIE

Arquila, J., D. Ronfeld, The advent of netwar: Analytic background, in Studies in Conflict & Terrorism, nr. 22, 1999.

Arquila, J., T. Karasik, Chechenya: A glimpse of future conflict?, in Studies in Conflict & Terrorism, nr. 22, 1999.

Art, Robert J., Kenneth N. Waltz, The use of force, New York, University Press of America, 1983.

Beam, L., Leaderiess resistance, in The Seditionist nr. 12, 1992.

Boltanski, L., La souffrance a distance, Paris, A.-M. Matai, 1991.

Braud, R., L'emotion en politique Paris, Presses de Sciences, 1996.

Braud, R., Sociologie politique, Paris, LGDJ, 1994.

Bunker, Robert. J., Five-Dimensiones Warfighting. Strategic Studies, Institute U.S. Army War College, 1998, Carlisle Barzachs, Pennsylvania, dupa "Marine Corps Gazette", Insert, vol. 81, no. 10, oct. 1997.

Buzan, Barry, Popoarele, statele si teama, Bucuresti, Editura Cartier, 2000.

Cazeneuve, Jean, La societe de rubiquite, Paris, Denoel-Gonthier, 1972.

Dagnand, Monique, Gouverner sous le feu des medias, in Debats nr. 66.

Dobry, M., Sociologie des crises politiques, Paris, PFNSP, 1992.

Facing the Future: American Strategy in the 1990's - An Aspen Strategy Group Report, Univ. Press of America, 1991, Maryland.

Farnen, R. F., Terrorism and mass media : A systemic analysis of a symbiotic process, in Terrorism, vol. 13, 1990.

Fearon, J., Domestic audiences and the escalation of international disputes, in American Political Science Review, nr. 88, 1994.

Fresnault-Deruelle, P., L'eloquence des images, Paris, PUF, 1993.

Gasteyger, Kurt, An Ambiguous Power, Bertelswann Foundation Publishers, Guterslash, 1996.

Halliday, Fred, The Middle. Last in International Politics, in Islam and the Myth of Confrontation, Londra, Tauris, 1996.

Hedesiu, Emil, Gheorghe Toma, Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2005.

Hovland, Carl I., L'influence de la credibilite de la source sur l'efficacite de la communication, in V. Yzerbyt si O. Corneille, La persuasion Neuchatel, Delachaux & Niestle, 1994.

Hovland, Carl I., The influence of source of credibility on communication effectivness, in Public Opinion Quarterly, 15/1988.

Ibrahim, Y. M., All hail the sabahs for their gritty hostage stand, in New York Times, 16 aprilie 1988.

Ionescu, Mihail E., Dupa hegemonie: patru scenarii pentru Europa de Est in anii '90, Bucuresti, Editura Scripta, 1993.

Janning, Josef, Werner Widenfeld, Europe in Global Change, Bertelsmann Foundation Publishers, Gütterslah, 1993, p. 9.

Laidi, Zaki, L'ordre mondial relache. Sens et puissance apres la guerre froide, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris, 1993, p. 28.

Mathien, M., Le systeme mediatique, Paris, Hachette Sup., 1989.

Offerle, M., Sociologie desgroupes d'interet, Paris, Clefs-Montchrestien, 1994.

Poter, Keith, Globalization. What Is It?, 2004, http//www.globalization_about.com/cs/whatinit/a/whatinit.htm.

Reston, J., "The new TV diplomacy', New York Times, 26 februarie 1986.

Rosenau, J. N., Turbulence in World Politics, Princeton University Press, 1990.

Smith, Dan, Trends and Causes of Armed Conflicts, in The Berghof Handbook, Research Center for Constructive Conflict Management, 2000.

Stangaciu, Stan, Strategii de prevenire si combatere a terorismului, in Tratat de stiinta militara, vol. 2, Editura Militara, Bucuresti, 2001.

Steiner, A., L. Debray, La Fraction Armee rouge, Pant. Meridiens-Klincksieck, 1987.

Traub, M. (ed.), The Myth ofthe Information Revolution: Social and Ethical Implications of Communication Technology, California, Newbury Park, Sage, 1986.

Wieviorka, M., Societes et terrorisme, Paris, Fayard, 1988.

Zulean, Marian, Armata si societatea in tranzitie, Bucuresti, Editura Tritonic, 2003.