Aspecte psihologice ale comportamentului aparent in psihologia comunicarii - aspectul fizic

ASPECTE PSIHOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI APARENT IN PSIHOLOGIA COMUNICARII - ASPECTUL FIZIC

Socotim necesar sa precizam ca observatia, ca metoda folosita in psihologie asa cum multi tind sa considere, devine o insusire care are la baza exclusiv functia vederii. In realitate, observatia consta in concentrarea tuturor simturilor - a mecanismelor, respectiv a analizatorilor, prin care omul ia contact de modificarile survenite in mediul extern sau intern - pe o durata mai lunga, asupra unui obiect sau fenomen, in scopul de a-i determina structura sau particularitatile de comportare. Este adevarat ca vederea ocupa un loc amplu, deosebit de important, in procesele de observare. Observatia ca metoda nu se limiteaza la vedere ci implica si auz, miros, uneori pipait iar alteori chiar simtul gustului. In plus, dirijarea sistematica, convergenta a acestor mecanisme de cunoastere presupune atentie, iar integrarea intr-un tablou unitar a elementelor furnizate de aceste cai diferite este conditionata de participarea gandirii.

Datorita caracterului ei complex, cunoasterea care se bazeaza pe observatie nu se limiteaza la aspectele de suprafata, direct sesizabile. Astfel, cu ajutorul mecanismelor gandirii (judecata, rationamentul, de tip analitic sau sintetic, inductiv sau deductiv) patrunde dincolo de acestea, dezvaluind laturi noi, anterior necunoscute. Credem ca este necesar sa insistam asupra acestei 'interpretari' - cu ajutorul gandirii - a datelor realitatii ea trebuind sa se efectueze cu multa prudenta, sub controlul riguros al datelor concrete, altfel se poate ajunge usor la concluzii si interpretari gresite, exagerate.

Dupa aceste sumare consideratii asupra observatiei ca act de cunoastere in general, sa vedem cum poate fi utilizata sau ce elemente ne poate furniza ea cu referire la subiectul uman.

Desigur, baza observarii o vor constitui elementele de suprafata care sunt cel mai usor de determinat: aspectul fizic si manifestarile de comportament sub variatele lor forme: mersul, mimica, gesturile, vorbirea, imbracamintea etc.

ASPECTUL FIZIC sau conformatia corporala a indivizilor si particularitatile lor de structura psihica, respectiv de conduita sociala. Astfel de legaturi exista, fara nici o indoiala, intr-un fel sau altul, conformatia fizica se repercuteaza asupra activitatii psihice si asupra comportamentului individului, chiar daca aceste influente sis mecanismele lor nu au ajuns inca sa fie cunoscute cu precizie. Trebuie spus insa, pe de alta parte, ca particularitatile conformatiei corporale nu sunt exclusiv definitorii, ci reprezinta numai una dintre numeroasele surse de influenta asupra structurii psihice si asupra conduitei oamenilor. In cele ce urmeaza vom incerca sa prezentam principalele legaturi dintre aspectul fizic si insusirile psihice ale oamenilor pe care observatia le confirma adesea.

In cadrul acestei abordari elementele referitoare la aspectul fizica si comportamental pot fi impartite in doua mari grupe: a) simptomatica stabila si b) simptomatica labila.

A) SIMPTOMATICA STABILA cuprinde toate datele care pot fi obtinute prin observare sau chiar prin masurarea corpului subiectului in stare de nemiscare, cum ar fi: inaltimea, greutatea, largimea umerilor, circumferinta toracica, circumferinta abdominala, lungimea si grosimea mainilor si picioarelor, circumferinta si diametrele craniene etc. Aceste marimi corporale nu sunt analizate in mod independent, ci in stransa corelatie, in cadrul unor grupari ca: tipul constitutional si fizionomia.

Tipul constitutional reprezinta un anumit mod de imbinare a caracteristicilor fizice cu cele psihice, in asa fel incat din cunoasterea unora sa poata fi deduse celelalte.

Printre tipologiile mai larg utilizate se numara cea a lui Kretschmer. Aceasta distingea, la extreme, tipurile astenic si picnic, iar ca forma intermediara tipul atletic.

Fig. 8.

La tipul astenic predomina, fizic, dezvoltarea pe verticala, in sensul ca dimensiunile transversale ale corpului (circumferinta toracica, 'latimea umerilor' etc.) sunt mai reduse, in raport cu inaltimea, decat la majoritatea oamenilor. De asemenea, greutatea este inferioara celei normale la inaltimea respectiva. Astfel, inaintea oricaror masuratori, poate fi considerat drept astenic orice individ care, in urma simplei evaluari vizuale, apare ca (relativ) inalt, subtire, slab ('fusiform'), cu mainile si picioarele subtiri, uneori cu o usoara deformare a coloanei vertebrale ('adus de spate').

Pe plan psihic, facand abstractie de aspectele care si-ar putea avea originea in pregatirea scolara, nivelul de cultura, profesie, conditiile materiale si sociale ale dezvoltarii etc., la tipul astenic pot fi invalnite una sau mai multe dintre urmatoarele particularitati: inclinatie catre domeniile de cunoastere care presupun un nivel ridicat de abstractizare, ca: filosofia, matematica, logica etc.; cedare facila a tentatiei de a specula cu abstractiuni; tendinta, uneori suparatoare, de a generaliza prea repede sau excesiv, de a emite sentinte ce nu admit replica; sensibilitate deosebita pentru eticheta si tot ceea ce tine de forma exterioara a relatiilor dintre oameni; inclinatie in toate manifestarile, de a tine seama mai mult de forma, in dauna fondului, meticulozitate, minutiozitate, uneori chiar pedanterie in lucru; predilectie pentru atitudine critica negativa, manifestata prin scepticism, inertie sau opozitie fata de ideile formulate de altii, uneori sarcasm si chiar cinism; un 'simt' acut al onoarei si demnitatii; manifestari de egoism, ambitie, ascunzand adesea un complex de inferioritate generat de imobilitatea in a stabili si intretine relatii cordiale cu oamenii; atitudine de intransigenta, de refuz al concesiilor sau compromisurilor; viata afectiva saraca sau subordonata ratiunii.

Tipul astenic ar fi inclinat spre maladii ca tuberculoza sau, din punct de vedere neuropsihic, schizofrenia.

Tipul picnic se caracterizeaza, fizic, prin preponderenta dimensiunilor transversale fata de cele longitudinale, infatisandu-se privirii ca (relativ) scund, gras, uneori chiar rubicond, cu maini si picioare scurte 'pline'. Se sustine ca din punct de vedere neuropsihic ar fi predispus spre maladii cu caracter ciclic (ciclotimie). De altfel, toate manifestarile sale cunosc o continua alternanta de maxime si minime. Pe plan psihic, la acest tip pot fi intalnite insusiri ca: vioiciune, mobilitate mare, optimism, umor, spontaneitate in gesturi si vorbire, locvacitate; capacitatea de a stabili usor contacte, dar si o anumita superficialitate in relatiile sociale (promisiuni facute cu usurinta, nerespectarea 'cuvantului dat', nepunctualitate etc.); lipsa de ambitie, uneori si de tact; tendinta de a neglija principiile, de a inclina catre concesii si compromisuri; toleranta excesiva fata de subalterni; intelegere rapida a realitatii, cu deosebire sub aspectele ei de suprafata, spirit practic, initiativa.

Tipul atletic bine proportionat din punct de vedere al conformatiei fizice, constituie si din punct de vedere psihologic o treapta intermediara intre tipurile extreme mentionate mai sus. La acest tip se intalneste, de regula, inclinatia catre activitati care reclama un volum mare de miscari, precum si un mare consum energetic, cum sunt majoritatea ramurilor sportive, dar si activitatile ce se desfasoara pe spatii mari, caracterizate prin schimbari rapide de situatie si care solicita decizie prompta, prezenta de spirit, energie si indemanare in miscari etc. Acest tip intruneste o serie de insusiri ca: echilibru emotional, trairi afective de tip astenic (buna dispozitie, optimism - dar fara aspectele de jovialitate specifice tipului picnic), incredere in sine, bazata pe aprecierea lucida, realista a propriilor posibilitati etc.

Desigur, in realitate se intalnesc foarte rar indivizi care sa corespunda intru-totul tabloului de insusiri fizice si psihice specific tipurilor notate mai sus. La fel de adevarat este insa si faptul ca cei mai multi indivizi se apropie mai mult de unul sau altul dintre aceste tipuri. De aceea, cunoasterea tipurilor faciliteaza identificarea particularitatilor psihice ale indivizilor pe care ii observam.

Tot in cadrul simptomaticii stabilite intra, dupa cum am mai notat si fizionomia - intelegand prin aceasta aspectul fetei, dar si al capului omului, particularizate prin raporturile de amplasare si de marime dintre diferitele detalii anatomice: fruntea, nasul, barbia, pometii obrajilor, ochii, maxilarele etc. Sub aspect strict anatomic, acestea constituie obiectul somatometriei - un domeniu al stiintelor medicale.

In mod evident, fizionomiile oamenilor prezinta foarte mari diferente. Se ridica intrebarea: exista o legatura intre particularitatile anatomice ale fetei si insusirile psihice ale omului? In aceasta privinta exista o serie intreaga de afirmatii, supozitii dar si de speculatii al caror caracter stiintific este greu de verificat. Printre lucrarile care revendica o baza stiintifica se numara si cele apartinand medicului italian Lombroso. Acesta, dupa studii efectuate pe un mare numar de cazuri, formuleaza concluzia ca fizionomia criminalului prezinta unele semne distinctive - degenerative, morbide sau indicand oprirea dezvoltarii neuropsihice intr-unul dintre stadiile primare. Nu vom lua insa in discutie aceste lucrari, pe care le-am mentionat, numai pentru interesul lor istoric, deoarece este greu, daca nu imposibil, de acceptat ideea ca pentru o serie de oameni a caror fizionomie prezinta anumite particularitati, crima ar reprezenta o fatalitate, un fel de destin de neinlaturat. Este bine cunoscut faptul ca factorii sociali - cum sunt mediul material, educatia primita, sistemul traditiilor si al credintelor, opinia publica, climatul cultural etc. - joaca un rol cel putin la fel de important ca si factorii ereditari-biologici in determinarea insusirilor psihice ale omului. De aceea, tendinta de a atribui comportamentului antisocial cauze exclusiv biologice este, din punct de vedere stiintific, cel putin riscanta, daca nu direct exagerata.

Dar respingerea unor concluzii care reprezinta viciul unilateralitatii nu inseamna ca problema relatiilor dintre detaliile fizionomice si insusirile psihice ale omului este cu desavarsire lipsita de obiect. Problema ramane deschisa, impunandu-se ca in cercetarea ei sa se tina seama de faptul ca structura si dinamica psihica constituie rezultatul interactiunii unui foarte mare numar de factori. Nu vom ocoli problema eventualelor semnificatii psihologice ale fizionomiei. Considerand ca aspectele statice pe care le include aceasta sunt revelatoare numai in corelatie cu aspectele dinamic-expresive ale fetei (cu mimica) ne vom ocupa de fizionomie cu referire la simptomatica labila.

B) SIMPTOMATICA LABILA include toate aspectele dinamice ale corpului, respectiv cele care prezinta schimbari importante de la un moment la altul:

a) pantomima ('tinuta', mersul, gesturile)

b) mimica (expresiile fetei)

c) modificarile vegetative

d) vorbirea

Pentru interpretarea psihologica a acestor elemente, nu pot fi date criterii fixe, deoarece in determinarea particularitatilor dinamice ale corpului intervin si multe 'imponderabile' a caror sesizare depinde de institutia si experienta celui ce observa, dar si de 'expresivitatea' celui care transmite, comunica.

Fiecare om, la primul contact cu o persoana necunoscuta, realizeaza, in cursul unui proces care la inceput este pur intuitiv si numai treptat devine constient, o cunoastere a insusirilor psihice ale persoanei respective - uneori destul de aproape de realitate - si in functie de care isi adapteaza aproape automat propriile manifestari (gesturi, expresii etc.). Aceasta cunoastere se realizeaza la inceput pe baza elementelor exterioare care sunt cel mai usor de sesizat: statura, tinuta, mersul, gesturile, fizionomia si mimica, exprimarea etc. Se formeaza astfel asa-numita 'prima impresie', care constituie cel mai important (pentru ca este cel mai utilizat) element de reglare reciproca a comportamentului oamenilor. De aceea, o prima conditie pentru a ajunge la cunoasterea mai sigura a oamenilor consta in nevoia de a acorda doar un credit limitat primei impresii si de a apela, ori de cate ori este necesar, la observarea lucida, sistematica, de a realiza o veritabila comunicare.

Inainte de a ne referi la fiecare element in parte, socotim utile cateva recomandari generale cu privire la modul de observare si apreciere a simptomaticii labile: