Gama completa a deteriorarilor

Gama completa a deteriorarilor

A treia enigma nu este propriu-zis o enigma. Este o constatare faptica. Modelul pe care l-am dezvoltat in aceasta carte nu poate explica toata gama de deteriorari observate la indivizii cu psihopatie. Mai precis, exista un tip de deteriorari intalnite la indivizii cu psihopatie care nu pot fi explicate in prezent prin referire la modelul sistemelor emotionale integrate, descris in Capitolul 8. Acestea sunt deteriorarile observate la indivizii cu psihopatie in procesarea semantica. Vom prezenta pe scurt informatiile.

Au existat mai multe semne ca indivizii cu psihopatie prezinta dereglari la anumite forme de procesare semantica. De exemplu, in studiul Hare si Jutai (1988), participantii trebuiau sa potriveasca cuvintele in anumite categorii. Daca acea categorie era categoria semantica "abstract" a lucrurilor vii, indivizii cu psihopatie prezentau dificultati daca cuvantul stimul era prezentat in dreapta campului vizual (si nu prezentau dificultati daca era prezentat in stanga campului vizual). Kiehl et al. (1999a) au examinat influenta concretetii cuvintelor asupra deciziei lexicale. Ei au gasit ca indivizii cu psihopatie au facut semnificativ mai multe greseli decat indivizii de control atunci cand trebuiau sa precizeze daca cuvintele abstracte sunt cuvinte. Dar nu s-au constatat diferente de grup in cazul cuvintelor concrete. Acest studiu a fost extins recent intr-o paradigma neuro-imagistica (Kiehl et al., 2004). Participantii la acest studiu au luat decizii lexicale pentru cuvintele abstracte si concrete. Indivizii cu psihopatie au prezentat o diferentiere redusa in raspunsurile lor neurale intre stimulii abstracti si cei concreti in girusul temporal anterior drept si in cortexul din jurul acestuia.

Rezultatele anterioare, in special cele ale lui Kiehl si colegii, au indicat ca indivizii cu psihopatie prezinta dereglari in procesarea cuvintelor abstracte. Dar alte date sugereaza o dereglare mai generala in procesarea semantica/lingvistica; mai exact, doua rezultate ale lui Newman si colegii (Lorenz si Newman, 2002; Newman et al., 1997). In studiul Newman et al. (1997), participantii erau instruiti sa determine daca doua imagini sau doua cuvinte erau inrudite conceptual. In acelasi timp cu prezentarea celor doi stimuli-tinta, a fost prezentat si un stimul de distragere (un cuvant, daca aprecierea viza doua imagini, sau o imagine, daca aprecierea se referea la doua cuvinte). In timp ce indivizii sanatosi si indivizii de control cu anxietate redusa din acest studiu afirmau imediat ca cei doi stimuli-tinta nu erau inruditi daca stimulul de distragere nu era inrudit conceptual cu nici unul dintre stimulii-tinta, aceasta nu s-a intamplat in cazul indivizilor cu psihopatie cu anxietate redusa; ei nu au prezentat nicio interferenta a stimulului de distragere asupra procesarii stimulilor-tinta. Lorenz si Newman (2002) au gasit ca facilitarea vitezei de recunoastere a cuvintelor in cadrul unui test de decizie lexicala printr-o frecventa mai mare a cuvintelor a fost observata semnificativ mai putin la indivizii cu psihopatie, decat la indivizii de control.

Exista mai multe modalitati in care studiul Newman et al. (1997) poate fi interpretat. Vom aborda aici trei dintre ele. Prima, asocierile semantice intre cuvinte ar putea fi reduse la indivizii cu psihopatie. Acest lucru nu pare, totusi, probabil. Daca asocierile semantice intre cuvinte sunt reduse la indivizii cu psihopatie, o capacitate redusa de a da intaietate continutului semantic ar trebui presupusa. Dar la indivizii cu psihopatie aceasta capacitate a fost gasita intacta, potrivit celor doua tipuri diferite de paradigme folosite (vezi Capitolul 4) (Brinkley et al., sub tipar; Blair et al., in pregatire). Pe scurt, formarea si procesarea asocierilor semantice intre cuvinte apare intacta la indivizii cu psihopatie. A doua, este posibil ca problema pentru indivizii cu psihopatie din studiul Newman et al. (1997) sa se afle in cerintele testului de a aprecia daca imaginile sunt sau nu sunt inrudite conceptual. Este posibil ca la indivizii cu psihopatie aceasta cerinta de a privi cuvintele prin prisma categoriei semantice sa duca la dificultati. Este poate interesant de notat in acest sens ca, in studiul Hare si Jutai (1988), indivizii cu psihopatie prezentau dificultati atunci cand li se cerea sa stabileasca daca anumite cuvinte se potriveau unei anume categorii semantice "abstracte". In sfarsit, exista o a treia modalitate de explicatie. Primele doua nu au luat in considerare datele lui Lorenz si Newman (2002) care sugerau o codificare redusa a informatiei legata de frecventa cuvintelor la indivizii cu psihopatie. Aceasta ar putea indica diferente catastrofale intre proprietatile sistemului de limbaj la indivizii cu psihopatie si la indivizii de comparatie. Dar acest lucru este putin probabil in contextul datelor care indica o capacitate intacta de a da intaietate continutului semantic (Brinkley et al., sub tipar; Blair et al., in pregatire). A treia modalitate de explicatie ar trebui sa faca atunci referire la antecedentele educationale ale indivizilor cu psihopatie. Copiii cu tendinte psihopate prezinta o probabilitate mai mare de a trage chiulul decat copiii de control. Notiunile abstracte sunt mai dificil de invatat decat notiunile concrete si sunt invatate la varste mai mari (Colunga si Smith, 2003; Nippold et al., 1997). Este posibil ca aceste dificultati evidente in procesarea lingvistica sa reflecte o educatie mai precara a indivizilor cu psihopatie. In prezent, aceasta enigma se mentine.