Modul in care percep timpul - STRES; VACANTA; VIITOR

SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE BUCURESTI

Modul in care percep timpul

STRES; VACANTA; VIITOR

Relatii publice in mediul international

Stresul reprezinta apogeul tuturor problemelor legate de timp.

Viata noastra sociala este un focar de atragere a stresului, de implementare si transmitere mai departe altor persoane. Compar stresul cu un virus, usor de transmis persoanelor din jurul celui infectat.

Un aspect important este faptul ca stresul este vizibil pe chipul tuturor. Pentru unele persoane, stresul reprezinta o cauza ingrijoratoare, deoarece efectele sale sunt mult prea vizibile. Se intimpla sa observam persoane de 20 de ani, ce par de 40 de ani si suntem obisnuiti sa invinovatim mediul inconjurator, alimentatia, poluarea, fumatul etc. Ce este cert, este faptul ca stresul este principala cauza a imbatranirii si a distrugerii individualitatii si nu obiceiurile ce il urmeaza. Mai ingrijorator este faptul ca un numar mare din populatie sufera de atacuri de cord, socuri, momente de panica sau nebunie temporara, pierderea parului si a dintilor, tot pe motiv de stres.

Romania este printre primele tari din Europa in care stresul se resimte mult peste normal. Romanii muncesc mult pentru asi asigura traiul, executa munci grele si prost platite, nu dorm suficient, lucreaza peste program, sunt constant sufocati de taxe si impozite si nu au nici o promisiune pentru o viata mai buna. Suntem un furnicar, unde fiecare traieste pentru el intr-o lupta de supravietuire. Toate aceste motive asigura un conglomerat de stres in mintea fiecarui locuitor al planetei.

Asocierea intre stres si timp este irevocabila. Stresul exista deoarece absolut totul trebuie sa fie temporal incadrat in timp si contratimp. Ideea de "termen" (termen la timp) provoaca iritabilitate si presiune asupra persoanelor, ce incep apoi sa nu mai gandeasca rational si intr-un ritm normal, ci rapid, tinand cont doar de timpul ramas. Trebuie sa rezolvam cat mai multe intr-un timp cat mai scurt si sa depunem eforturi supraomenesti pentru ca in timp, in 5 ani de exemplu, sa putem suporta cheltuielile unei familii, sau la pensie sa nu avem grija banului.

Timpul reprezinta motivul pentru care stresul ia fiinta si se integreaza in fiecare dintre noi. Fara presiunea timpului, am putea coexista linistit, intr-un ritm normal, nu ar mai exista crize de panica sau griji macinatoare. Fiecare problema ar avea timp sa se concretizeze si sa se rezolve. Totusi, noi ne agatam de aceasta teorie cand spunem: timpul are sa aiba grija de toate, se va rezolva in timp, cu timpul va fi mai usor.

Se intampla (rar) si ca timpul sa aiba conotatii pozitive; atunci cand trecerea lui semnifica relaxare sau vacanta. Totusi, acest lucru inseamna ca timpul trece mai repede pentru unii oameni, iar concretizarea situatiei s-ar transforma in factor de stres. Revin la ideea de vacanta. Dupa o saptamana de munca, de lipsa a odihnei, avem doua zile libere, pe care putem sa le petrecem la alegere. De fapt, aceasta si inseamna conceptul de vacanta: timp la alegere, activitati la alegere; deci noi detinem controlul doar doua zile din sapte, in care ne putem alege activitatile zilnice. In cazul unei vacante de cel putin o saptamana, timpul parca se rastoarna cu 360 de grade. Conservarea timpului, in perioada unei vacante este imposibila, pe cand in momente nefavorabile mai mult decat posibila. O ora devine cat trei ore fizice, iar in caz contrar, o ora devine un minut.

Timpul nu functioneaza cum dorim ci in functie de ceea ce dorim. Suntem frustati de faptul ca momentele placute se finalizeaza rapid, pe cand cele mai putin placute par a se finaliza in "slowmotion". Timpul petrecut intr-un mod placut este mereu amintit, folosit drept referential, pe cand cel neplacut se uita cu rapiditate. Intr-o vacanta dorim sa traim cat intr-un an, sa ne realizam multe planuri si sa reusim sa facem cat mai multe lucruri intr-un timp foarte scurt. Incercam sa nu ne gandim la momentul de finalizare al vacantei, totusi presiunea incadrarii intr-o anumita perioada de timp ne nelinisteste. Constientizam ca totul se va termina in patru, cinci zile si rutina ii va lua locul fericirii de moment.

Oamenii accepta trecerea timpului doar datorita nevoii de relaxare, in mod contrar, trecerea timpului ar insemna imbatranire si moarte. Niciodata nu percepem timpul in acelasi mod, tocmai de aceea pare sa treaca diferit de la caz la caz.

Cu toate acestea, termenul pe care il asociez cel mai mult ideeii de timp este "viitorul". Pentru mine viitorul inseamna imprevizibilitate, dezordine, frica, incidentalitate. In functie de stare, viitorul este optimist sau pesimist. In general, viitorul este aleatoriu si va deveni prezentul nostru in scurt timp. Odata ajunsi in viitor, catre ce mai aspiram? De ce mai vrem sa treaca timpul? Deoarece viitorul reprezinta finalul, capitularea si impacarea gandurilor. Cum ne putem dori sa ajungem undeva unde nu stim cum este, unde nu stim daca vom supravietui sau nu?!? Viitorul devine presiunea trecerii timpului. Totusi acesta inseamna si stabilitate, comfort si nu singuratate. Cel putin asa ne dorim si acestea sunt singurele conditii pentru care acceptam viitorul.

Traim pentru a ajunge intr-un punct final, in care multumirea fata de viata noastra sa fie maxima. Atunci timpul pentru noi va insemna o carte deschisa, o secunda, un film de scurt metraj. Timpul va insemna trecut iar viitorul nu va mai insemna nimic. In acel punct, pentru noi viitorul nu va mai avea valoare pentru ca nu va mai exista. Timpul se va opri la un moment dat.

Timpul, pentru specialisti, este pus intr-o cu totul alta lumina.

Durata de timp scursa intre doua evenimente poate fi definita pe baza unei miscari uniforme (de exemplu, deplasarea luminii intre doua oglinzi paralele, rotirea Pamantului) sau a unui fenomen repetitiv (oscilatia unui pendul gravitational, a unui pendul elastic, a unui circuit LC, etc). Prin aceasta metoda se poate defini doar timpul pentru punctul din spatiu in care este plasat instrumentul de masura (ceasul).

"Timpul este materia din care este formata viata

Benjamin Franklin in Ce trebuie sa faca o fata

"Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi".

Baruch Spinoza

"Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru altii prea incet.

George Calinescu

"Timpul este focul in care ne ardem existenta.

Friedrich Nietzsche

"Ceea ce vrem sa facem, s-o facem atunci cand vrem; pentru ca acest "vrem" se schimba si are scaderi si amanari".

Shakespeare

Fiecare autor trateaza timpul din prisma proprilor convingeri. Relativitatea timpului reprezinta un complex intre toate aceste pareri. In tot ceea ce face, timpul are o semnificatie imensa. Cea mai impresionanta trasatura este scurgerea lui si modul in care aceasta difera de la persoana la persoana. De exemplu, pentru un copil, timpul trece mai lent ca pentru un adult, deoarece timpul pentru el nu are nici o importanta. Pe masura ce timpul devine din ce in ce mai important si nevoia lui mai constientizata, de asemenea si trecerea lui este mai brusca.

Acest lucru este direct proportional cu varsta. Pe masura ce inaintezi in varsta, timpul devine pretios si totul se raporteaza la timpul care a trecut si nu mai poate fi dat inapoi. Aceste convingeri sunt strans legate de stres.

Stres sau stress reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, tensiune. Pornind de la conceptul de stres, mentionam ca termenul apartine lui Hans Hugo Bruno Selye, care considera ca stresul se leaga de sindromul de adaptare a reactiei la stres, pe care individul o realizeaza in urma agresiunilor mediului. Hans Selye defineste stresul ca ansamblu de reactii al organismului uman fata de actiunea externa a unor agenti cauzali (fizici, chimici, biologici si psihici) constand in modificari morfo-functionale, cel mai adesea endocrine.

Fara stres viata ar fi searbada si plictisitoare. Stresul adauga savoare, provocare si sansa vietii noastre. Totusi, prea mult stres poate afecta serios starea nostra de bine, fizic si psihic. O provocare majora in viata noastra actuala dominata de stres este cum sa facem din stres un prieten si nu un dusman.

Stresul de obicei se doreste a fi eliminat in timpul liber, in special prin vacante. Vacantele relaxeaza persoana in cauza si o fac sa uite de grijile vietii sociale si sa nu se mai gandeasca cu aceeasi intensitate la viitor.

Albert Einstein spunea "Nu ma gandesc niciodata la viitor. Oricum vine destul de repede.

Diferenta intre timp si viitor este faptul ca timpul nu trimite la o anumita perioada ci inglobeaza tot ce inseamna perioada, secunda, sfera, anotimp, pe cand viitorul trimite la un curs stabilit de momente ce vor avea loc.

Viata inseamna timp, inseamna perioade succinte de stres si relaxare, respectiv vacante. Fiecare ticait ne trimite cu gandul la existenta, la delimitarea in timp si spatiu. Daca timpul ne creaza presiune, spatiul ne da frau liber libertatilor in miscare. Limitarea pe care ne-o creaza trecerea timpului este atat fizica cat si psihica. Traim prin dorinta de a rezolva ceva, candva, ne refulam ideiile de a duce o viata perfecta, insa ele nu dispar din constientul nostru. Gandim ca intr-o zi si noi vom trai in Manhattan in lux si bunastare. Visarea si imaginatia este strans corelata de timp, deoarece un element nu ar exista fara celalalt. Vedem viitorul drept oportunitate si acceptam trecerea timpului gandindu-ne ca pe parcurs ne vom indeplini toate visele si dorintele. Timpul devine adjuvant pentru fiecare consumator de secunda. Fixatia noastra pentru a opri timpul este doar o neliniste de moment, o criza datorata unor evenimente nefericite, de teama.

Percep secundele ca un calau, ce imi taie din putina libertate si imi numara secundele pana cand voi capitula. Oare cat de mare ar fi haosul fara existenta unei unitati de timp? Am mai percepe timpul ca o povara, ca ceva ce trece infiorator de repede? Ne-am mai incadra in programe si in orare? O lume fara timp nu este utopica ci devine neant. Nimic nu mai este cronometrat, deci nimic nu mai exista in adevaratul sens al cuvantului. Avem nevoie de timp pentru a ne organiza si planifica viata. Simtim nevoia de a privi ceasul pentru a ne bucura sincer ca intr-o ora ne intalnim cu o persoana draga sau vedem ceva incredibil de frumos precum un fenomen al naturii.

Un caz interesant in care timpul isi schimba valoarea este momentul imbolnavirii unei persoane. In general boala, atragand dupa sine suferinta, determina o redimensionare a timpului, durata fiind supraevaluata. In starea de sanatate, individul este activ fizic si psihic, pe cand in starea de boala inactivitatea este aproape totala, este detasat de lume si de ceilalti. Pentru omul sanatos, timpul este trait, consumat, in timp ce pentru bolnav timpul este contemplat. Perturbarea perceperii timpului se asociaza cu perturbarea perceperii spatiului, aceasta din urma vizeaza atat orientarea in spatiu cat si trairea spatiului. In cazul tulburarilor de perceptie a spatiului, atat obiectele cat si relatia dintre ele sunt percepute deformat, acest fenomen fiind denumit metamorfopsie.

Formele diverse ale timpului sunt numeroase si patrund in fiecare dintre noi. In prezent, timpul in stiinta este un concept nedefinibil, stabilit conventional, al carui studiu este, mai degraba, realizat in filosofie decat in stiintele naturii.
In a doua jumatate a secolului al XX-lea a devenit evident ca oamenii de stiinta lucreaza cu "timpi" si nu cu "timp". Ca urmare a aparitiei diferentelor de masurare a variabilitatii proceselor naturale ca urmare a folosirii diferitelor cronometre, oamenii de stiinta si-au concentrat atentia asupra aspectelor temporale din propriul lor domeniu de studiu si asa au aparut numeroase publicatii despre timpul biologic, psihologic, social, fizic si despre multe alte timpuri specifice altor discipline.

Cu toate acestea, exista si notiuni ale timpului, universale, filozofice, ce se refera la un singur fel de timp si nu la ramificatiile acestuia. Corelatia dintre timp si spatiu in filozofie este deosebita si mai reala decat orice stiinta. Ne putem intreba nu numai ce exista, de ce exista ceea ce exista, ci si cum exista. Din aceasta ultima perspectiva, ne vom referi la dimensiuni si trasaturi ale existentei, cum sunt spatiul, timpul, ordinea, determinarea. Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, modalitati ale existentei, in general, si ale fiecarui lucru, in amanunt. Despre ceva se poate spune ca exista in mod real numai in masura in care ocupa un loc in spatiu, intr-un moment determinat.

Din punct de vedere al stracturarii timpului, eliminarea secundei si integrarea unei alte forme a timpului ar insemna o restabilire completa a timpului. Ce s-ar intampla daca o secunda nu ar dura o secunda ci un minut sau daca o ora ar dura 24? Daca timpul unei zile se va imparti nu in 24 de ore, ci in 240 de ore? Ar insemna ca avem mai mult timp la dispozitie? Sau daca ziua ar dura 5 ore? Ar insemna ca nu mai avem timp pentru alte planificari zilnice? Daca nu ar exista noapte? Am dormi mai putin? Am avea mai mult timp? NE DORIM SA AVEM MAI MULT TIMP LA DISPOZITIE?

Consider timpul, un motiv de stres, de ingrijorare si de obsesie pentru orice persoana ce isi doreste viata traita. Trecerea lui ne apasa si am vrea sa il oprim fara sa stim consecintele. Singurul moment in care timpul pare sa dispara din preocuparile noastre este in timpul somnului. Atunci, timpul cosmic sta in loc, fiind inlocuit de timpul imaginar (visul), permitand persoanei sa calatoreasca in timp si spatiu fara sa urmeze vre-o regula. Doar in acest moment, omul poate sfida legile naturii, insa fara puterea de a se autocontrola. Somnul reprezinta singura metoda posibila prin care omul calatoreste in timp sau spatiu, trece dintr-o dimensiune in alta, sau opreste timpul. Atunci nu exista secunde, sau minute, zile sau saptamani. Timpul devine neexistenta, iar neantul se transforma in imagini. Poate intr-un mod total absurd si incoerent, timpul nu este decat un sir de imagini in a caror centru se afla omul, entitate intr-un tablou de Edvard Munch.