PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI PARIETAL

PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI PARIETAL

Ca si lobul frontal, lobul parietal se caracterizeaza printr-o organizare structural-functionala, complexa, eterogena legata atat de sensibilitate cat si de praxii si gnazii.

Sensibilitatea este legata de proiectarea capatului cortical al analizatorului senzitiv pe ariile 3, 1 si 2 din parietala ascendenta precum si pe ariile 5 si 7.

Campurile 39 si 40, care au conexiuni cu cortexul frontal, occipital si temporal (aria auditiva) au rol in integrarea aferentelor care permit formarea imaginii corporale la nivelul emisferului nedominant. In cazul emisferului dominant aceste campuri mentin proxia si functia senzoriala a limbajului.

Prin pozitia topografica pe care o are in cadrul telencefalului, lobul parietal devine un centru de convergenta a informatiei de la toate modalitatile gnoziei senzitive si senzoriale si de transformare a diverselor genuri de coduri-imagini (vizuale, auditive, tactile, proprioceptive) in constructe mintale de ordin superior, plurimodale si generalizate. In interactiune cu lobul frontal si temporal, lobul parietal alcatuieste mecanismul principal de integrare a proceselor cognitive superioare (reprezentarea, imaginatia si gandirea).

Intrucat si la acest nivel se manifesta asimetria functionala interhemisferica, va exista o deosebire de continut si de grad intre tulburarile provocate de leziunile parietalului stang si drept sau intre tulburarile provocate de leziunile unilaterale si cele bilaterale.

Tulburarile produse de lezarea acestui lob sunt complexe si depind de localizarea, profunzimea si intinderea leziunii. Ele constau din:

1)Tulburari de sensibilitate

2)Tulburari ale orientarii in spatiu si a constructivitatii obiectuale

3)Tulburari ale operatiilor logico-gramaticale

4)Tulburari ale operatiilor de calcul si sindromul aculculiei

5)Tulburari ataxice de echilibru, vestibulare, vizuale, de gust si trofice

1)Tulburarile de sensibilitate apar controlateral in cazul lezarii parietalei ascendente (campurile 3, 1 si 2) unde se afla veriga corticala terminala a analizatorului somestezic si unde se desavarseste procesul de prelucrare a excitatiilor determinate de proprietatile mecanico-fizice ale stimulilor externi si se integreaza imaginea psihica cutanato-tactila de presiune, atingere, apasare, temperatura, ca fapt de constiinta.

Prin intermediul acestei modalitati obtinem informatii despre cele mai importante insusiri ale obiectelor externe (asperitate, duritate, forma, mariume, volum, greutate). Informatia tactila se include in calitate de conexiune inversa in praxia obiectuala (miscarile voluntare de operare si vehiculare cu lucrurile materiale din jur).

Lezarea acestei zone provoaca tulburari ale sensibilitatii si perceptiei cutanato-tactile in jumatatea opusa a corpului (hemihipoestezie). In cazul leziunilor iritative pot apare crize jacksoniene senzitive, localizate sau extinse la intregul hemicorp opus. Tulburarile afecteaza forma superioara a sensibilitatii cutanate, adica sensibilitatea epicritica sau discriminativa cand afecteaza ariile 5-7. In aceste cazuri, bolnavul desi simte si realizeaza bine senzatia propriu-zisa de atingere si de apasare, nu poate recunoaste figura sau cifra trasata pe suprafata pielii (dermolexia) si nici nu poate localiza cu precizie atingerea (alloestezie sau alocheirie). Bolnavul nu recunoaste obiectele dupa pipait (astereogenozie) desi vizual le identifica. Nu recunoaste formele (amorfognozie), nu recunoaste textura si aspectul suprafetelor (ahilognozie) si nu poate descrie un obiect fara sa-l poata vedea (asimbolie tactila).

Agnozia tactila sau astereognozia are la baza modificari psihofiziologice complexe ale sensibilitatii care constau in cresterea pragului senzorial, in pierderea experientei tactile si tactil-chinestezice anterioare a operatiilor logice de comparare, combinare si integrare intr-o configuratie unitara a secventelor informationale extrase succesiv. Aceste fenomene ne amintesc de ingustarea atentiei. Destramarea complexului informational tactilo-perceptiv duce la tulburarea severa a capacitatii de localizare a segmentelor corpului propriu sau a altor persoane (asomatognozie).

Aceste tulburari de schema corporala (somatognozice) difera dupa lobul parietal afectat.

In cazul leziunilor parietale drepte apar in hemicorpul stang hemiasomatognozia (bolnavul nu-si recunoaste si nici nu-si foloseste membrele de partea opusa), anozagnozia (pacientul ignora deficitul motor), anozodiaforia (nepasare fata de boala), anozomelia (neaga apartenenta membrelor de partea stanga) si halucinatii chinestezice (impresia miscarii normale a membrelor paralizate).

Toate aceste simptome date de leziuni parietale intinse care cuprind si campurile 39-40 pot fi incadrate in sindromul Anton-Bahinski. Sindromul Dejerine (senzitiv-cortical) sete reprezentat de alterarea simtului de atitudine, a topognoziei, a discriminarii tactile, largirea cercurilor Weber si de tulburari stereognozie.

In leziunile parietale stangi care intereseaza ariile 39 si 40 si girumul angular, apare sindromul Gerstmann care consta din agnozie digitala (imposibilitatea de a denumi sau alege un deget), indisctiminare dreapta-stanga (confunda dreapta cu stanga), acalculie si agrafie pura. Uneori, bolnavul pierde posibilitatea de descriere sau localizare a diferitelor parti ale corpului, tulburare bilaterala care poarta denumirea de autotopoagnozie. In cadrul sindromului de lob parietal stang poate apare si asimbolia pentru durere sau indiferenta fata de durere.

Tulburarea orientarii in spatiu si a constructivitatii obiectuale

Orientarea in spatiu este una din cerintele esentiale ale desfasurarii normale optime a comportamentului, activitatii si a adaptarii la situatiile mediului ambiant. Ea are la baza mecanisme si procese psihofiziologice complexe. Leziunile angulare si supramarginale realizeaza un sindrom caracterizat prin perceptia spatiului vizual. In astfel de cazuri, bolnavul nu poate determina pozitia in spatiu, in relatie cu el insusi a unor obiecte si nici nu poate aprecia dimensiunile unor obiecte.

Orientarea in spatiu presupune perceperea, diferentierea si evaluarea dimensiunilor metrice ale obiectelor: forma, marime, volum. Aceasta se realizeaza pe baza a trei modalitati principale ale receptiei senzoriale: tactila, chinestezica, vizuala. Apoi orientarea spatiala presupune perceperea si evaluarea distantelor   si raporturilor pozitionale dintre obiecte. Pe aceasta baza se realizeaza asa numita harta mintala a spatiului in cadrul careia sunt plasate si localizate obiectele concrete dupa anumite coordonate de distanta si pozitie (puncte cardinale, raporturi de simetrie-asimetrie, sus-jos, fata-spate). Datele de mai sus presupun participarea mecanismelor integrative ale lobului parietal.

In al treilea rand, orientarea spatiala are si o baza conceptuala constituita prin abstragerea si generalizarea proprietatilor de forma, simetrie, proportionalitate, dimensionalitate. Prin intermediul acesteia se asigura operarea mintala, discursiva si anticipativa cu determinatiile generale ale spatiului ca mod de existenta a oricarui obiect real si planificarea actiunilor nu numai in timp ci si in spatiu. Si in elaborarea nivelului conceptual al orientarii in spatiu, lobului parietal ii revine un rol esential sau chiar determinant. Lezarea circumvolutiilor postcentrale dau tulburari in perceptia tactilo-chinestezica a spatiului.

Leziunile parietale superioare duc la dezorganizarea componentelor mintale ale orientarii in spatiu a schemelor si conceptelor spatiale. Astfel de bolnavi intampina serioase dificultati in reglarea comportamentului locomotor in concordanta cu coordonatele spatiale. Ei prezinta confuzii si ratari in tentativele de orientare si deplasare in ambianta obisnuita de acasa.

Bolnavii cu leziuni parietale posterioare esueaza curent in reproducerea unor harti, localitati familiare sau in alcatuirea unor schite de locatii. Dificile si insurmontabile sunt si sarcinile de recompunere a obiectelor din parti componente prezentate disparat, construirea figurilor geometrice, a literelor si cifrelor. Prin urmare, praxia constructiva, praxia ideomotorie, praxia de imbracare si schemele logico-operationale de vehiculare a simbolisticii spatiale, sunt afectate in leziunile parietale posterioare si parieto-occipitale.

Tulburarea operatiilor logico-gramaticale

Tulburarile schemelor logico-gramaticale devin evidente in leziunile regiunii inferioare a lobului parietal (ariile 39-40 stangi) asociate cu cele ale lobului temporal. Ele se concretizeaza prin fenomene de agramatism (morfologic si sintactic), acuitate verbala si agrafie in producerea careia intervine angozia digitala si dezorientarea dreapta-stanga. Semnificativa este afazia semantica (dificultatea bolnavului de a denumi obiectele prezentate). Ea are la baza disfunctia mecanismului de asociere intre imaginea obiectului vazut si semnul lui verbal stocat in memoria de lunga durata. Sprijinul examinatorului ajuta la gasirea raspunsului in sfera amnestica.

Tulburarea operatiei de calcul si sindromul acalculiei

In leziunile lobului parietal asociate cu cea a lobului occipital, apar tulburari majore de calcul care au o stransa legatura cu reprezentarile si schemele spatiale.

Valoarea numerica a cifrelor este determinata nu numai de forma semnului (6, 9, 3, 5) ci si de pozitia din cadrul sirului.

Este explicabil atunci de ce dezorganizarea sintezelor spatiale provocate de leziuni parietale duc si la afectarea capacitatii de calcul. Intrucat orice calcul se circumscrie in anumite coordonate spatiale, destramarea acestora il face imposibil. In leziunile parietale tulburarile structurilor de calcul se extind si asupra semnificatiei semnelor aritmetice si a transformarilor care le corespund. Putem conchide ca destramarea sistemului relatiilor matematice, conjugate cu dezorganizarea structurilor seriale a numerelor, constituie tabloul esential al adevaratei acalculii parietale.

Tulburari ataxice, de echilibru, vestibulare, vizuale oculomotorii, de gust si  trofice.

Tulburarile motilitatii produse de extinderea leziunii spre circumvolutia frontala ascendenta sau spre fibrele de proiectie din profunzime, pot fi agravate de ataxie aparuta ca rezultat a perturbarii sensibilitatii profunde, de apraxie sau de deficitele de schema corporala.

Tulburarile de echilibru si vestibulare descrise frecvent ca datorate leziunilor parietale se manifesta prin fenomene ataxice date de tulburarea sensibilitatii profunde, de interceptarea fibrelor cortico-ponto-cerebeloase sau a celor cerebelo-talamo-corticale. Tulburarile vestibulare se datoreaza faptului ca lobul parietal are un rol important in integrarea supravestibulara. Ele pot fi paroxistice (sindromul de automatoza Zingerle), senzoriale (cu caracter pur vestibular sau optico-vestibular) si permanente (diminuarea excitabilitatii labirintului controlateral leziunii).

Tulburarile vizuale sub forma de hemianopsie omonima controlaterala se datoreaza lezarii radiatiilor lui Gratiolet. Aceasta hemianopsie omonima debuteaza cu deficit in cadranul inferior.

Tulburarile oculomotorii se manifesta prin devierea conjugata permanenta a privirii sau prin pierderea reflexului de privire spre partea opusa leziunii.

Tulburarile de gust apar ori de cate ori leziunea intereseaza partea posterioara a operculului rolandic.

Tulburarile trofice pot interesa muschii (amiotrofii), tegumentele (edeme, vezicule, hipersudoratie) si fanerele (unghii striate, sfaramicioase, caderea parului de pe maini).

Regiunile limbii, faringelui si laringelui au reprezentare bilaterala Homunculus-ul senzitiv situat cu capul in jos, este disproportionat ca intindere, deoarece aria fetei, gurii si mainii, in special a policelui si indexului ocupa in raport cu importanta lor functionala suprafata cea mai intinsa. Aria de reprezentare a mainii si in special a degetelor ocupa o zona aproape egala cu cea a trunchiului si a restului membrelor.

Sensibilitatea vezicii urinare, a regiunii rectala si genitala este localizata in portiunea inferioara si mediala a girului postcentral. Regiunile fetei, trunchiului si proximale ale trunchiului sunt conectate cu cele de partea opusa prin intermediul fibrelor comisurale ce strabat corpul calos.