Conceptul si importanta impozitelor

Conceptul si importanta impozitelor

Existenta impozitelor este impusa de existenta statului. Dupa cum am vazut, exista suficiente ratiuni ca statul sa furnizeze bunuri si servicii publice, precum si sa realizeze transferuri de venituri in cadrul societatii, iar pentru aceasta statul are nevoie de fonduri (resurse).

Metodele de finantare a cheltuielilor publice s-au schimbat in decursul timpului, dar nu exista nicio indoiala ca impozitul este o perenitate si ca, pana la urma, nimeni nu scapa de plata acestuia. Acest lucru se datoreaza convietuirii sociale la care omul ia parte pentru a beneficia de avantajul relatiilor sociale din cadrul societatii.

In intelesul comun, impozitele reprezinta sumele de bani, ca parte din veniturile (castigurile) realizate sub diferite forme, pe care sunt obligati cetatenii si agentii economici, numiti contribuabili, sa le plateasca la stat (organele fiscale ale acestuia), in baza unor legi.

Definitia care tine seama si de scopul in care sunt percepute de stat impozitele este urmatoarea : impozitele sunt obligatii de plata ale contribuabililor (persoane fizice si juridice) stabilite prin lege de catre stat pentru sustinerea cheltuielilor publice necesare furnizarii de catre acesta a unor bunuri si servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucura in mod diferentiat si nedeterminat toti cetatenii unui stat (fosti, actuali si viitori contribuabili), precum si pentru influentarea conjuncturii economice.

Din definitia de mai sus se desprind trei elemente principale legate de impozite :

forta puterii publice (elementul de autoritate) este elementul cel mai pregnant al impozitelor, cel mai rapid perceptibil de catre contribuabili ; oricare ar fi forma sa, impozitul este intotdeauna perceput ca un element de autoritate, o obligatie prin constrangere ;

transferul de avutie, adica impozitele sunt prelevari de avutie efectuate asupra patrimoniilor contribuabililor ; in plus, aceasta prelevare este definitiva, datoria fiscala nefiind subiect de rambursare si nu este insotita de o contraprestatie directa, ci de unele avantaje de pe urma impozitarii care sunt diferentiate si nedeterminate ;

functia extinsa (ampla) a impozitelor in perioada contemporana compusa din functia traditionala financiara a impozitelor (de acoperire a nevoilor colective si a celor particulare ale statului), functia redistributiva a avutiei in societate, precum si pe cea  interventionista in alocarea resurselor in economie.

Cheltuielile publice nu sunt finantate numai prin impozite, desi ele reprezinta in general peste trei patrimi din resursele financiare publice, ci finantarea acestora este asigurata de ceea ce este cunoscut ca prelevari obligatorii. Acestea sunt formate din totalitatea varsamintelor efectuate in favoarea administratiilor publice, care nu sunt nici voluntare, nici insotite de o contraprestatie imediata sau directa si individualizabila. Prelevarile obligatorii sunt formate din doua mari categorii de venituri: impozitele/taxele si cotizatiile sociale (sau contributia la asigurarile sociale de stat).

Rolul impozitelor deriva din functia extinsa a acestora, la care am facut referire mai sus. Primul rol este rolul financiar de asigurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea celei mari parti a cheltuielilor publice legate de indeplinirea atributiilor si functiilor statului in vederea satisfacerii intereselor generale ale cetatenilor sai. Al doilea rol este cel social, asigurat de functia redistributiva a impozitelor. Prin acest rol, impozitele fiind colectate in functie de capacitatea contributiva a contribuabililor se asigura, in primul rand o justitie mai mare in privinta averilor, iar prin transferul la cei mai saraci membrii ai societatii a unor venituri din cele adunate de stat pe calea impozitelor se asigura o solidaritate intre cetatenii statului. In fine, al treilea rol al imozitelor este rolul economic, sustinut de functia interventionista a acestuia. Prin manevrarea nivelului si structurii impozitelor si cotizatiilor sociale, statul intervine in economie incurajand anumite sectoare de activitate si anumite produse si servicii si descurajand pe altele. De asemenea, desi mai rar, statul poate interveni acordand subventii din veniturile fiscale pentru sustinerea intereselor economice legate de anumite produse, firme sau sectoare de activitate.