Raporturile juridice bugetare

Raporturile juridice bugetare

In procesul formarii fondurilor banesti ale bugetului stat, in societate iau nastere relatii financiare a caror reglementare determina aparitia raporturilor juridice bugetare.

Izvoarele raporturilor juridice bugetare sunt reprezentate de normele juridice referitoare la stabilirea si realizarea veniturilor bugetului de stat. Astfel conform Constitutiei, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Datorita varietatii si dinamicii acestor venituri, se pot distinge mai multe categorii de rapoarte juridice bugetare: raporturi de contributie la formarea fondurilor generale ale societatii, de impunere, de taxare, de executare silita a obligatiilor bugetare[1].

Structura acestor rapoarte juridice este identica cu cele ale oricarui raport juridic, indiferent de natura veniturilor bugetare ce determina obiectul si cuprinde ca elemente: subiecte, continut si obiect.

1)   Subiectele raportului juridic bugetar sunt, pe de o parte, statul, in virtutea dreptului sau regalian de a impune, iar pe de alta parte, contribuabilii - persoane fizice sau juridice, care au obligatia de a plati impozite si taxe, reprezentand contributia lor la formarea veniturilor bugetului de stat.

In aceste raporturi juridice statul este reprezentat de organele financiare abilitate in acest sens, acestea alcatuind aparatul financiar al statului, aplica prevederile legale in privinta realizarii veniturilor bugetare asigurand astfel afirmarea suveranitatii fiscale a statului.

Literatura juridica[2] a definit suveranitatea fiscala ca fiind puterea unui stat de a institui si aplica un sistem de impozite si taxe pe teritoriul sau. Aceasta putere se va aplica tuturor elementelor ce caracterizeaza fiscalitatea: definirea contribuabililor, deter-minarea bazelor impozitului, stabilirea modalitatilor de plata, reglementarea litigiilor.

Acest concept sta pe baza principiului constitutional potrivit caruia statul impune datorita calitatii sale de autonomie publica, derivand din exercitarea drepturilor regaliene, in vederea satisfacerii nevoilor bugetare anuale[3].

Al doilea subiect al raportului juridic bugetar, denumit in legislatie si in literatura de specialitate subiect platitor, contribuabil, subiect impozabil sau taxabil, este reprezentat de persoane fizice sau juridice ce realizeaza venituri pe teritoriul Romaniei, sau detin pe acest teritoriu bunuri impozabile sau taxabile.

De altfel una din indatoririle fundamentale ale cetatenilor prevazute de Constitutie este aceea, de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.

Avand in vedere fundamentul participarii statului in calitate de subiect al raporturilor juridice bugetare, apare ca evidenta existenta unui raport de subordonare intre cele doua categorii de subiecte

Statul va avea astfel dreptul de a institui si impune, in mod unilateral, persoanelor fizice si juridice, obligatia de a plati anumite contributii catre bugetul de stat[4].

2)   Obiectul raporturilor juridice bugetare il constituie sumele de bani ce reprezinta impozite si taxe datorate de persoane fizice sau juridice, subiecte ale impunerii.

3)   Continutul raporturilor juridice bugetare este reprezentat de drepturile si obligatiile ce revin celor doua categorii de subiecte.

Dreptul statului de a institui un sistem de taxe si impozite si de a impune contribuabililor obligatia platii acestora se exercita prin organele abilitate de lege in acest scop si presupune:

a)   adoptarea actelor normative ce reglementeaza fiecare categorie de venituri bugetare. Conform Constitutiei, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.

b)   determinarea obligatiei de plata a fiecarui contribuabil, prin individualizarea obligatiei bugetare instituite prin lege.

c)    incasarea si urmarirea incasarii veniturilor bugetare astfel individualizate

d)   controlul, prin organe specializate, al modului in care platitorii veniturilor bugetare isi indeplinesc obligatiile ce le revin.

In concordanta cu drepturile, organele financiare ala statului au si o serie de obligatii[5]:

de a stabili, incasa si urmari numai acele venituri bugetare legal datorate;

de a acorda contribuabililor, la solicitarea acestora, inlesnirile prevazute de lege;

de a rezolva contestatiile date prin lege in competenta lor;

de a pastra secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Dintre drepturile pe care le au contribuabilii, amintim:

dreptul de a beneficia de inlesnirile acordate de lege;

dreptul de a contesta, in conditiile prevazute de lege, actele abuzive, nelegale ale organelor financiare ale statului.

Contribuabilii, persoane fizice sau juridice, au ca principala obligatie aceea de a plati impozitele si taxele instituite in sarcina lor, in cuantumul si la termenele stabilite de lege.

Obligatiile izvorate din aceste raporturi juridice, au o serie de particularitati ce individualizeaza obligatia bugetara de obligatia civila clasica.

Aceste particularitati constau in:

a)     izvorul obligatiei bugetare - este intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege, care instituie si reglementeaza un venit al bugetului de stat;

b)     beneficiara a obligatiei bugetare - este intreaga societate, desi calitatea de creditor o are statul. Scopul instituiri unilaterale a acestei obligatii fiind realizarea veniturilor bugetului de stat, deci a fondului general de dezvoltare a societatii, aceasta va avea in final calitatea de beneficiara a sumelor ce fac obiectul obligatiei bugetare;

c)      obiectul obligatiei bugetare - consta intotdeauna intr-o suma de bani, aceasta fiind in prezent unica forma in care statele moderne percep veniturile datorate bugetului de stat;

d)     obligatia bugetara este constatata in forma scrisa, prin titlul de creanta care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile sau bunurile detinute;

e)     conditiile de stabilire si executare a obligatiei bugetare sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri bugetare, datorita particularitatilor prezentate de acest venit. Variatia acestor conditii mai este determinata si de faptul ca impozitele moderne nu mai au numai rolul de a acoperi cheltuielile publice, ci ele sunt folosite si ca parghii pentru schimbarea sau dimpotriva, impiedicarea dezvoltarii unor mecanisme economice;

f)      modificarea obligatiei bugetare este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei bugetare, a termenelor de plata stabilite anterior; a situatiei juridice a contribuabililor si in general orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile bugetare;

g)     stingerea obligatiei bugetare se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice: plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate insa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi: compensarea, scaderea sau anularea obligatiei bugetare.

Izvorarea raporturilor juridice bugetare au ca scop final formarea resurselor banesti a statului, necesar formarii fondurilor bugetare publice: a bugetului administratiei centrale de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetele comunitatilor locale si a altor fonduri publice de nivel national sau local.