Rolul bugetului public in economia contemporana

Rolul bugetului public in economia contemporana

Insemnatatea bugetului public in economia contemporana, in economiile liber-capitaliste se manifesta, in plan financiar, economic si social.

De-a lungul evolutiei sistemelor economice, rolul bugetului s-a modificat, in functie de pozitia statului fata de derularea mecanismelor pietei.

Astfel, potrivit conceptiei clasice, bugetul de stat era considerat un document pur financiar, iar echilibrul sau un imperativ.

Resursele banesti prelevate la dispozitia statului, in aceasta perioada si redistribuirea acestora, aveau o pondere redusa in venitul national si contribuiau numai la functionarea statului si a infrastructurii societatii, iar orice alte cheltuieli erau interpretate ca necuvenite, caci perturbau echilibrul financiar[1].

Din acest punct de vedere, cel financiar, bugetul de stat asigura mobilizarea si dirijarea resurselor financiare necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului, importanta sa apreciind prin prisma implicatiilor economice si sociale ale veniturilor si cheltuielilor bugetare.

Din punct de vedere economic, rolul bugetului de stat s-a accentuat datorita contributiei sale sporite la realizarea obiectivelor politicii economice si sociale a guvernului in fiecare etapa.

Acest rol s-a manifestat, paralel cu evolutia economiilor nationale, concomitent cu aparitia unor fenomene secundare, care impreuna au condus in mod inevitabil la renuntarea noninterventionismului statal si adoptarea principiului echilibrului bugetar la relatiile economice noi. Totodata cresterea numarului si intensitatii fluxului economico-financiare intre stat, intreprinderile publice si private, populatie au determinat extinderea rolului bugetului, de la cel pur financiar, la cuprinderea si reflectarea intregii activitatii a natiunii.

Aceste schimbari nu insemnau renuntarea la rolul financiar al bugetului, de constituire a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor autorizate de catre organul legislativ ci faptul ca acestea trebuie sa fie stabilite in stransa corelatie cu situatia economica a tarii si cu evolutia previzibila. Bugetul, ca document financiar nu dispare ci se integreaza intr-un document mai cuprinzator, care reflecta in expresie valorica structura P.N.B. si mutatiile intervenite in procesul repartitiei mijlocite de bugetul de stat.

Economistii moderni nu resping nici ideea echilibrului bugetar, dar acest echilibru este integrat in echilibrul economic general, astfel incat interventia statului in economia poate imbraca inclusiv si forma deficitului bugetar ca modalitate de realizare a echilibrului economic general, bugetul statului, in acest fel, dobandeste un rol nou, unul prin excelenta economic, de politica interventionista.

In economiile contemporane, rolul economic al bugetului devine tot mai important, fiind utilizat ca un instrument de influentare a evolutiei economice sau de corectare a mecanismelor pietei, pentru prevenirea si atenuarea eventualelor crize[2].

Acest rol economic se concretizeaza in incercarile statului de a utiliza impozitele, taxele, subventiile si alte cheltuieli publice, ca parghii economice, ca instrumente de influentare a conjuncturii economice[3].

Astfel, R. Muzellec, considera ca "bugetul modern este un act interventionist prin actiunea veniturilor asupra structurii economice si productiv - prin cea mai mare parte a cheltuielilor"[4].

In perioada actuala, actiunile care exprima acest rol interventionist al bugetului statului sunt numeroase, ele reprezentand in acelasi timp si actiuni de politica financiara si ca atare osciland in jurul valorilor constante ale acestei politici. Intre acestea, predomina autorizarea unor impozite care sa favorizeze progresul economic, ca si aprobarea, intre cheltuielile bugetare, a subventiilor destinate unor ramuri economice, sau chiar finantarea integrala din buget a unor obiective economice importante.

Aceasta stare de fapt decurge din noua calitate a statului de agent economic. Prin intermediul cheltuielilor publice, statul este patron si client, investitor si redistribuitor al veniturilor pentru populatie. Dea aici rezulta, ca statul participa si la derularea fluxurilor de natura economica, nu numai la cele de natura financiara.

Interventionismul statal prin intermediul bugetului se poate manifesta, fie global, fie specific asupra unor domenii restranse, politica de interventie stabilind pentru diferite orizonturi temporale.

In cazul politicii bugetare pe termen lung se includ modificari in structura productiei, a cheltuielilor, in repartitia veniturilor, apartinand politicii corectoare ce urmaresc scopuri economico-sociale bine definite precum reducerea inechitatii si injustitiei.

Pe de alta parte, politicile bugetare vizeaza perioade de timp mai reduse si sunt menite sa intervina in mecanismele pietei si restabilirea echilibrului economic. Instrumentele folosite in acest scop sunt: bugetul de accelerare, bugetul de franare, sau bugetul neutru, dupa cum se urmareste relansarea economica, temporizarea cresterii ei, sau mentinerea conditiilor economice existente.[5]

Acest rol de interventie statala in economie prin intermediul bugetului public este considerat ca fiind una constanta si cu evolutii conjuncturale.

Este constant datorita naturii bugetului de stat ca act decizional si autorizator a veniturilor si cheltuielilor publice din fiecare an, care au inevitabil efecte sociale si economice atat asupra platitorilor de impozite si taxe, cat si asupra beneficiarilor de cheltuieli bugetare[6].

Este conjunctural datorita unor etape de restructurare economica, de parcurgere a unor perioade de investitii si altele.

Abordarea de tip keynesian a economiei de piata, potrivit careia exista o mare autonomie de decizie a consumatorilor si producatorilor ceea ce determina variatia activitatii economice, astfel incat ecartul pe termen scurt dintre cerere si oferta de bunuri si servicii sa fie inlaturat prin modificarea veniturilor si cheltuielilor publice, a condus la aparitia, pentru aplicarea practica a acestor politici la "politici anticiclice" sau "politici conjuncturale".

Politicile bugetare "anticiclice" se bazeaza pe factorii de stabilizare autonoma ce rezulta din reactia variabilelor bugetare la variatia activitatii economice.

Politica conjuncturala apare in literatura de specialitate sub forma a trei conceptii: cea a bugetului ciclic, a bugetului compensator si a bugetului stabilizator[7].

Abordarea din punct de vedere al bugetului ciclic presupune ca golurile de resurse din perioadele de recesiune sa fie acoperite pe seama plusului dobandit in perioadele de expansiune a activitatilor.

Politica bugetara compensatoare a fost conceputa pentru a inlatura ecartul deflationist dintre volumul economiilor si cel al investitiilor.

Politica bugetului stabilizator a avut ca obiect mentinerea stabilitatii puterii de cumparare a monedei nationale, realizand printr-o politica riguroasa a preturilor si stabilirea unui procent rational al deficitului comparativ cu sporul de P.I.B., rolul sau constand in modificarea structurii bugetare cu ajutorul tehnicilor financiare.

Tot prin prisma implicatiilor economice si sociale ale veniturilor si cheltuielilor bugetare este remarcabila decizia veniturilor si cheltuielilor anuale ca optiuni de politica financiara ale Parlamentelor si guvernelor din fiecare tara, de asemenea, atat in mod constant cat si conjunctural. Aceste optiuni rezulta, sunt exprimate si chiar dovedite de felul si proportiile veniturilor, de categoriile cheltuielilor autorizate prin legile de aprobare a fiecarui buget de stat.

In concluzie se poate aprecia ca, in economiile contemporane, bugetul si-a pastrat rolul financiar, contribuind hotarator la mobilizarea si redistribuirea resurselor, conform sarcinilor ce-i revin, dar acestuia i-a fost adaugat un rol economic important, acela de a contribui la influentarea dezvoltarii economiilor nationale si asigurarea echilibrului economic general[8].