Cadrul legal - discriminarea angajatilor

CADRUL LEGAL - DISCRIMINAREA ANGAJATILOR

Inainte de anul 2000, candidatii sau angajatii de pe piata muncii nu erau protejati din punct de vedere legal impotriva discriminarii, iar in consecinta posibilitatea de a reactiona impotriva unui tratament nedrept era de neconceput. Initiativa reglementarii acestui aspect nu a fost una locala sau nationala ci a venit ca urmare a cerintelor pe care Romania a trebuit sa le indeplineasca in procesul de preaderare la Uniunea Europeana. Actul care sta la baza acestor masuri in plan european este Directiva nr. 78/2000 a Consiliul Uniunii Europene de creare a unui cadru general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca. Ca urmare a acestei directive, majoritatea tarilor din U.E. si-au adaptat legislatia sau acolo unde nu exista nici o prevedere legala, au incercat sa acopere golurile.

Cadrul legal din Romania a debutat cu Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Ordonanta a fost aprobata si modificata prin Legea nr.48/2002, iar apoi a fost modificata din nou prin Legea 324/2006; de fiecare data continutul ordonantei fiind extins sau slefuit. Un exemplu al modificarilor aduse este extinderea conceptului de discriminare, a tipurilor de discriminare incluse in lege (Tabelul n.), care in Legea 324/2006 cuprinde pe langa formele reglementate in 2000, inca 4 noi categorii: varsta, handicap, boala cronica necontagioasa si infectare HIV.

Tabelul n. Extinderea legala a conceptului de discriminare.

Definitia legala in vigoare a discriminarii conform Legii 324/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare este:

"Art. 2. - (1) Potrivit prezentei ordonante, prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice."

Codul Muncii - Legea nr.53/2003 - face referire in articolul 5 la egalitatea de tratament in relatiile dintre angajatori si salariati, adaptand situatiile de discriminare mediului organizational si mentionand expres urmatoarele criterii discriminatorii: sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala.

Institutiile care se ocupa de discriminare

Conform exista trei institutii care se ocupa de combaterea sau sanctionarea discriminarii: 1) Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care aplica sanctiuni contraventionale; 2) Instantele civile, cand este vorba de cerere de chemare in judecata pentru obtinerea de despagubiri civile (judecatoriile de la domiciliul paratului sau pretinsului faptuitor) si 3) instantele penale, cand este vorba despre infractiuni.

Faptele de discriminare se incadreaza in general in categoria contraventiilor si sunt sanctionate in functie de gravitate cu avertisment sau cu amenda contraventionala.