Femeia: imbatranirea si starea de sanatate

FEMEIA: IMBATRANIREA SI STAREA DE SANATATE

Cum speranta de viata creste in cele mai multe tari, se estimeaza ca numarul femeilor in varsta de peste 60 ani va creste de la 330 milioane in 1990 la 600 milioane in 2015. multe dintre femeile varstnice se vor confrunta cu o nutritie precara, reproducere nesanatoasa, conditii nesigure de munca, violenta si un stil de viata dependent de imbolnavire, toate exacerbate de fenomenul post-menopauzal al cresterii probabilitatii cancerului de san si cervical si a osteoporozei. Sunt comune saracia, singuratatea si alienarea. Exists putine date despre starea de sanatate a populatiei feminine varstnice, exceptand tarile industrializate in care este facuta extrapolarea. In timp ce starea de sanatate a femeii in tinerete constituie baza sanatatii ei la senescenta, este esential sa se considere starea de sanatate a femeii varstnice in cadrul perspectivei de-a lungul vietii; implicatiile strategice in promovarea sanatatii femeii varstnice le constituie faptul ca trebuie luate in consideratie initiativele preventiei primare si secundare pe toata durata vietii. Exista diferente majore in ceea ce priveste durata de viata a femeilor varstnice in tarile cu nivele diferite de dezvoltare si tranzitia variaza cu durata vietii. In societatile in care speranta de viata este mica, femeia poate fi etichetata  ca “varstnica” la o varsta la care alte societati o eticheteaza ca “tanara”.

Unele societati considera menopauza ca si inceputul “varstei inaintate” pentru femei; in altele, femeile ajung la varste inaintate odata cu nasterea primului nepot. Pensionarea bazata pe varsta cronologica este de asemenea utilizata pentru a desemna intrarea in stadiul tardiv al vietii, desi aceasta definitie are o aplicabilitate limitata la femeile varstnice.

Desi participarea femeilor in varsta pe piata de munca platita este relativ scazuta, chiar si in tarile dezvoltate, majoritatea femeilor muncesc, neplatite, pana ce mor. In tarile dezvoltate majoritatea femeilor au o stare de sanatate buna la varsta inaintata. Inca in aceste tari, menopauza insasi este vazuta din ce in ce mai mult ca o boala, ca o “imbolnavire” sau deficienta de estrogeni, pentru a justifica interventiile medicale. In multe tari in curs de dezvoltare, odata ce femeia a ajuns la menopauza, starea sa de sanatate poate fi subminata, dar nu de statusul sau hormonal, ci de reacutizarea problemelor de sanatate din perioada reproductiva si de conditiile sociale si de mediul in care ea traieste.

Teoria tranzitiei demografice a fost larg utilizata in analizarea populatiilor in imbatranire. Pot fi identificate trei faze pe baza schimbarii modelului de supravietuire a femeilor in comparatie cu barbatii si asociat, echilibrul dintre genuri de la nivelul populatiei varstnice.

Precum imbunatatirile pozitive in ceea ce priveste mortalitatea masculina care contribuie la aceste tendinte, exista de asemenea cateva tendinte negative iesite la iveala in mortalitatea feminina la varste mature. O mare parte a diferentei dintre speranta de viata a barbatilor si femeilor este datorata diferentelor in consumul de alcool si tutun la fel ca si accidentele, suicidul si bolile cronice. Totuti, impactul ratei crescute a fumatului printre femei devine acum mult mai evident. Rata deceselor cauzate de bolile datorate fumatului se mentin in platou la barbati in timp ce ea creste la femeile de varsta inaintata. Fumatul de catre femei nu a devenit inca raspandit in tarile in curs de dezvoltare si exista inca destul timp pentru actiuni globale pentru a proteja sanatatea femeilor varstnice prin stoparea raspandirii acestor substante toxice in aceste tari. Imbatranirea populatiilor este insotita de o speranta de viata la nastere mai mare si la varste inaintate pentru femei decat pentru barbati, desi diferenta majora este la varste inaintate. In tarile dezvoltate, femeile traiesc mai mult in medie cu aproape sase ani decat barbatii. Diferentele in speranta de viata dintre femei si barbati in tarile cu nivele diferite de dezvoltare au fost mai putin in atentie. Speranta de viata la nastere pentru femei in tarile dezvoltate intrece pe aceea a femeilor in cele mai sarace tari. Inegalitatea in speranta de viata la nastere a femeilor in tarile bogate si sarace s-a imbunatatit numai putin in ultimii 20 de ani si aceste diferente in speranta de viata a femeilor reprezinta o inechitate majora care trebuie sa fie discutata. Mai putin pronuntate, diferentele in speranta de viata la varsta de 65 ani dintre tarile bogate si sarace sunt numai putin evidente. Cum speranta de viata la varste tardive in multe tari in curs de dezvoltare este apropiata de aceea a tarilor dezvoltate poate fi luata ca un indicator a ceea ce poate fi indeplinit cu o stare de sanatate imbunatatita dicolo de speranta de viata. In viitor, micsorarea aceastei diferente va fi un indicator al sperantei de viata imbunatatita la nastere si la varste inaintate in tarile in curs de dezvoltare. Extinderea sperantei de viata cunoscuta de femeile varstnice atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare capteaza atentia in privinta calitatii vietii in acesti ani. Exista de asemenea diferente majore in speranta de viata si in calitatea vietii femeilor varstnice in aceste tari, asociate cu diferentele de clasa. Strategiile care pun in discutie aceste diferente presupun ca interventiile in sanatate trebuie sa tina cont atat de calitatea vietii cat si de cantitatea vietii. Cum femeile traiesc mai mult decat barbatii, calitatea unei vieti mai lungi devine de importanta centrala. Calitatea vietii, masurata in termenii capacitatii femeii varstnice de a-si mentine o stare buna fizica, sociala si mentala fara variatii ale nivelului bolilor si incapacitatilor, este mult mai relevanta decat speranta de viata crescuta si anii de viata fara incapacitati. Masuratorile calitatii vietii trebuie sa reflecte experienta femeilor varstnice si asteptarile lor in ceea ce priveste nivelul acceptabil de functionalitate in viata de zi cu zi. Intr-adevar, exista riscul ca aceste masuratori ale limitelor bolii sa aiba o consideratie negativa a starii de sanatate a femeii varstnice, afectand astfel modalitatea in care aceste probleme sunt recunoscute in politica. Pentru a evita aceste consecinte, este nevoie sa fie dezvoltati indicatorii care reflecta mai adecvat starea de sanatate a femeii varstnice. Beneficiile imbunatatirii sperantei de viata fara incapacitati ca indivizi varstnici sunt evidente, nu numai ca ar reduce costul incapacitatii (pentru sine, familie si societate) dar s-ar extinde rolurile lor si, in cadrul procesului, s-ar imbunatati imaginea publica a persoanei varstnice ca cetatean activ. Nu exista inca o evidenta clara in care speranta de viata mai buna a femeii nu are nici un avantaj semnificativ in termeni de cati ani a trait fara incapacitate. Daca viata mai lunga pentru femei este ca ea sa insemne ani de calitate, politicile trebuie sa fie dictate astfel incat sa asigure cea mai buna sanatate posibila pentru femei la varsta lor. Un auxiliar important pentru aceste politici si in care OMS are un rol cheie, este stabilirea datelor pentru monitorizarea tendintelor demografice si a rezultatelor in sanatate. Sunt necesare strategii care sa dezvolte limita indicatorilor pentru a se lua in consideratie statusul functional si bunastarea in termeni relevanti pentru experienta femeii varstnice. Strategiile preventive pentru populatia varstnica ar avea rezultate pozitive in numeroase arii problematice in mod simultan. Mai mult, exista o necesitate urgenta de a furniza mai multe informatii pentru femeile varstnice despre imbatranirea normala si despre ingrijirile primare de sanatate ca si despre abordarea autoingrijirii in cazul problemelor care apar. Informatia care este accesibila si acceptabila sta la baza promovarii sanatatii si a strategiilor de preventie si vor fi cel mai bine dezvolate implicand direct femeia varstnica. O alta strategie este pregatirea ingrijitorilor in ingrijirile primare de sanatate care pot raspunde necesitatilor de ingrijiri de sanatate ale femeii varstnice. Cu o pregatire de baza, femeile varstnice insele pot avea multe roluri in educatie, conducand grupuri de autoajutor ca si in activitati de advocacy in numele femeilor varstnice. O atentie considerabila ar trebui de asemenea data riscului supramedicalizarii problemelor de sanatate, expunandu-le faptul ca interventiile de cost nu sunt necesare si nici potrivite. Strategiile preventive pot furniza o masura forte pentru aceasta schimbare incluzand aici evitarea utilizarii inadecvate a medicamentelor in numeroase arii de probleme. Ceea ce este comun cu alte grupuri populationale, problemele majore ale femeilor varstnice sunt usor de vazut ca se confrunta cu factori economici, sociali, culturali si politici, ca si factori biologici.[1]

In timp ce admiterea efectelor negative asupra vietii pe care acesti factori o au asupra multor femei care imbatranesc, trebuie recunoscut faptul ca exista multe femei varstnice cu o sanatate buna. O economie pozitiva, circumstante sociale, culturale, politice si de mediu au contribuit la o stare de sanatate buna pentru aceste femei, chiar si cand circumstantele negative au avut drept rezultat o sanatate precara pentru altele. Scopul revizuirii determinantilor economici, sociali, culturali si politici ai starii de sanatate a femeii in imbatranire este acela de a identifica corelatiile rezultatelor pozitive si negative ca baza pentru imbunatatirea si mentinerea sanatatii femeii conform varstei. Este de asemenea recunoscut faptul ca cea mai mare parte a starii de sanatate a femeii varstnice reflecta circumstantele vietii ei din perioada tineretii sau maturitatii si ca aceste grupuri particulare de femei varstnice vor avea nevoi speciale. Documente despre sanatatea in timpul adolescentei pregatite pentru Comisia Globala a OMS despre sanatatea femeii stabilesc scena pentru discutii despre determinantii imbatranirii sanatoase a femeii si imbunatatirea starii de sanatate a femeii varstnice poate fi luata in consideratie ca o imbunatatire semnificativa a starii de sanatate a femeii in toate stadiile vietii ei.[2]

Determinantii economici

Saracia la varsta inaintata reflecta adesea o stare economica mai precara in perioadele anterioare ale acestei varste; multe femei varstnice traiesc in conditii de saracie economica relativa daca nu chiar absoluta, fara posibilitatea de a-si satisface nevoi minimale in anumite domenii ca nutritia si conditii de locuit. Chiar si in tarile dezvoltate, multe femei varstnice sunt lipsite de securitatea economica; pensiile sunt aproape intotdeauna mai mici pentru femei decat pentru barbati. Ingrijirile de sanatate pentru persoanele varstnice sunt in mod obisnuit finantate in tandem cu sistemul de securitate sociala. Transformarile actuale si refigurarea radicala a multor sisteme de sanatate sugereaza o deplasare de la prevederile universale in ceea ce priveste ingrijirile de sanatate in favoarea diferitelor “nevoi de securitate” in sectoarele social si de sanatate.

Impactul negativ al reducerilor beneficiilor, privind criteriile de eligibilitate mai restrictive, a facut sa creasca rolul ingrijirilor de sanatate, iar reducerea accesului la serviciile de sanatate va fi simtita mai ales de femeile varstnice.

Insecuritatea “securitatii”sociale pentru femeile varstnice este evidenta in special in Europa de Est. In timp ce cele mai multe femei varstnice in tarile industrializate primesc un fel de asigurare sociala sau ajutor de munca, foarte putine femei varstnice din tarile in curs de dezvoltare primesc pensii. In tarile in curs de dezvoltare, deficienta in ceea ce priveste nutritia este inca mai pronuntata la femeia varstnica. Foametea, razboiul si migratia au intrerupt distributia alimentelor pentru orisicine. Dar chiar si in conditii normale, o nutritie precara este exacerbata de probleme ca: dentitie proasta, alimente de calitate nutritionala scazuta, tulburari digestive cronice, incluzand aici infestarile cu paraziti. Starea de sanatate a femeilor varstnice in aceste tari reflecta efectele cumulative ale acestei probleme. Problemele de nutritie ale femeilor din zonele rurale sarace au radacini comune in multe tari si regiuni. Intr-o varietate de locuri exista aceleasi teme: gospodarii si comunitati sarace, femeile muncesc mai din greu decat barbatii dar mananca putin, iar barbatii contribuie putin la prosperitatea, starea de sanatate si bunastarea familiei desi ei castiga mai mult. In spatele a celor mai multe politici de securitate a alimentatiei sta asumarea faptului ca odinioara o familie obtinea alimente suficiente, astfel incat toti membrii ei primesc o nutritie adecvata. Si totusi, imbunatatind accesul familiei la nutritie nu se garanteaza faptul ca femeia varstnica din familie va primi suficienta alimentatie. In tarile dezvoltate malnutritia este adesea restrictionata la saraci si neprivilegiati si este manifestata adesea ca o supranutritie cu diete bogate in carbohidrati si grasimi. La femeile varstnice, problemele nutritionale sunt o consecinta a unor obiceiuri de viata lunga, iar altele sunt impuse de saracie, adesea compusa din circumstante sociale, ca de exemplu, singuratatea. Un alt determinant al starii de sanatate este un mediu de viata adecvat, in special accesul la apa si salubritate. In regiunile rurale ale tarilor in curs de dezvoltare, mai putin de doua treimi dim populatie are acces la apa potabila; mai putin de jumatate are acces la salubritate. Lipsa apei potabile afecteaza mai mult femeia decat barbatul in termeni de sanatate. Din cauza diviziunii muncii bazate pe gen (in particular treburile domestice), femeile sunt mai frecvent in contact cu apa poluata si de aceea au un risc mai mare de infectie de la aceasta sursa .

Determinantii sociali

Exista trei determinanti sociali care au efecte semnificative asupra starii de sanatate a femeii varstnice. Primul, educatia si stiinta de carte, este parte a experientei de viata in tinerete. Al doilea si al treilea sunt majore si puternic legate de evenimente care apar mai tarziu in viata: probabilitatea de a ingriji partenerul de viata sau o ruda cu incapacitati; si vaduvia. Aceste experiente pot fi privite ca normale in masura in care exista norme sociale si culturale care guverneaza roluri si asteptari. Aceste evenimente pot avea impacturi pozitive si negative asupra starii de sanatate si experientele individuale ale femeilor varstnice variaza larg chiar in cadrul multor societati. Alte evenimente care pot sa apara in viata de mai tarziu, ca violenta si abuzul, pot fi vazute ca si anormale si pot avea numai efecte negative asupra starii de sanatate a femeii varstnice. Riscul acestor evenimente la fel ca si experienta actuala se pot adauga la aceasta vulnerabilitate. Educatia este unul dintre cei mai usor modificabili determinanti sociali ai starii de sanatate. Relatia dintre educatie si sanatate este bine stabilita, niveluri de educatie mai ridicate fiind asociate cu o stare de sanatate buna. Persoanele cu o educatie mai buna in mod consistent denota putina incapacitate si sanse mai bune de recuperare dupa boala. Chiar daca nu este data atentie stiintei de carte, femeile varstnice vor fi in continuare marginalizate. In tarile dezvoltate, nivelul inalt al implicarii femeilor varstnice in educatia continua indica dorinta lor de “a pune mana” pe oportunitatile pierdute. Schimbarile actuale in participarea ca forta de munca a femeilor tinere si de varsta medie, impreuna cu o educatie imbunatatita si o experienta de munca, vor crea un grup larg de femei varstnice cu potential in viitor care vor dori sa fie implicate nu numai in forta de munca dar si in alte aspecte ale vietii publice, in ambele sectoare, formal si informal. OMS a recunoscut importanta ingrijirilor informale, atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare. Un element izbitor este proportia femeilor varstnice care sunt ingrijitoare. In cadrul familiei, suportul ramane in mare masura in seama sotiei; este mult mai probabil ca femeia varstnica sa-si ingrijeasca sotul varstnic decat invers. Cand sotia nu este disponibila, in mare masura acest rol este indeplinit de fiice sau nurori; multe dintre aceste femei sunt ele insele in varsta de 50 ani si peste, ingrijindu-si parintii (de obicei mamele) care la randu-le au 70 sau 80 ani. Femeile varstnice actioneaza dealtfel ca si ingrijitoare pentru copiii adulti cu incapacitati sau chiar pentru copiii mici; este cazul copiilor cu SIDA, unde bunicele isi asuma rolul de ingrijitoare. Si invers, in tarile dezvoltate, exista o relativa absenta a suportului familial pentru femeile varstnice care utilizeaza mai mult ingrijirile rezidentiale. Valoarea sociala a ingrijirilor este o forta potenta care contureaza natura asistentei furnizate, iar recunoasterea publica a acestei valori este fundamentala pentru a prevedea fonduri publice pentru suportul ingrijitorilor. Oricand femeia varstnica este de departe mai probabil sa fie vaduva decat barbatul varstnic, dar sunt tari in care numarul femeilor vaduve este mai mare decat in altele. Vasta majoritate a femeilor varstnice in tarile in curs de dezvoltare traiesc in medii familiale extinse, mai mult ca o necesitate decat ca o preferinta, acesta situatie avand drept rezultat o dependenta de membrii familiei mai tinere. Situatia persoanelor vaduve in tarile dezvoltate prezinta un aspect diferit al resurselor economice si al dependentei. In timp ce un grad de independenta face ca persoanele vaduve sa poata trai singure, singuratatea le poate face mai vulnerabile fata de izolare, vulnerabilitate care pregatita de o stare de sanatate in declin. Relatiile de independenta fata de copii si generatiile mai tinere furnizeaza un suport important pentru persoanele vaduve, in timp ce dependenta de copii poate cauza un conflict al valorilor culturale si intergenerationale.[3]

Determinantii politici

In mod traditional, femeile au fost dependente de barbati in luarea de decizii care se adreseaza nevoilor lor, inclusiv in ceea ce priveste nevoile de sanatate. Aceasta supunere a dat nastere unei lipse de atentie fata de nevoile lor care difera de cele ale barbasilor. Intrarea femeilor in vita politica are potentialul de a redresa aceasta neglijare istorica. Cresterea participarii femeilor la viata politica este vazuta ca o reimprospatare si mobilizare pentru actiune, incluzand aici actiune in sanaatate. Exista deasemenea semne ca se afla grupuri policizate de femei varstnice si ca sanatatea este una din cauzele majore din spatele mobilizarii politice a femeilor varstnice. Un exemplu de advocacy pentru femeile varstnice este Colectivul Cartii pentru Sanatate a Femeilor din Boston care a publicat primul manual de ajutor sanitar pentru femei in 1971. Acesta a devenit piatra de temelie in efortul de a disemina si interpreta probleme in care cunostintele medicale s-au imputinat. Manualul a avut un impact rasunator si Colectivul a devenit un promotor cheie al miscarii feminine de ajutor in multe tari. Aceasta carte, care s-a vandut in mai mult de 100 000 de exemplare in sapte ani, a fost scrisa de femei de varste intre 40 si 90 de ani. Cele care au participat in acest proiect sunt deasemenea implicate in initiative de a educa femeile varstnice si furnizorii de ingrijiri de sanatate in probleme diverse, ca de exemplu, infectia urinara. Atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare, exemple pozitive de advocacy in ceea ce priveste sanatatea pot fi fondate in organizatii neguvernamentale si grupuri informale, multe dintre ele fiind puternic dezvoltate si oferind o conducere puternica. Imputernicind si mobilizad femeile in jurul acestei probleme de sanatate si imbatranire constituie o strategie centrala de actiune. Natura colectiva a acestei actiuni in sine ofera o oportunitate semnificativa de participare. Ea ajuta deasemenea femeile sa cunoasca valoarea legislatiei anti-discriminare ca o unealta pentru egalitate. Chiar si acolo unde exista acest tip de legislatie, exista, totusi, necesitatea asigurarii ca principiile sunt puse in practica.[4]

Determinantii culturali

Femeile cunosc o discriminare bazata pe varsta mai devreme decat barbatii. Discriminarea bazata pe varsta determina dezavantajele discriminarii bazate pe gen. Femeile sunt considerate varstnice la o varsta mai mica decat a barbatilor. Apoi, ele sunt percepute ca slabe, dependente, vulnerabile si lipsite de feminitate si sexualitate. Aceste imagini negative contribuie la realizarea imaginii unei femei varstnice invizibile si ii neaga diversitatea semnificativa ca si resursele. Acest statut josnic al femeii varstnice nu este inevitabil. In multe societati, rolurile pozitive sunt disponibile pentru femei odata ce devin varstnice, in care se poate implica acumularea statusului si autoritatii.

Acestea include rolul de soacra, de bunica, in pastrarea originii, conducatori in activitati religioase si ritualuri, bun meserias, sfatuitaor si lider politic. Multe femei varstnice se bucura deasemenea de o libertate mai mare in miscare si in comportament. Relatiile dintre imbatranire, sanatate si respectul de sine sunt multifatetate. Respectul de sine reflecta un sens al autovalorii si al valorii data de altii. Asa cum respectul de sine poate contribui la sanatatea fizica si mentala, si prin aceasta se imbunatateste respectul de sine, lipsa respectului de sine poate afecta sanatatea si in particular sanatatea mentala. Evenimente traumatice devreme in viata unei femei par sa aiba in special un efect negativ in stabilirea identitatii si increderii in sine, cu efecte permanente.

In cazuri extreme, aceste evenimente pot include violenta sexuala si mutilarea corporala, ca si multe alte evenimente de importanta mai mica pot de asemenea scadea respectul fata de sine. In toate tarile, sprijinirea atitudinilor pozitive in randul femeilor varstnice si imbunatatind respectul fata de sine reprezinta cheia de control al vietii si de mentinere a participarii sociale. Beneficiile pentru sanatatea fizica si mentala care decurg din aceasta fac posibila continuarea dezvoltarii personale si implicarea in societate. Finalmente, femeile varstnice sunt, in mod frecvent, aparatorii culturii religioase si spirituale, si aceste valori devin mai importante pentru multe femei odata cu varsta. Respectul fata de varstnicii unei societati este adesea parte a acestor valori si femeile varstnice pot juca un rol semnificativ in prezervarea si transmiterea lor altor generatii.[5]

O viata mai buna – o stare de sanatate mai buna. Determinantii multidimensionali ai starii de sanatate a femeii varstnice se refera la faptul ca orice strategie de imbunatatire si mentinere a starii de sanatate trebuie sa fie bazata pe egalitate. Este necesara o actiune multisectoriala nu numai pentru a se adresa statusului dezavantajat al multor femei varstnice cat si de a recunoaste si a ajuta continuarea contributiei lor, tinand cont situatiile de schimbare sociala atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare. Pot fi propuse mai multe strategii care se adreseaza determinantilor starii de sanatate a femeii varstnice. Aceste strategii constituie dezvoltarea de politici care sa imbunatateasca bunastarea femeii varstnice si advocacy pentru a sprijini participarea lor in luarea deciziilor si a activitatilor de autoajutor, inclusiv de suport pentru ingrijitori.[6]

Strategiile propuse sunt:

Adoptarea unei perspective asupra sanatatii de-a lungul vietii, care recunoaste faptul ca cei mai puternici determinanti ai starii de sanatate a femeii varstnice (conditii de locuit si roluri sociale) sunt aceeasi cu cei ce determina starea de sanatate in stadiile timpurii pe parcursul vietii;

Disponibilitatea ingrijirilor de sanatate primare, a se asigura ca femeilor varstnice nu le este refuzat accesul la ingrijirile de sanatate din cauza incapacitatii lor de a plati. Datorita veniturilor foarte mici ale femeilor varstnice in multe locuri din lume, strategiile trebuie sa se focalizeze pe oferta de ingrijiri de sanatate fie gratuit sau la costuri mici pentru consumatori;

Extinderea programelor pentru stiinta de carte pentru femeile varstnice astfel incat ele sa poata avea aceleasi beneficii in ceea ce priveste sanatatea de pe urma educatiei la fel ca si femeile tinere si sa-si intareasca capacitatea pentru o participare continua intr-o societate in crestere;

Recunoasterea rolului femeilor varstnice ca si ingrijitori si oferirea suportului pentru ingrijitori ca parte a serviciilor comunitare – de ingrijiri de sanatate primare;

Promovarea unor modele pozitive ale unor femei varstnice sanatoase care participa prin toate caile la dezvoltarea societatii si ale unor grupuri de autosuport care permit femeilor varstnice sa-si utilizeze resursele colective si sa intareasca reteaua femeilor varstnice;

Stabilirea unor mecanisme consultative la nivel local si national pentru a se face auzita vocea femeilor varstnice in dezvoltarea de politici si programe pentru sanatatea femeilor varstnice si oportunitati de a fi avocatii tuturor femeilor varstnice;

Acces non-discriminatoriu pentru femeile varstnice la ingrijiri de sanatate indiferent de varsta sau sex, ca si reimprospatarea si dezvoltarea legislatiei care protejeaza drepturile lor.[7]

Cadru si strategii de actiune

Cadru de actiune

Rolul Comisiei Globale a OMS pentru Sanatatea Femeilor. Aceasta Comisie este ideal plasata pentru a intari activitatea de advocacy a organizatiilor pentru adoptarea si implementarea strategiilor efective pentru a se asigura ca problema starii de sanatate a femeilor varstnice este ferm plasata pe agendele de la nivel national si international. Acest raport al Comisiei ar putea fi utilizat ca si baza pentru astfel de advocacy oferind orientare si motivatie pentru Statele Membre sau pentru alte agentii internationale. Programul de Sanatate si Imbatranire, a Patra Conferinta Internationala a OMS pentru Promovarea Sanatatii din 1977 si documentul care declara Anul International al Persoanelor Varstnice in 1999 dau punctele cheie pentru avansarea strategiilor si raportarea de progrese pe termen scurt si mediu. Cadrul pentru imbunatatirea starii de sanatate pentru toate femeile care imbatranesc este acelasi ca si cel care imbunatateste starea de sanatate a tuturor membrilor societatii. Acest cadru incorporeaza principiile Cartei de la Ottawa si se focalizeaza pe strategiile care se adreseaza determinantilor starii de sanatate la nivel populational mai mult decat consecintelor imbolnavirii la nivel individual.

Carta de la Ottawa cheama pentru stabilirea scopurilor si dezvoltarea strategiilor de actiune pentru a atinge scopurile OMS de Sanatate pentru Toti, care face referire in particular la echitate, promovarea sanatatii, reorientarea serviciilor de sanatate pentru intarirea ingrijirilor primare de sanatate, actiune si participare comunitara, politici publice pentru sanatate, cooperare intersectoriala pentru medii suportive de dezvoltare, si cooperare internationala. Initiativele lansate de Carta de la Ottawa au fost urmate de un numar de conferinte internationale pentru promovarea sanatatii. A patra asemenea conferinta a avut loc la Delhi in 1997, cu tema Transferul Promovarii Sanatatii in Secolul 21. Sanatatea femeilor si imbatranirea au fost identificate ca doua prioritati de promovare a sanatatii care trebuie avute in vedere.[8]

Strategii de actiune

Strategiile de actiune propuse sunt in acord cu componentele cheie ale Programului de Sanatate si Imbatranire al OMS, iar programul va ajuta la adoptarea si implementarea lui de catre Statele Membre si alte organizatii.

Strategiile politice sunt fundamentale pentru exprimarea unei obligatii pentru imbunatatirea starii de sanatate a femeii varstnice si pentru adresarea determinantilor fundamentali ai sanatatii.

Strategiile propuse sunt:

Statele Membre intreprind o revizuire a obiectivelor si a tintelor in sanatate la nivel national pentru a se asigura ca starea de sanatate a femeilor varstnice este pe deplin satisfacuta. Aceste revizuiri sunt cel mai bine intreprinse prin adoptarea unei perspective de-a lungul vietii care sa recunoasca faptul ca determinantii cei mai puternici ai sanatatii femeii varstnice sunt aceeasi factori asociati cu conditiile de trai si rolurile sociale care determina starea de sanatate la varste mai timpurii;

Statele Membre dezvolta initiative politice intersectoriale cu scopul de a reduce diferentele in speranta de viata dintre femeile varstnice mai mult sau mai putin privilegiate in fiecare tara. Asemenea initiative vor contribui eventual la reducerea diferentelor in speranta de viata a femeilor varstnice in tarile in curs de dezvoltare si in cele dezvoltate;

Ingrijirile primare de sanatate sa fie disponibile pentru a exista asigurarea ca femeilor varstnice nu le este refuzat accesul la ingrijirile de sanatate din cauza incapacitatii lor de a plati. Date fiind veniturile scazute ale femeilor varstnice in multe parti ale lumii, strategiile trebuie sa se focalizeze pe furnizarea ingrijirilor de sanatate chiar gratuit sau la costuri scazute pentru cele care nu pot plati in totalitate.

Au fost stabilite programe la scara mica care se adreseaza acestor probleme in cateva tari, dar acoperirea acestor abordari trebuie sa fie mai larga. Dezvoltarea programelor va fi mult avansata prin intermediul strategiilor ca: focalizarea atentiei pe problemele majore de sanatate ale femeilor varstnice care pot fi prevenite prin recunoasterea faptului ca bolile cardiace si accidentele vasculare sunt cu mult mai prioritare pentru femeile varstnice decat pentru barbatii varstnici, ca fumatul este o problema in egala masura atat pentru generatia actuala cat si pentru generatiile viitoare de femei varstnice in tarile in curs de dezvoltare la fel ca si in tarile dezvoltate, ca femeile varstnice se afla la un risc mai crescut de cancer de col uterin si de san decat femeile tinere, bolile netransmisibile constituie cauza majora a problemelor de sanatate la femeia varstnica in toate tarile, bolile transmisibile continua sa afecteze in mod negativ sanatatea femeilor varstnice in tarile in curs de dezvoltare, aceste boli, prin care au trecut in perioada de maturitate, pot determina incapacitati pe toata durata vietii, agravate mai tarziu de procesul de imbatranire; dezvoltarea de abordari bazate mai mult pe preventie care sa se adreseze simultan mai multor prioritati ale domeniilor de sanatate prin dezvoltare de programe care sa promoveze preventia bolilor netransmisibile (in particular boli cardiovasculare si accidente vasculare), ca si programe de nutritie si incurajarea imbunatatirii starii fizice (in tarile dezvoltate aceasta inseamna promovarea exercitiului, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare aceasta inseamna reducerea efectelor adverse ale muncii fizice grele), accentuare, in randul femeilor tinere a beneficiilor unei stari de sanatate bune fara fumat de-a lungul vietii si acordarea a mai multa atentie femeilor varstnice care fumeaza in programe de incetare a fumatului (eforturi globale de a opri raspandirea epidemiilor legate de fumat in tarile in curs de dezvoltare si introducerea unei legislatii complexe care sa controleze vanzarea de produse tabagice sau eforturi importante in acest sens), asigurarea ca programele populationale pentru detectarea precoce a cancerului de col includ femeile la post- menopauza si programele de screening pentru cancerul de san sunt directionate catre toate femeile la postmenopauza (fara nici o limita de varsta), extinderea invatarii de carte pentru femeile varstnice astfel ca ele sa poata beneficia de programe de sanatate si educatie si sa-si imbunatateasca capacitatea pentru o participare continua in societate, recunoasterea rolului femeii varstnice ca ingrijitor si oferirea de suport pentru ingrijitori ca parte a serviciilor comunitare bazate pe ingrijiri primare de sanatate.[9]

Advocacy

Pentru a face progrese in ceea ce priveste starea de sanatate a femeilor varstnice, acestea au nevoie sa-si intareasca participarea in dezvoltarea si implementarea de politici si programe. Caile prin care ele sunt pregatite pentru aceasta participare includ: mediatizarea de modele pozitive de femei varstnice sanatoase care participa activ in societate; prezentarea de informatii pentru femei despre imbatranirea normala si autoingrijirea pentru a aprecia tendintele supramedicalizarii ingrijirilor de sanatate a femeii varstnice; stabilirea de mecanisme consultative la nivel national si local pentru a face auzita vocea femeilor varstnice in dezvoltarea de politici si programe legate de sanatatea lor si de a le crea conditii de a actiona ca avocati ai femeilor varstnice; promovarea grupurilor de auto suport care le fac pe femeile varstnice sa fie in stare sa-si utilizeze resursele lor colective si sa-si intareasca retelele; asigurarea ca femeile varstnice nu sunt discriminate privind accesul la ingrijirile de sanatate indiferent de sex sau varsta, prin reimprospatarea si dezvoltarea legislatiei care le protejeaza drepturile; includerea reprezentantilor cu expertiza in sanatatea femeilor varstnice in cadrul diferitelor Comitete de experti ale OMS, ca Programul de Sanatate si Imbatranire.[10]

Informarea

Informarea este necesara la mai multe niveluri: pentru femeile varstnice insele, pentru politicieni, ca si pentru cei care planifica si dezvolta servicii de ingrijiri de sanatate pentru persoane varstnice.

Aceasta se poate face pe mai multe cai: diseminarea informatiei despre imbatranirea normala (incluzand aici factori despre menopauza si incontinenta, nutritie, sanatate mentala si activitate fizica) aratand diversitatea experientei de imbatranire sanatoasa.

Programul OMS de Sanatate si Imbatranire furnizeaza cadrul pentru consolidarea si schimbul de experienta despre modele de initiative, incurajand implicarea organizatiilor de femei varstnice sau a altor ONG-uri sa dezvolte pachete de resurse materiale relevante la nivel local in acord cu recomandarile Comisiei Globale; adoptarea notiunii sperantei de viata specifica pe varsta si sex in relatie cu speranta de viata la nastere ca indicatori de baza pentru monitorizarea schimbarilor aparute mai tarziu, de-a lungul vietii.[11]

Educatie si cercetare

Reorientarea serviciilor de sanatate ca sa se focalizeze pe ingrijirile primare poate fi propagati prin strategii care pregatesc grupuri relevante de lucratori in ingrijirile de sanatate pentru a-i face apti sa raspunda nevoilor de ingrijiri de sanatate ale femeilor varstnice si pregatind insesi femeile varstnice pentru a promova autoingrijirea. OMS poate juca un rol de conducator in conturarea directiilor de cercetare care vor contribui la imbunatatirea starii de sanatate a femeilor varstnice. Strategiile de cercetare sugerate care pot fi urmate in cadrul Programului de Sanatate si Imbatranire includ: promovarea implicarii femeii varstnice in identificarea cercetarii care se adreseaza acestui concept; dezvoltarea de indicatori potriviti si relevanti pentru sanatatea femeii varstnice, incluzand atat analiza critica a masurilor globale actuale ale starii de sanatate din perspectiva femeii varstnice, tinand cont de modalitatea in care femeile varstnice percep calitatea vietii lor si valoarea sanatatii lor; evaluarea critica a protocoalelor si a ghidurilor existente pentru programele de screening ale populatiei a relevantei pentru sanatatea femeii pentru a se asigura ca ele sunt realiste si bazate pe evidente epidemiologige solide, promovand astfel abordarile de cost-eficienta pentru preventie.[12]

Cadru global- actiune locala

In plus fata de strategiile mentionate care sunt strans legate de Programul de Sanatate si Imbatranire, Comisia Globala pentru Sanatatea Femeilor este ea insasi intr-o unica pozitie de a actiona pentru promovarea cooperarii internationale in ideea promovarii starii de sanatate a femeii varstnice.

Alte programe ale OMS ca Resurse Umane pentru Sanatate (Human Resources for Health- HRH), Intarirea Serviciilor de Sanatate (Strengthening of Health Services-SHS), Supraveghere Epidemiologicp li Situasia Sanatatii si Evaluarea Tendintelor (Epidemilogical Surveillance and Health Situation and Trend Assessment HST), Cooperare Intensiva a Tarilor (Intensified Cooperation with Countries ICO), Boli Netransmisibile (Noncommunicable Diseases-NCD), Sanatate Mentala (Menthal Health-MNH) ar putea fi implicate in promovarea acestor strategii. Asemenea actiuni pot fi foarte influente in intarirea angajamentelor politice pentru imbunatatirea starii de sanatate a femeii varstnice. Pentru a exista siguranta ca activitatea Comisiei Globale are un ultim impact, s-a propus ca: acest raport safie larg difuzat la a Patra Conferinta Internationala pentru Femei, statelor membre, organizatiilor internationale si ONG urilor, in special organizatiilor de femei, pentru a trezi constiinta si recunoasterea perspectivelor femeilor varstnice in toate politicile si programele de sanatate li o sarcina de forla a Comisiei Globale a Sanatatii Femeilor sa fie reconvenita in 1999, la Anul International al Persoanelor Varstnice, ca sa raporteze despre progresul care a fost facut in promovarea starii de sanatate a femeii varstnice.[13]