Drepturile si indatoririle care revin functiei publice

Drepturile si indatoririle care revin functiei publice

In ceea ce priveste drepturile ce revin functiei publice, trebuie specificat cǎ evident Statutul nu le prevede, in mod amǎnuntit, pornindu-se de la premisa cǎ ele oricum sunt evidentiate de statutele si de regulamentele proprii, fiind detaliate prin fisa postului, diferentiindu-se de la o autoritate sau institutie publicǎ la alta, dar si dupǎ cum functiile sunt de conducere ori de executie, ori fac parte din autoritǎtiile centrale sau teritoriale ori locale, precum si dupǎ cum sunt vizate raporturile din interiorul autoritǎtii ori din afara acesteia.

Statutul functionarilor publici si Legea nr.161/2003, a consacrat activitǎtiile desfǎsurarate de functionarii publici, care implicǎ exercitarea prerogativelor de putere publicǎ si anume :

a) punerea in executare a legilor si celorlalte acte normative;

b) elaborarea proiectelor de acte normative;

c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizǎrii si implementǎrii politicilor publice, precum si a documentatiei privind executarea legilor, necesare pentru realizarea competentei autoritǎtii sau institutiei publice;

d) consilierea, controlul si auditul public intern;

e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f) colectarea creantelor bugetare;

g) realizarea de activitǎti in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

A. Drepturile decurgand din functia publicǎ.

Dreptul de a decide sau de a hotǎri, apartine de regulǎ, functiilor de conducere dar si unora de executie, constǎ in facultatea legalǎ de a dispune mǎsuri juridice, concretizate in acte administrative (emitere, revocare, annulare) in general, dar si in acte concrete in special, de genul autorizǎrii, aprobǎrii, impozitǎrii, sanctionǎrii (amendǎ, confiscare), ceea ce genereazǎ, modificǎ si desfiinteazǎ raporturi juridice concrete in cazul actelor individuale, dar si intrǎri sau iesiri din vigoare in cazul actelor normative.

Activitatea functionarilor publici de executie se materializeazǎ in operatiuni concretizate in:

- dreptul de a informa si de a constata o anumitǎ situatie sau stare, inclusiv dreptul de a controla executarea unor mǎsuri concretizate in procese verbale, referate, rapoarte inaintate conducerii pentru ca aceasta sǎ decidǎ in deplinǎ cunostiintǎ de cauzǎ.

- dreptul de a presupune factorilor de decizie solutii juridice, proiecte de acte juridice, pentru solutionarea sau remedierea unor situatii.

- dreptul de avizare a unor solutii, propuneri, proiecte de acte juridice, autorizatii etc., prin prisma specialitǎtii proprii.

Observǎm si numeroase drepturi ce decurg din raporturile interne si ierarhice, de supra si subordonare care se stabilesc intre functionarii superiori si cei inferiori, intre cei de conducere si cei de executie, precum:

- dreptul de numire, revocare sau suspendare din functie a personalului propriu din subordine, inclusiv delegarea, detasarea, transferarea, pensionarea, eliberarea din functie;

- dreptul de recompensare, sanctionare si evaluare a personalului;

- dreptul de control si de indrumare obligatorie a acestuia, inclusiv emiterea de dispozitii privind atributiile de serviciu;

- dreptul de anulare, modificare si suspenendare a actelor si mǎsurilor subordonatilor, concomitent cu emiterea actelor proprii ce dispun o atare operatiune;

- dreptul de substituire sau inlocuire in atributiile si a subordonatilor de cǎtre superiorul ierarhic prin actele proprii etc.;

- dreptul la protectia legii in exercitarea atributiilor de serviciu prin asigurarea si apǎrarea functionarului impotriva amenintǎrilor, violentelor, faptelor de ultraj cǎrora le-ar putea fi victimǎ in exercitarea functiei sau legat de aceasta.

Mai existǎ si drepturi care se manifestǎ nrmijlocit in relatia functionarului public cu autoritatea sau institutia din care face parte acesta si care ii sunt opozabile precum:

- dreptul la stabilitate in functie (art.31 lit. f);

- dreptul de a promova, adicǎ accesul in functiile superioare, prin indeplinirea copnditiilor legale de ocupare a posturilor vacante, precum si promovarea in clasǎ si gradul profesional si de a avansa in treptele de salarizare (art.57);

- dreptul de a beneficia gratuit de uniforma obligatorie pentru anumite categorii de functii, dar si obligatia de a o purta pe durata exercitiului functiunii (art.32);

- dreptul la despǎgubirea suportatǎ de autoritatea sau institutia din care face parte functionarul si din a cǎrei culpǎ a suferit un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu (art.42);

- dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care il vizeazǎ in mod direct (art.28).

Trebuie sǎ specificǎm cǎ exercitarea acestor drepturi fata de cei administrati se face in limitele competentei legale ce revine autoritǎtii executive din care face parte functionarul, neputandu-se exercita alte drepturi sau drepturi specifice altor organe decat cele expres conferite de propria lege de organizare, de regulamentele speciale proprii etc., in caz contrar suntem in prezenta unor ilegalitǎtii, abuz de serviciu etc..

Functionarul exercitand un drept legal conferit, cealaltǎ parte a raportului juridic de functiune trebuie sǎ urmeze, ca titular al obligatiei, o conduitǎ conformǎ interesului ocrotit juridic, in caz contrar suportand consecintele nerespectǎrii legii.

Fatǎ de lege si de alte reglementǎri, aceste drepturi au un caracter obiectiv, decurgand din norme si apartinand functiei, iar nu functionarului, neavand un caracter subiectiv, lǎsate la aprecierea titularului functiei, motiv pentru care ele sunt si adevǎrate indatoriri pentru functionar care este obligat sǎ-si exercite competenta, neavand in cele mai multe cazuri, nici mǎcar libertatea de apreciere in conduita pe care o adoptǎ si pe care o urmeazǎ.

B.Indatoririle ce decurg din functia publicǎ

Conform alin. 2 al art. 43 din Legea nr.288/1999, republicatǎ, functionarii publici au obligatia sǎ isi indeplineascǎ cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sǎ se abtinǎ de la orice faptǎ care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici, iar potrivit alin. 2, functionarii publici de conducere sunt obligati sǎ sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului/functionarilor publici din subordine, in vederea imbunǎtǎtirii activitǎtii autoritǎtii sau institutiei publice in care isi desfǎsoarǎ activitatea, precum si a calitǎtii serviciilor publice oferite cetǎtenilor.

Functionarii publici, dispune alin. 3 al aceluiasi articol, au indatorirea de a respecta normele de conduitǎ profesionalǎ si civicǎ prevǎzute de lege.

In legǎturǎ cu aceastǎ indatorire a functionarilor publici a fost adoptatǎ Legea nr.7/2004 privind Codul de conduitǎ a functionarilor publici care reglementeazǎ normele de conduitǎ a functionarilor publici, care sunt obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupǎ temporar o functie publicǎ, din cadrul autoritǎtilor si institutiilor publice - mentionǎm cǎ Legea nr.188/1999 rprivind Statutul functionarilor publici, republicatǎ, nu reglementeazǎ persoanele care ocupǎ temporar o functie publicǎ.

Obiectivele Codului de conduitǎ, prevede in art.2, urmǎresc sǎ asigure cresterea calitǎtii serviciului public, o bunǎ administrare in realizarea interesului public, precum si sǎ contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publicǎ.

In privinta indatoririlor ce decurg din functia publicǎ vom remarca faptul cǎ unele au un caracter onerativ (activ) in altele unul prohibitiv (pasiv) pentru titularul lor, in raport cu conduita prescrisǎ a acestuia .

Observǎm cǎ din punct de vedere al continutului acestora, unele tin de profesionalismul exercitǎrii functiei, altele de loialitatea functionarului, unele de confidentialitate, altele de responsabilitate etc..

Astfel, de profesionalismul functionarilor, tin urmatoarele:

- indeplinirea cu profesionalism, impartilitate si in conformitate cu legea a indatoririlor de serviciu(art.43);

- conformarea fatǎ de dispozitile superiorilor ierarhici(art.45/2);

- indatorirea rezolvǎrii lucrǎrilor repartizate de conducǎtorul compartimentului in care functioneazǎ in termenele stabilite care corespund functiei si postului titularului;

- indatorirea perfectionǎrii pregǎtirii profesionale fie in cadrul organului din care face parte, fie urmand cursuri de perfectionare organizate in acest scop si ale cǎror rezultate vor fi avute in vedere la evaluarea anualǎ a activitǎtii acestora si, implicit, la avansarea lor.

Tot o indatorire, cu caracter activ, este si aceea cǎ functionarul sǎ prezinte, in conditiile legii, la numirea si la eliberarea sa din functie, o declaratie de avere conducǎtorului autoritǎtii sau institutiei publice din care face parte (art.47/2) si care se reactualizeazǎ anual.

Profesionalismul se manifestǎ pe multiple planuri si anume in relatiile de serviciu, cu colegii din compartiment si din institutie, fatǎ de superiorii si subordonatii ierarhici, dar si in exteriorul acesteia cu persoanele fizice sau juridice cu care autoritatea vine in contact, inclusiv respectul de sine sau relatia cu sine insusi conform pozitiei si prestigiului conferit de functia ocupatǎ si a asteptǎrilor celorlalti, receptivitate si operativitate in indeplinirea sarcinilor.

Loialitatea presupune indeplinirea corectǎ, la timp, intocmai si in mod constiincios a sarcinilor de serviciu, dar, in acelasi timp, ea mai presupune si initiativǎ in exercitarea atributiilor. Intr-ajutorarea in realizarea lor, inclusiv suplinirea reciprocǎ in serviciu in cadrul specialitǎtii lor.

Corectitudinea presupune respectarea intocmai a legislatiei, regulamentelor si dispozitiilor aplicabile in domeniu, exercitarea cu bunǎ credintǎ a atributiilor, furnizarea informatiilor cerute de public in cadrul serviciului cu respectarea prevederilor privind apǎrarea secretului de serviciu, asigurand transparenta necesarǎ activitǎtii desfǎsurate.

O mare grupǎ de indatoriri au caracter pasiv, constituind interdictii legale menite a proteja functia si titularul ei, asigurandu-i prestigiul, consideratia si increderea, obligandul pe cel in cauzǎ sǎ se abtinǎ de la acte si fapte de naturǎ a compromite pozitia oficialǎ detinutǎ in care sens acesta trebuie:

- sǎ se abtinǎ de la orice faptǎ care ar putea sǎ aducǎ prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului functionarilor publici;

- sǎ nu primeascǎ cereri a cǎror rezolvare intrǎ in competenta sa - dacǎ nu i-au fost repartizate de superiorii ierarhici - sau sǎ discute direct cu petentii, cu exceptia acelora care au asemenea atributii, ori sǎ intervinǎ pentru solutionarea acestor cereri;

- sǎ pǎstreze secretul de stat si secretul de serviciu, in conditiile in care, nedivulgand si neglijand pǎstrarea acestora, inclusiv a documentelor si suporturilor care contin astfel de informatii cu exceptia informatiilor de interes public, apǎrand secretul fatǎ de orice divulgare sau scurgere;

- sǎ pǎstreze confidentialitatea in legǎturǎ cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostintǎ in exercitarea functiei;

- sǎ nu solicite sau sǎ nu accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje;

- sǎ se abtinǎ de la exprimarea sau manifestarea publicǎ a convingerilor si preferintelor politice, sǎ nu favorizeze vreun partid politic si sǎ nu participe la activitǎti politice in timpul programului de lucru;

- functionarii publici nu pot face parte din conducerile partidelor politice, iar dacǎ fac parte din conducerile organizatiilor sindicale, raporturile de serviciu in care se aflǎ, se suspendǎ.

Reglementǎri speciale pot prevedea si alte categorii de indatoriri specifice unor functii publice cum ar fi, de exemplu, programul de lucru cu publicul, paza sediului si a documentelor secrete, portul si uzul de armǎ, programul de instruire fizicǎ si trageri cu armǎ de foc, alarmare etc..

Totodatǎ, trebuie sǎ specificǎm cǎ, functionarii publici au obligatia sǎ respecte intocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitǎtilor, stabilite potrivit legii.

Incǎlcarea acestor indatoriri atrage rǎspunderea functionarului vinovat de abaterile comise, mai ales dacǎ avem in vedere obligatia executǎrii ordinelor si dispozitiilor superioare .

O primǎ situatie este aceea in care functionarul primeste o dispozitie de la un superior indirect pe linie ierarhicǎ. In acest caz executarea se va face numai dupǎ incunostintarea prealabilǎ a superiorului direct si in mod cu totul exceptional fǎrǎ aceastǎ incunostintare, dacǎ existǎ o imposibilitate practicǎ de a o realiza, iar executarea ordinului nu suferǎ amanare, dar si in acest caz, dupǎ indeplinirea ordinului executantul il va instiinta, de indatǎ, pe superiorul sǎu direct.

O a doua problemǎ are in vedere existenta mai multor dispozitii ierarhice, succesive sau simultane, cu caracter contradictoriu, care trebuie puse in executare. In acest caz dacǎ ele au aceeasi fortǎ juridicǎ, provenid de la aceeasi autoritate sau functionar ierarhic, se va executa ultima dispozitie, desigur in mǎsura in care prima sau primele nu au fost deja puse in aplicare. In situatia in care contrarietatea vizeazǎ douǎ sau mai multe dispozitii provennid de la autoritǎti sau functii ierarhice diferite se va executa ordinul cu forta juridicǎ superioarǎ, de regulǎ, provenid de la treapta ierarhicǎ cea mai inaltǎ.

O a treia problemǎ, care se ridicǎ in aceastǎ materie, vizeazǎ situatia in care ordinul ierarhic ce se cere a fi executat esta apreciat ca ilegal si cand nu mai opereazǎ obligatia de conformare fatǎ de dispozitia superiorului ierarhic.

Desigur, dacǎ este de principiu cǎ legea si dispozitiile intemeiate pe ea trebuie executate, tot de principiu este si faptul cǎ o dispozitie, vǎdit ilegalǎ, nu trebuie executatǎ, cǎci, astfel va antrena si rǎspunderea executantului alǎturatǎ autorului ei.

Dacǎ se aflǎ intr-o astfel de situatie, functionarul va refuza, in scris si motivat, aplicarea ordinului, incunostintand persoana imediat superioarǎ celui care a dat un astfel de ordin.

Dacǎ emitentul ordinului, pretins ilegal, stǎruie in executarea lui, va trebui sǎ il formuleze in scris, ceea ce il obligǎ la indeplinirea lui de cǎtre cel care l-a primit, mai ales dacǎ aplicarea dispozitiei nu suferǎ nici o amanare, cu exceptia cazului cand acesta este vǎdit ilegal, incunostintandu-l pe superiorul ierarhic al autorului ordinului.

Observǎm cǎ aceste dispozitii se coreleazǎ si cu dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 care prevǎd cǎ actiunile in justitie impotriva actelor si faptelor administrative care au vǎtǎmat drepturi recunoscute de lege se vor putea formula si personal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvǎrii sau de nerezolvarea in termen a cererii, dacǎ se solicitǎ plata unor despǎgubiri. Persoana astfel actoinatǎ poate chema in garantie si pe superiorul ierarhic de la care a primit ordin scris sǎ semneze actul a cǎrui ilegalitate este supusǎ judecǎtii (art.16 alin.2 din Legea nr.554.