Aspecte privind regimul penitenciar

ASPECTE PRIVIND REGIMUL PENITENCIAR AL CONDAMNATILOR MINORI

O categorie mare de condamnati o constituie condamnatii minori. Aceasta categorie a avut de la inceputurile reglementarilor penale un statut aparte, practica demonstrand nevoia ca acest tip de infractori sa fie cercetati si judecati cu atentie, iar pedepsirea lor sa fie mai usoara de cat a celor majori.

Condamnatii minori (14-18 ani) constituie o categorie speciala, deoarece, in primul rand minorul este o persoana in plina devenire si dezvoltare, iar in al doilea rand, fiind in devenire, el are o structura fizica si psihica mai putin formata si conturata. Nivelul sau de cunostinte si de capacitate de cunoastere a cerintelor vietii sociale este inca slab si neconsolidat.   Statistica arata ca un mare procent de minori este prins in fenomanul infractionalitatii intr-o pondere mai mare decat majorii, fapt ce impune sanctionarea minorilor prin masuri educative si pedepse.

Aplicandu-se infractorilor minori masuri educative si pedepse, in special pedeapsa inchisorii, fie chiar si pe termen scurt, se pune problema executarii acestor pedepse. Ei formeaza o categorie aparte de condamnati, realitate ce face ca atat regimul de executare a sanctiunilor penale, cat si locurile de executare (penitenciare speciale) si tratamentul sa fie reglementate special. Cu aplicare in aceasta materie este Legea numarul 275 din 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, ale carei dispozitii le vom analiza in cele ce urmeaza. ●Internarea si repartitia minoriorl in penitenciar a). Internarea. Pentru internarea si repartizarea condamnatilor minori in penitenciar, s-au prevazut dispozitii speciale de protectie. In cazul minorilor, in cel mai scurt timp de la incarcerare, administratia penitenciarului are obligatia de a instiinta parintii sau avocatul despre incarcerarea minorului. Explicatia este de ordin umanitar si de protectie a minorului, in asa fel incat acesta sa nu ramana fara nici un ajutor moral, iar parintii fara nici o stire despre minor. Personalul penitenciarului in care sunt incarcerati minorii trebuie sa indeplineasca o serie de conditii: integritate morala, umanism, nivel intelectual, capacitate si pregatire profesionala. Pentru aceasta categorie de condamnati, personalul trebuie sa aiba o pregatire corespunzatoare (psihologica, educativa, cunoasterea legislatiei penale). De asemenea, penitenciarul trebuie sa fie asigurat cu specialisti in stiinte umane (pedagogie, psihologie). De o importanta deosebita pentru executarea pedepsei de catre condamnatii minori este comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate (articolul 14 din lege) alcatuita din: directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranta detinerii si regim penitenciar, medicul penitenciarului, seful serviciului socio-educativ si un consilier din cadrul serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, in a carui circumscriptie teritoriala se afla penitenciarul, desemnat anual de directorul serviciului, psihologul si educatorul implicati in programul de reintegrare sociala a persoanei condamnate, care are menirea sa observe si sa analizeze in mod stiintific comportamentul minorilor, sa consemneze rezultatele in dosarele personale ale acestora, pe baza carora sa concluzioneze asupra viitorului comportament, iar in final, sa faca propuneri directorului cu privire la liberarea conditionata, recompense, sanctiuni deisciplinare. b). Repartizarea. Condamnatilor minori li se aplica toate dispozitiile din Legea numarul 275 din 4 iulie 2006 cu privire la executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organelle judiciare in cursul procesului penal. In lege sunt inscrise o serie de dispozitii cu privire la repatizarea minorilor in penitenciar. Astfel, in articolul 11 alineatul 5 se prevede ca la repartizarea condamnatilor se va avea in vedere ca acestia sa execute pedeapsa intr-un penitenciar cat mai aproape de domiciliu, prevedere care, in limitele posibilitatilor, trebuie aplicata cu precadere condamnatilor minori. Minorii trebuie sa fie repartizati separate de majori, pentru a fi feriti de influenta negativa a acestora. ● Regimul de detinere, de scolarizare, de munca, reeducare. Principiile generale cu privire la executarea pedepselor privative de libertate (articolele 18-28) se aplica tuturor condamnatilor care executa o astfel de pedeapsa. Drepturile si obligatiile administratiei penitenciare privind executarea se aplica, fara nici o deosebire, atat condamnatilor minori cat si celor majori. Dupa lege, in anumite limite, regimul de detinere si tratamentul minorilor sunt diferentiate fata de cele ale adultilor. a). Regimul de detinere. Principiul dominant in materie este cel al detinerii diferentiate dupa categoria de condamnati si dupa felul penitenciarelor. In cazul condamnatilor minori, regimul de detinere este cel stabilit pentru categoria de condamnati minori si felul penitenciarului unde acestia executa pedeapsa. In situatia in care sectiile pentru condamnati minori sunt organizate in cadrul penitenciarelor pentru majori, acestea vor fi strict delimitate, pentru a se evita contactul direct cu alte categorii de condamnati. Potrivit articolului 19 din lege, regimul de executare se diferentiaza in raport cu gradul de limitare a libertatii de miscare a persoanelor condamnate, modul de desfasurare a activitatilor si conditiile de detentie in: a) regimul de maxima siguranta; b) regimul inchis ;c) regimul semideschis; d) regimul deschis. Raportat la aceasta gradatie , articolul 21 specifica ca, minorilor nu li se poate aplica regimul de maxima siguranta. Din acest punct de vedere, regimul de detinere al minorilor este mai usor, fiindca: a) ei, daca trebuie sa termine scolarizarea sau invatamantul obligatoriu trebuie sa munceasca; b) beneficiaza de pachete, bani, vizite mai multe; c) pot primi invoiri si permisii; d) pot fi propusi la liberare conditionata. Regimul de detinere al condamnatilor mai este determinat si de alte idei: el cere si presupune a fi intemeiat pe cunoasterea condamnatilor, pe observarea si analizarea comportamentului si a trasaturilor de caracter, pe notarile din dosarele individuale ale acestora. Aceasta sarcina revine comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Notarile si caracterizarile condamnatilor trebuie reactualizate la un interval de 6 luni, avand in vedere ca regimul de detinere este unul elastic, modificabil si individualizat in functie de condamnat si comportamentul acestuia.. Potrivit articolului 26 din Legea numarul 275 sin 4 iulie 2006, alineatul 1, ,,Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate are obligatia ca, o data la 6 luni, sa analizeze conduita persoanei condamnate si eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare sociala, intocmind un raport care se aduce la cunostinta persoanei condamnate, sub semnatura. In cazul in care comisia apreciaza ca se impune schimbarea regimului de executare, sesizeaza judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate" In penitenciarele pentru minori ,,condamnatii au un regim special de detinere" , in care se tine cont de particularitatile si necesitatile fizice si pshice proprii varstei, de protectia si asistenta speciala care trebuie asigurate pentru dezvoltarea propice a acestor minori. b). Scolarizarea si calificarea profesionala. In prezent sunt prevazute o serie de dispoziti (in articolul 67 ) speciale privind minorii condamnati la pedepse privative de libertate, cum ar fi: minorilor condamnati la pedepse privative de libertate li se asigura conditii pentru participarea la activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala adecvate nevoilor si personalitatii lor, precum si pentru efectuarea studiilor si dobandirea unei calificari profesionale, in functie de optiunile si aptitudinile lor (alineatul 1); cursurile de calificare si recalificare profesionala a minorilor condamnati la pedepse privative de libertate sunt stabilite de administratia penitenciarului impreuna cu Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau cu structurile teritoriale ale acesteia.(alineatul 2). Tot in lege gasim dispozitii conform carora pe diplomele de absolvire (atat cele de studii cat si cele de calificare profesionala), nu se va face mentiune dspre faptul ca au fost absolvite in stare de detentie. Aceasta prevedere ar trebui sa incurajeje minorii de a urma cursurile de invatamant sau de formare profesionala, fara a le fi teama ca, atunci cand vor iasi vor fi discriminati din cauza locului si a modului in care si-au desavarsit studiile. c). Munca condamnatilor minori. Munca in cadrul unei pedepse privative de libertate constituie un element pozitiv, in sensul ca ajuta la mentinerea sanatatii fizice si psihice (capacitate intelectuala, vointa), care, dupa eliberare va ajuta la integrarea in munca si la castigarea existentei prin propria munca. In timpul executarii pedepsei privative de libertate, minorii nu sunt obligati sa munceasca. Dimpotriva, minorii care au implinit varsta de 15 ani pot presta o munca potrivit cu dezvoltarea fizica, cu aptitudinile si cunostintele lor, numai la cererea acestuia si numai cu acordul parintilor sau al reprezentantului legal, daca nu ii este periclitata in vreun fel sanatatea (articolul 57 alineatul 3, Legea numarul 275 din 2006). In urmatorul alineat al aceluiasi articol 57 gasim precizari cu privire la integrarea in munca a minorului care a implinit varsta de 16 ani (,,minorii condamnati la pedepse privative de libertate, care au implinit varsta de 16 ani, pot presta munca numai la cererea acestora"). Dispozitii speciale cu privire la munca condamnatilor minori intalnim si in articolul 58 din lege, sub forma interdictiilor de a supune minorii la munca in timpul noptii sau in locuri vatamatoare, periculoase ori care prezinta un grad de risc pentru sanatatea, integritatea sau dezvoltarea minorului. Durata programului de munca este de 6 ore pe zi, 30 de ore pe saptamana. In privinta drepturilor la retributia muncii, minorilor care muncesc li se aplica dispozitiile legale in materie. Ei nu pot fi platiti cu mai putin decat minimul pe economie raportat la programul de munca. d) Educatia si ridicarea nivelului cultural. O componenta importanta a regimului penitenciar al condamnatilor minori o constituie actiunea de educare si reeducare ca trebuie dusa in timpul executarii pedepsei. Cand vorbim despre condamnatii minori trebuie sa ne gandim si la tratamentul lor. Acest concept cuprinde: drepturile acordate condamnatilor, conditiile de viata, de masa, de tratament medical, instructia si educatia, aceasta din urma facand trimitere directa la educatia minorilor. In privinta actiunii de educare a minorilor, trebuie subliniat, in primul rand, caracterul stiintific al acestei actiuni, in sensul ca trebuie sa se duca o munca de cunoastere a minorilor sub apect fizic si psihic, dar si sub aspecte sociale, familial, de instructie si cultura; elemente in functie de care se va trasa un program de educatie a minorului condamnat. In al doilea rand, se doreste o individualizare reala a actiunii de educare, pe baza analizarii si exeminarii personalitatii condamnatului minor, actiuni ce sunt de competenta specialistilor. Educarea trebuie sa aiba la baza notarile si concluziile specialistilor cu privire la fiecare condamnat, notari facute de comisia pentru individualizarea regimului de execuatare a pedepselor privative de libertate in dosarul individual al fiecarui minor. Mijloacele de educare sunt multiple. In lege se prevad actiuni educative organizate de personalul de specialitate, anume educatorii, psihologii, juristii, profesorii, invatatorii; atitudine si contributie in aceste sens pot avea si personalul de supraveghere al penitenciarului, medicii penitenciarului, in asa fel incat sa se creeze un climat exigent sub raportul moralei, atat de nesesara societatii.

In zilele noastre, un rol educativ important il au mijloacele de informare in masa (mass-media): radio, televiziune, cinematograf, care, daca au un continut bine alcatuit, pot influenta in bine condamnatii minori. In ceea ce priveste ridicarea nivelului cultural, al nivelului de cunostinte al condamnatilor minori, aceasta este o obligatie importanta ce revine administratiei penitenciarului, deoarece multi dintre condamnatii minori, indeosebi cei cu varsta cuprinsa intre 14-16 ani (exista si multi in aceeasi situatie cu varsta cuprinsa intre 16-18 ani), nu au un nivel minim de cunostinte, de cultura.Ei se afla in cadrul unui proces de dezvoltare, de formare, neterminat. Nu au cunostinte elementare despre munca, despre modul cum ar trebui sa se comporte in societate, nu au cunostintele si atitudinea morala elementare. De asemenea, au mari carente la nivelul cunoasterii si al respectarii legilor. De aceea, condamnatii minori trebuie supusi nu numai scolarizarii, ci si unui intens proces de ridicare a nivelului culturii elementare, al valorilor sociale primare, fata de care nu arata respect. In sfarsit, trebuie amintita si parghia recompenselor si sanctiunilor disciplinare, componente indispensabile ale regimului penitenciar si ale executarii pedepselor privative de libertate. Fata de condamnatii minori se vor lua cu precadere, mijloace instructive, amenzi sau masuri educative. Sanctiunile disciplinare aplicate condamnatilor minori trebuie luate si apreciate cu multa grija, in limitele absolut necesare.