O premisa esentiala a modernizarii: realizarea independentei de stat a Romaniei (1877-1878)

O premisa esentiala a modernizarii: realizarea independentei de stat a Romaniei

Cea mai importanta problema de ordin politic, cu caracter de urgenta, care s-a aflat in atentia factorilor de putere din Romania, dupa instalarea noului regim politic in a fost realizarea independentei depline a statului roman.

Pe aceasta linie se inscriau de la inceputul domniei lui Carol I o serie de masuri privind organizarea si dezvoltarea armatei nationale, intre altele, elaborarea legilor de organizare militara, din anii si prima adoptata sub un guvern liberal-radical (avand in frunte pe Nicolae Golescu), a doua, in rastimpul guvernului conservator condus de Lascar Catargiu.

in directia largirii suveranitatii statului roman in raport cu pretentiile de suzeranitate ale Portii se inscria si Conventia comerciala cu Austro-Ungaria incheiata in sub acelasi guvern conservator; din punct de vedere economic, conventia era deficitara intereselor statului roman, dar ea avea o deosebita insemnatate politica, smulgand puterii suzerane un important atribut al starii de suveranitate: dreptul de a incheia conventii comerciale cu diverse state (concretizat ulterior si prin incheierea de conventii similare cu alte state).

in mod direct pe linia realizarii dezideratului independentei s-au inscris actiunile politico-diplomatice din anii si initiate de ministrii de externe conservatori vizand realizarea pe cale pasnica a independentei, prin acordul Turciei si al celorlalte mari puteri (incercari sortite esecului).

I-a fost dat guvernului liberal condus de I.C. Bratianu, care lua puterea in iulie sa-si asume responsabilitatea masurilor necesare care urmau sa duca la proclamarea Independentei si desfasurarea Razboiului de Independenta. Bineinteles, era vorba de masuri si initiative adoptate in deplin acord cu Domnitorul Carol I, adept convins al necesitatii realizarii Independentei, inclusiv pe calea armelor.

in contextul dat, impus de redeschiderea crizei orientale, odata cu declansarea luptei antiotomane a popoarelor de la sud de Dunare, guvernul roman a adoptat masurile necesare pentru realizarea intereselor fundamentale ale poporului roman; in raport cu pozitiile negative sau indiferente afirmate de

marile puteri occidentale in chestiunea apararii eventualei neutralitati a Romaniei, precum si in raport cu pozitia ostila afirmata cu consecventa de Poarta, guvernul condus de I.C. Bratianu, in deplina colaborare cu seful statului, a mers pe linia declararii Independentei si a consacrarii ei pe campul de lupta, incheind in prealabil o conventie politica cu Rusia apoi, si una militara alaturi de armata rusa, Romania a declansat propriul sau Razboi de Independenta, punand capat definitiv secularei dominatii otomane.

Declaratia de Independenta facuta de ministrul de externe M. Kogalniceanu in Adunarea Deputatilor, la mai a fost insotita de sacrificiile de sange pe campurile de batalie, victoriile romanesti de la Plevna, Rahova, Smardan s.a. consacrand aceasta independenta si impunand ulterior recunoasterea ei pe plan international.

Chiar daca Razboiul de Independenta, in ciuda precautiilor politico-diplomatice s-a incheiat si cu un rapt teritorial reanexarea de catre Rusia a sudului Basarabiei in perspectiva istorica nu se pot contesta meritele guvernului condus de I.C. Bratianu in realizarea Independentei depline de stat a Romaniei. Orice analiza lucida asupra pozitiei adoptata de guvernul roman in anii atesta concluzia ca a fost vorba de alternativa cea mai buna care se oferea Romaniei in contextul international dat.

Bineinteles, meritele castigarii Independentei nu sunt numai ale guvernului I.C. Bratianu si ale Domnitorului Carol I; ele revin, totodata, miilor de eroi cazuti pe campurile de lupta, intregului popor roman care si-a adus contributia la realizarea acestui deziderat, castigarea Independentei marcand un moment de insemnatate exceptionala in istoria romanilor, cu consecinte binefacatoare pentru dezvoltarea ulterioara a statului roman si societatii romanesti.

Dupa semnarea tratatului de pace de la Berlin din vara anului a revenit aceluiasi guvern liberal misiunea aplicarii masurilor decurgand din cerintele tratatului in vederea recunoasterii Independentei de catre puterile straine. Cum am mentionat si in alt loc, in octombrie a fost adoptata modificarea articolului din constitutie acordandu-se locuitorilor-straini, indiferent de religia lor, dreptul de impamantenire in mod conditionat, ulterior, o serie de mari puteri recunoscand Independenta (Germania, in dupa ce i s-a indeplinit si o alta cerere: rascumpararea de catre statul roman a actiunilor societatii falimentare germane "Strousberg' angajata anterior in constructia retelei de cai ferate in Romania).

De asemenea, pe linia consolidarii statului roman independent, sub ingrijirea guvernului liberal, s-a inscris si proclamarea Regatului in martie era aceasta o consecinta directa a castigarii Independentei, marcand o crestere a prestigiului Romaniei pe plan international.