Relatii internationale in timpul razboiului rece

RELATII INTERNATIONALE IN TIMPUL RAZBOIULUI RECE

Rece si mediul international postbelic

Bomba atomica lansata la Hiroshima si Nagasaki (august a adus un nou element de putere in relatiile internationale care va fi urmarit cu tentatie in timpul Razboiului Rece (dupa U.R.S.S., R. P. Chineza, Marea Britanic au urmarit sa intre in clubul nuclear).

Razboiul Rece a fost sintagma utilizata pentru a denumi conflictul politico-ideologic, accentuat de opozabilitate militara intre "lumea libera' (termen folosit de ziaristul si publicistul american Walter Lippman), Occidentul compus din statele vest-europene si nord americane si "lagarul socialist' (expresia lui A. Jdanov, liderul Cominformului).

Desi a avut cateva crize calde (razboiul din Coreea, efectele interventionismului sovietic sovietic si materializarea Doctrinei Brejnev a suveranitatii limitate pentru statele est-europene s.a.), confruntarea Est-Vest, personificata de duelul superputerilor S.U.A. si U.R.S.S. nu a dus la un razboi major mondial cu fundamente nucleare, desi in epoca sa, Razboiul Rece a cunoscut si ideea echilibrului terorii nucleare sau distrugerii asigurate pana la teza anilor a "ripostei flexibile'.

Razboiul Rece a avut si specificitatea razboaielor prin procura, cum ar fi exemplul asistenta sovietica pentru Egiptul lui Gamal Abdel Nasser in timpul crizei Suezului, din sau conflictul coreean cand trupele americane au avut mandat O.N.U. si au luptat impotriva comunismului sovietic si chinez.

Originile Razboiului Rece si efectele acestui tip de confruntare fundamentala de bipolaritate ideologica se pierd in "negura' secolului XX.

Un autor consacrat, Andre Fontaine considera ca anul prin succesul revolutiei bolsevice, este inceputul confruntarii reci dintre capitalismul occidental si comunism, care a ramas o constanta a conflictului international prin nerecunoasterea puterii sovietice si sindromul liniei Curzon stoparea avansului bolsevismului in Europa).

in fapt, istoricul britanic A.J.P. Taylor ( From Napoleon to Stalin) apreciaza ca sfarsitul "Marii Aliante' politologul francez Alfred Grosser denumeste in acest fel axa Washington-Londra-Moscova pentru colaborarea militara belica) coincide cu o "pace rece' sau "pace armata' cand marile puteri invingatoare trebuie sa-si desemneze sferele strategice de interes.

Sintagma de Razboi Rece' a fost folosita de Walter Lippman si finantistul american Bernard Baruch, reutilizandu-se expresia utilizata in Evul Mediu in conflictul mauro-spaniol sau litigiile dupa pacea de la Augsburg (1535).

Carta Atlanticului, semnata in de S.U.A. si Marea Britanic acorda statelor dreptul la suveranitate politica, in timp cele Stalin insista ca Uniunea Sovietica sa impuna modelul comunist in regiunile unde avea influenta prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

in fapt, S.U.A. si Anglia credeau ca U.R.S.S.. trebuie sa aiba o"centura (brau) de securitate' format din statele rasaritene care trebuiau sa aiba relatii externe pozitive cu Moscova.

Din punct de vedere tactic, LV. Stalin a folosit "metoda dozajului' in sprijinirea graduala a partidelor comuniste pentru preluarea puterii in tarile Europei de Est.

Unii istorici militari (Mihail E. lonescu) sau analisti americani (William Mac Cagg) spun ca un prim semn palpabil al inceputului Razboiului Rece ar fi instaurarea "regimului F.N.D' in Romania, prin venirea la putere a guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza martie

Cunoscutul istoric si expert in problemele germane, Alan Milward arata ca un fundament major al conflictului dintre superputeri il constituie absenta cooperarii si respingerea Planului Marshall- ca formula de reconstructie postbelica -de catre U.R.S.S. si impunerea negatiei politice pentru aceasta strategie americana si Cehoslovaciei, Romaniei, Ungariei.

Respingerea unui proiect al generalului Marshall de reabilitare economica pentru China si comunizarea acestei tari a implicat un "principiu al dominoului' sinonim comunizarii si in Asia de Sud-Est (Coreea, Vietnamul, Cambodgia, Laos), fapt politico-ideologic ca a condus la instalarea unei cortine de bambus in Asia de Est si Sud-est cum apreciaza istoricii chinezi Jian Chen si Xue Litai.

Al treilea razboi mondial- dupa opinia generalului George Patton si a lui Sir John Hackett nu a avut loc deoarece S.U.A. si U.R.S.S. s-au infruntat indirect datorita razboaielor prin intermediari (proxi wars) pe teatrul african (Angola, Congo, Somalia, Etiopia), in America Centrala si Latina (Cuba, Nicaragua, Salvador) sau razboaiele arabo-israeliene din si cand Washingtonul a sprijinit Israelul, iar Kremlinul actorii arabi ai Orientului Mijlociu.

Aplicarea politicii de "indiguire' (containment policy) a comunismului de catre S.U.A. si excesul strategic si dominarea politico-ideologica sovietica in Estul Europei a determinat confruntarea Est-Vest pe aliniamentul "cortinei de fier de la Sttetin la Trieste' dupa discursul fostului premier Winston Churchill, la Fulton, Missouri (5 martie

Unul din "lorzii razboiului', liderul conservator spunea ca "Rusia (U.R.S.S.) nu doreste razboiul. Ceea ce doreste ea sunt fructele razboiului si o expansiune nelimitata a puterii si doctrinei sale'; mai mult Churchill vedea comunismul ca o amenintare la adresa civilizatiei crestine.

Din unghiul nostru de abordare, criza Berlinului prin blocarea sectoarelor aliate de catre sovietici si suplinirea aprovizionarii regiunii din oras printr-un "pod aerian de marfuri esentiale reprezinta primul moment major al conflictului rece.

Istoriografia Razboiului Rece si intersectarea acesteia cu problematica relatiilor internationale (tema nucleara, decolonizarea, raporturile Est-Vest si Nord-Sud) cuprinde o serie de abordari.

Istoricii ortodocsi traditionalisti cred ca S.U.A. aveau o reactie legitima impotriva eforturilor expansioniste ale Kremlinului in Europa de Est. Astfel, spre exemplu, istoricii si politologii Arthur Scheslinger, Vojtech Mastny, B.A.A Weinberger, Henry Wallace afirmau ca S.U.A si aliatii sai occidentali aveau un interes strategic marginal in Europa de Est si a fost un proces natural' sa nu se opuna comunizarii regiunii.

Revizionistii au atacat interpretarea traditionala ca U.R.S.S. urmarea interese strategice normale in Europa de Est prin sprijinirea unor "regiuni prietene' Kremlinului (Gal Alperovitz, Atomic Diplomacy, 1965, Gabriel Kolko, The Politics of War: The World and United States Foreign Policy, Analistul Scott Parish (doctor in "Razboiul Rece' cu o teza despre reactiile sovietice la Planul Marshall ) spunea ca sprijinul economic si

financiar occidental urmareau crearea unei Germanii Federale puternice ostile intereselor de securitate ale U.R.S.S. si Henry Kissinger, (American Foreign Policy, considerau ca administratia Roosevelt a avut o abordare idealista care nu credea ca factorul de putere sovietic avea o ideologie expansionista si imperialista

Regimul sovietic era privit ca avand o defensiva in afacerile externe, cu o izolare diplomatica interbelica reflectata in momentul Munchen

Grupul de la Riga un mic grup de sovietologi compus din diplomati americani aflati in capitala letona care analizau profilul Uniunii Sovietice, nerecunoscute oficial de S.U.A. in anii format din cunoscutii Charles Bohlen si George F. Kennan critica tratarea Moscovei ca o mare putere traditionala cu care nu se putea "face afaceri' (expresia lui Roosevelt).

Analiza grupului asupra politicii externe sovietice arata ca substratul totalitar intern al U.R.S.S. se traducea si in relatiile externe, unde Kremlinul era expansionist si antidemocratic. Ideologia "sovietizarii lumii' era piatra unghiulara a opticii externe sovietice, unde diplomatia era un a accesoriu tehnic.

Dupa decizia lui Stalin de a respinge invitatia de a se alatura F.M.I, si Bancii Mondiale, George F. Kennan a raspuns Departamentului de Stat prin celebra "lunga telegrama' februarie unde atragea atentia ca ideologia comunista este un invelis de suprafata pentru expansiunea rusa traditionala, formulata si in timpul regimului tarist "alb';.

in analiza politicii de putere, George Kennan publicase in "Foreign Affairs', sub pseudonimul Mr. X, un articol Sursele comportamentului sovietic, unde arata ca "principalul element al oricarei politici fata de U.R.S.S. trebuie sa fie o ingradire de lunga durata, rabdatoare, dar ferma si vigilenta

Diplomatul american aprecia ca Uniunea Sovietica este un inamic ireconciliabil, depasindu-se teza unui aliat sovaielnic. Aceasta viziune era verificata de criza din Iran, unde Moscova a intervenit (februarie martie si cererea U.R.S.S. de modificare a Tratatului de la Montreaux, pentru accesul militar prin Stramtori.

Dupa anuntul britanic ca Londra nu mai poate sustine militar Grecia si Turcia (februarie regatul britanic a incetat sa fie o superputere (dupa termenul utilizat de Coxinl944).

S.U.A. au inlocuit Anglia in Mediterana orientala, iar administratia Truman incerca sa impiedice prin prezenta militara comunizarea Turciei si Greciei prin "principiul dominoului', Washingtonul acordand sprijin fortelor anticomuniste din cele doua state.

Discursul lui Truman in Congres sublinia ca "politica S.U.A. trebuie sa sustina popoarele libere care sa lupte impotriva subjugarii de catre minoritati armate si presiuni externe a fost perceput spune istoricul american Melvin P. Leffler ca o declaratie de razboi ideologic impotriva U.R.S.S.. insa Kennan nu era preocupat de un caracter anticomunist al reactiei americane, ci de implicarea geopolitica care sa descurajeze comportamentul expansiv sovietic si sursele imperialismului Kremlinului.

Istoricii post-revizionisti John Lewis-Gaddis, Eduard Mark, aratau ca S.U.A. si U.R.S.S. trebuie sa-si imparta responsabilitatile Razboiului Rece, desi Washingtonul nu a putut actiona in Estul Europei ca superputere planetara si a cedat mult hegemoniei sovietice in partea rasariteana a continentului.

in Europa capacitatile conventionale ale U.R.S.S. si avansul politic al fortelor comuniste (Franta, Italia) atacau democratiile occidentale.

Dupa mitul revolutiei intr-o singura tara I. V. Stalin s-a gandit la o externalizare a revolutiei in Europa de Est. in era poststalinista, dupa ce U.R.S.S. devenise putere atomica s-a urmarit asigurarea "echilibrului terorii', cele doua superputeri ramanand pe marginea prapastiei.

Dupa "institutionalizarea' Razboiului Rece prin crearea N.A.T.O. (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord), ca o alianta defensiva comuna euroatlantica si Pactului de la Varsovia acest proces ne arata dimensiunile de securitate, de bloc militar.

Alianta Nord-Atlantica a aparut sub presiunea vest-europenilor care urmareau sa respinga sovietismul ca factor de putere si resurgenta militarismului german. Primul secretar general al N.A.T.O., lordul Ismay spunea ca alianta este o comunitate de securitate "trebuia sa-i tina pe germani jos, si pe rusi in afara'. Pactul Nord-Atlantic urmarea ca prin dimensiunea sa americana si rolul bazelor continentale ale S.U.A. (in Germania, Turcia, Islanda) sa asigure scutul nuclear puterilor vest-europene (de amintit ca, U.R.S.S. devine actor nuclear in

Fragmentarea securitatii colective care trebuia asigurata de O.N.U., organizatie cu caracter de universalitate, a fost una din cauzele bipolarizarii rigide ideologice si militare.

Starea "nici de razboi, nici de pace dintre blocul occidental si cel rasaritean' (H. B. Swope, ziarist american) a fost o constanta a Razboiului Rece, cu perioade calde criza rachetelor cubaneze conflictul arabo israelian si interventiile sovietice in Ungaria si Cehoslovacia

Diplomatia a avut ca teme majore de adversitate cursa inarmarilor, crearea unor campuri de alianta, politica pe marginea prapastiei, antagonismul politico-ideologic.

Epoca Razboiului Rece a fost marcata de trei perioade majore ale destinderii: dupa moartea lui Stalin (1953), perioada de dupa criza rachetelor cubaneze si era Gorbaciov

Uniunea Sovietica si S.U.A. au ajuns la statutul de superputere, Washingtonul tinzand prin multilateralism sa conserve pacea mondiala.

in mediul de securitate vest european martie prin reuniunea de la Bruxelles a cinci state -Marea Britanic, Franta Belgia, Olanda si Luxemburg s-a incheiat un Tratat de aparare, economic, social si cultural sub denumirea de Uniunea Occidentala.

Cu o perioada de aplicare de ani, Tratatul asupra Uniunii Occidentale prevedea crearea unui Consiliu Consultativ si asistenta automata in caz de agresiune contra unuia dintre semnatari, consultari in cazul amenintarii sau agresiunii din partea Germaniei (resurgenta spiritului militarist) sau a altei puteri din afara Europei.

in perioada imediat postbelica, sovieticii au raspuns la implementarea Planului Marshall cu o organizatie inchisa, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (creat in CAER/COMECON) care sa integreze si sa specializeze economiilor statelor comuniste est-europene sub controlul Kremlinului.

Dupa extensia asiatica a comunismului (China si Coreea de Nord, in obiectivul de a-1 transforma intr-un sistem mondial alternativ s-a soldat cu un esec datorita policentrismului crescut al centrelor comuniste, prin iesirea din blocul sovietic a Iugoslaviei si Albaniei, accentuarea disputei chino-sovietice in anii politica administratiilor Kennedy (1960-1963) si Johnson pentru sprijinirea diferentiata a Ungariei, Cehoslovaciei si Romaniei rupte de matricea sovietica.

Importante in procesul Razboiului Rece sunt perioadele de destindere ale acestei epoci istorice, dar trebuie sa facem distinctie intre initiativele unui stat (initiativele presedintelui american Richard Nixon si Henry Kissinger in prin "cartea chineza') si "dezghetul' in raporturile Est-Vest coordonat de superputerile S.U.A. si U..R.S.S..

Sub semnul destinderii au stat "politica rasariteana' a Germaniei Ostpolitik si eforturile franceze de relationare cu unele state comuniste.

Conflictul din Coreea debuteaza sub semnul invaziei nord coreene in Sudul Peninsulei, liderul comunist Kim I. Sung urmarind retragerea S.U.A. din zona.

Prin neparticiparea U.R.S.S. la reuniunile O.N.U. datorita nerecunoasterii juridice occidentale a Chinei ca putere legitima S.U.A. trimit un corp combatant aflat sub mandatul Natiunilor Unite.

Contingentele O.N.U. (in fapt americane) au respins trupele nord-coreene pana la frontiera chineza, unde Mao Zedong intervine datorita agresiunii imperialiste'. Generalul McArthur, liderul militar american pe frontul coreean care dorea utilizarea armei atomice impotriva Chinei comuniste, a fost retras din comandamentul operativ presedintele Harry S.Truman.

Treptat, China nu devine un satelit al Moscovei, mai mult destalinizarea, lui Hrusciov este respinsa de Mao care este adeptul cresterii economice prin "Marele Salt inainte', iar mai tarziu va pune bazele societatii comuniste prin revolutia culturala.

Victoria comunistilor in China si recunoasterea americana tarzie a Pekinului comunist(1979) reprezinta o ecuatie esentiala in dinamica Razboiului Rece.

in Asia exista modelul revolutiei comuniste in tiparele nationaliste prin maoismul antijaponez, lupta lui Ho si Min impotriva francezilor in Indochina (1945-1954) si pe parcursul anilor confruntarea americano-vietnameza.

Pentru a descuraja extensia de putere a comunismului sovietic si asiatic, S.U.A. au semnat o retea de pacte (pactomanie se spunea in literatura de referinta) cu Japonia, Coreea de Sud, Taiwanul si Filipinele.

Astfel, ANZUS a fost Tratatul de Securitate intre Australia, Noua Zeeleanda si S.U.A.. (San Francisco, l martie prin care un atac impotriva unui membru al pactului era o agresiune impotriva tuturor.

Dar in anii Noua Zeelanda dorea un Ocean Pacific liber de arme nucleare, ceea ce a dus la diluarea tripartita a ANZUS.

in Europa, UR.S.S. a reactionat prin crearea Pactului de la Varsovia dupa intrarea R.F.Germania in N.A.T.O., iar axele de putere mondiale cuprind panamericanismul (functionarea tratatului interamerican de asistenta mutuala pactul de la Rio de Janeiro pactul de reglementare pasnica prin pactul de la Bogota si crearea Organizatiei Statelor Americane in panarabismul (Aparitia Ligii Arabe in si aparitia miscarii baas de unificare a natiunii arabe), panafricanismul (dupa esecul unor federatii ca Mali, Ghana- Guineea, urmarile decolonizarii au condus la crearea, in a Organizatiei Unitatii Africane) si panislamismul (reprezentat de Organizatia Conferintei Islamice, creata la Rabat, in

"Dezghetul' acopera intervalul dintre disparitia lui Stalin (1953) si criza reachetelor cubaneze dar in revolta din Berlin impotriva armatei sovietice si ridicarile muncitoresti in Polonia aduc un cerc de crize in crize in blocul sovietic, adancit de revolutia ungara si sfarsitul marilor puteri coloniale europene Franta si Anglia provocat de criza Suezului

Daca la inceputul anilor presedintele Eisenhower avea ca obiectiv "roll back-ul' ("impingerea' comunismului cat mai departe de zona de referinta), in seful executivului american declara intr-o conferinta de presa ca si alte zone din Asia de Sud-Est pot fi comunizate (Indochina, Birmania, Tailanda, Malaya si Indonezia), dupa ce China devenise un pilon comunist important in Asia.

Divortul dintre R. P. Chineza si U.R.S.S. este marcat in dupa abrogarea acordului prin care Moscova ajuta Pekinul in domeniul nuclear. Mai mult, acest bicentrism in lumea comunista este accentuat de dogmatismul Stalinist al comunistilor chinezi si de strategia coexistentei pasnice' a lui Nichita Sergheevici Hrusciov, prin care cele doua sisteme trebuie sa coabiteze.

in prin spiritul Genevei constientizarea lui Hrusciov si Eisenhower ca razboiul nuclear este devastator pentru ambele parti destinderea a capatat noi dimensiuni.

Important de retinut ca, destinderea in disputa comunism/capitalism nu este un proces unitar, omogen, de multe ori acest fenomen este cauzat de amenintarea distrugerii reciproce, problematica dezvoltarii economice si aparitia unor noi centre de putere in structura celor doua blocuri, cum ar fi R. P. Chineza sau Franta si Germania.

in timpul erei poststaliniste, liderii sovietici doreau un spirit de bloc mai rigid dupa revoltele din Ungaria si Polonia diplomatia Kremlinului incercand sa organizeze o conferinta paneuropeana care sa ratifice avansul strategic sovietic in Europa de Est comunizata si stabilizata de trupe sovietice (Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, R.D.G.).

Suplimentar, Moscova incearca o strategie de reconciliere cu Iugoslavia titoista, retragerea sovietica din Austria si incheierea unui tratat cu inamicul fundamental din timpul razboiului, Germania Demn de remarcat este ca, Romania este primul stat din blocul socialist care a denuntat "starea de razboi' declarata la august cu Germania an cand intra si in O.N.U..

in Marea Britanic, Franta si S.U.A. au convenit crearea unei "forte europene de aparare' care sa includa si o contributie vest-germana, iar pe teatrul strategic asiatic apare S.E.A.T.O. (Tratatul de aparare colectiva in Sud-Estul Asiei) care cuprinde ca parti Franta, Marea Britanic, Australia, Noua Zeelanda, Pakistan, Filipine, Thailanda si S.U.A., un aranjament care functiona in cazul unei agresiuni comuniste.

Decolonizarea este un proces care se accelereaza dupa al doilea razboi mondial, fiind un raspuns natural la imbatranirea metropolelor europene.

Procesul a fost divizat de miscarea pentru independenta statala: drumul spre negritudine al statelor Africii Negre prin identitati politice (Sudan Ghana-1957, Guineea Somalia Camerun Africa Centrala sau arabitate (Algeria prin acordurile de la Evian din Libia Maroc

Decolonizarea zonelor franceze a fost violenta (razboiul algerian si infrangerea de la Dien Bien Phu administrata de fortele comuniste vietnameze in schimb perla coroanei britanice', India isi capata independenta dupa lupta neincetata a corifeilor luptei nationale, Mahatma Chandi si Jawaharlal Nehru. Captarea sprijinului occidental este vitala pentru spatiile decolonizate sau pentru europeni, relevant fiind cazul Iranului.

Vestigiile colonialismului au creat multe probleme de politica externa pentru Londra spre exemplu in legatura cu insulele Falkland, Gibraltarul si Hong Kong.

in aprilie are loc la Bandung (Indonezia) o reuniune a tarilor afro-asiatice(Afghanistan, Arabia Saudita, Birmania, Cambodgia, Ceylon, R. P. Chineza,

Ghana, Egipt, Etiopia, Filipine, India, Indonezia, Iordania, Irak, Iran, Japonia, Laos, Liban, Liberia, Libia, Nepal, Pakistan, Thailanda, Siria, Turcia, R. D. Vietnam, Vietnamul de Sud si Yemen) care au fundamentat urmatoarele obiective: dreptul popoarelor la autodeterminare, dobandirea independentei de catre natiunile din colonii, respectarea drepturilor omului, dreptul la legitima aparare, eliminarea mostenirii colonizarii.

Statele lumii a treia (redarea in limba engleza a expresiei franceze "Tiers-Monde' popularizata de scriitorii Georges Balandier si Alfred Sauvy) au incercat cartea neutralismului militar si a detasarii de marile puteri.

Statele "lumii a treia' au luptat pentru o "noua ordine economica internationala' care sa reduca decalajul dintre acestea si "Lumea intai' marile state dezvoltate industrial si comercial "Lumea a doua', fiind actorii socialisti cu o economie planificata, de comanda. "Lumea a treia' s-a reunit prin "Grupul celor si aparitia Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare care nu propovaduia nu liber schimb teoretic, ci practic pentru deschiderea pietelor statelor dezvoltate.

Pentru aceste state marea majoritate decolonizate izolarea fata de politica de bloc a superputerilor si respingerea unor garantii externe a fost o litera de actiune.

Conferinta de la Belgrad a adoptat o Carta a nealinierii care a promotoare a diplomatiei conferintelor si constiinta ca statele "lumii a treia' pot aduce majoritatii de lucru in cadrul O.N.U.. Nealinierea a avut ca tema centrala securitatea militara in contextul Razboiului Rece, dar nu a exclus si abordari economice.

Daca la inceputul miscarii, liderii asiatici au fost activi (indianul Nehru, si generalul indonezian Suharno) apoi factorii politici din Africa (ca senegalezul Sedar Sengor) si Orientul Mijlociu au devenit predominanti in sanul miscarii.

Constructia europeana este o tema de referinta pentru relatiile internationale contemporane deoarece semnifica miscarea pentru identitate politica postbelica a Europei care incearca sa previna renasterea militarismului german. Stoparea avansului comunismului si o relatie privilegiata cu S.U.A. (pe care o integram in sintagma utilizata des astazi, relatia euroatlantica) au fost dimensiuni de orientare centrala in istoria integrarii vest-europene.

Temelia procesului de integrare regionala a fost fundamentata de procesul reconstructiei europene si abandonarea interesului statal ingust in favoarea unei comunitati de actiune pe cateva probleme comune importante.

Planul lui Robert Schumann (ministrul de Externe francez) prevedea crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului prin semnarea Tratatului de la Paris intre Franta, R. F. Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia. C.E.C.O. (European Community of Steel and Coal) interzicea folosirea potentialului industriei grele in scopuri de razboi, aceasta structura fiind un pas preliminar in constituirea Comunitatii Europene aparute prin Tratatul de la Roma

Proiectele pentru Comunitatea Europeana a Apararii si o Comunitate Politica conturate inca la inceputul anilor au esuat, dar aparitia Comunitatii Economice Europene (C.E.E.) si a Comunitatii Atomice (EUROATOM) au dat un nou imbold miscarii pentru integrare europeana.

Dupa prabusirea coloniala franceza in Vietnam prin celebra batalie de la Dien Bien Phu, din care a semnificat inlocuirea razboiului de gherila cu batalia de asalt Europa de Vest a pierdut initiativa coloniala in Asia de Sud-Est.

ingradirea ("containment') comunismului in Asia era necesara dupa pierderea Chinei si victoria maoismului "comunistilor de margarina' (I.V.Stalin), factorii de decizie americani ai administratiei Eisenhover percepand comunismul ca un bloc monolit, inaintea rupturii sino-sovietice.

Conflictul intern dintre nationalisti si comunisti care coopereaza in cadrul miscarii Vietminh antifranceze nu era perceput la nivelul marilor puteri occidentale doar ca un reper al razboaielor coloniale, ci si ca un mesianism al luptei duse pentru stoparea ascensiunii rosii pe mapamond.

Cele sase state fondatoare ale C.E.C.O. au stabilit prin C.E.E. (Comunitatea Economica Europeana) o uniune vamala, care va fi baza pentru o serie de interese economice comune ale actorilor europeni (Jean Monnet, premierul francez care a fost unul din pionierii miscarii europene).

Pana la Tratatul de la Maastricht pentru Uniunea Europeana C.E.E. cunoaste o dezvoltare prin sistemul de schimburi organizate solidaritatea bugetara (existenta unui buget comunitar si nivelul politicilor comune, cum ar fi agricultura.

Sistemul comunitar prevede o noua ordine juridica, de drept international, deoarece statele membre C.E.E. si-au limitat in domenii restranse drepturile lor suverane Spiritul comunitar se bazeaza pe transferurile de competente ale statelor membre catre comunitatile europene, cum ar fi adoptarea unui tarif vamal comun si eliminarea barierelor vamale. Tratatul de la Maastricht contine si formularea principiului de subsidiaritate, tradus prin cedarea unor competente nationale in numele unui interes si nivel comunitar.

O conferinta la nivel inalt (Haga, a stabilit ca scop imediat infiintarea Uniunii Economice si Monetare, un obiectiv realizat partial, desi in anii '70-'80 in limbajul politic colocvial se vorbea despre C.E.E. ca "Piata Comuna'.

Astfel, la nivelul anilor putem vorbi de o structura tripolara a sistemului de relatii internationale cu cele doua superputeri nucleare si promotoare a celor doua modele politico-economice ostile U.R.S.S. si S.U.A. si un nucleu de putere independent economic, dar tributar securitatii politicii atomice americane si N.A.T.O., Europa (C.E.E.).

Pe intervalul anilor multi analisti vorbeau de o structura pentapolara cu Japonia si C.E.E. (Comunitatea Europeana) care se adaugau S.U.A., U.R.S.S. si Chinei maoiste.

in sanul Comunitatii Europene si al blocului occidental, pe perioada conducerii lui de Gaulle Franta incearca sa aiba o independenta fata de S.U.A. si scutul lor nuclear prin conceptia fortei nucleare independente (force de frappe).

Reconcilierea cu Germania materializata prin Tratatul de la Elisée si dialogul dintre Franta si R.F.G.(1963), normalizarea promovata de Paris cu state comuniste estice sunt elemente din cadrul unei destinderi generale in relatiile Est-Vest.

Franta (a cincea Republica) a avut o forta de descurajare nucleara independenta, prin arme nucleare tactice, ceea ce a dus la chestiunea "politicii' atomice individuale.

Gaullismul a incercat sa evite supranationalismul promovat de unele state in C.E.E. in favoarea unui aranjament european de tip confédéral, in care statul natiune sa fie entitatea centrala intr-o "Europa a patriilor', in sistemul de securitate euroatlantic, guvernat de N.A.T.O., Franta s-a retras din structurile de comanda unificata ale aliantei nord-atlantice (l unde a revenit in 1

Si Republica Federala Germania ca putere medie a sistemului a initiat o miscare de politica externa la sfarsitul anilor prin initiativa liderului politic Willy Brandt, intitulata Ostpolitik (Politica Estica) care urmarea restabilirea legaturilor politico-diplomatice cu actorii comunisti: U.R.S.S., R.P. Polona, R.S. Cehoslovaca, R.S. Romania.

A doua criza a Berlinului a fost cauzata de dorinta lui N.S. Hrusciov de a incheia un tratat intre U.R.S.S. si R.D.G., aceasta din urma preluand zona sovietica de ocupatie a fostei capitale. Ideea Moscovei ca Berlinul sa fie "oras independent' al Germaniei a declansat reactia occidentala iar chestiunea unei zone nucleare libere in Europa centrala a generat reactii euroatlantice dure.

Astfel, Consiliul N.A.T.O. (aprilie a hotarat conservarea drepturilor aliatilor de ocupatie pentru Berlinul de Vest, dar Republica Democrata Germana a inchis granita dintre Berlinul de Vest si Berlinul de Est, regimul comunist incepand contruirea "Zidului Berlinului', un simbol al divizarii Europei Razboiului Rece.

Dupa instalarea "firului rosu' intre Washington si Moscova presedintele democrat John F. Kennedy facea o vizita la Berlin unde spunea "Ich bin ein Berline!' (Eu sunt un berlinez!) sugerand solidaritatea euroatlantica pentru locuitorii din partea occidentala a orasului.

Tema nucleara a fost o chestiune importanta in relatiile in anii proliferarea orizontala a avansat continuu cuprinzand S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanic, Franta si R. Chineza. Ca urmare a exemplului Pekinul care nu semnase Tratatul de Neproliferare India nu a semnat acest document, efectuand o explozie nucleara pasnica De asemenea, proiecte nucleare clandestine au avut ca parti Israelul si Africa de Sud (in timpul regimului de apartheid).

Alaturi de aceasta problema paradigmatica in relatiile internationale, in anii si se afla chestiunea lumii a IV -a cu economii subrede si sisteme statale afectate de insurectii (Afganistan, Mozambic) cu probleme de alimentatie ("braul foamei' din Sudan pana in Mauritania). Pentru lumea a IV-a, modelul este Bangladeshul, un stat cu precaritate institutionala si amenintat de spectrul foamei.

Microstatele (state cu populatii sub un milion de locuitori sunt unii actori statali care au pozitii strategice in Zona Marii Caraibilor, Oceanul Indian si Pacific (spre exemplu: Dominica, Barbados, Guyana, Grenada unde S.U.A. vor interveni in Brunei, Maldive pe continentul asiatic, Fiji, Tongo, Insulele Solomon, Samoa de Vest in Pacific).

Unul din cele mai importante conflicte din timpul Razboiului Rece a fost razboiul dintre S.U.A. si Vietnamul comunist.

Dupa conflictul dintre Franta si Vietnich (miscare revolutionara national-comunista) care a inceput in si a condus la cucerirea independentei razboiul cu S.U.A. a avut obiectivul unificarii statului divizat.

Fundamentul implicarii americane in Vietnam isi are originile in obiectivele de "ingradire' a comunismului si Doctrina Trumann.

Dupa pierderile Chinei, Washingtonul a ajutat Franta in Vietnam si au intervenit in Coreea aceste reactii americane trebuie analizate prin prisma interventiei S.U.A. impotriva comunismului asiatic chinez, coreean, vietnamez) ca parte a comunismului mondial, al carui lider era U.R.S.S..

De aceea, putem afirma ca, litigiul americano-vietnamez nu a fost un razboi colonial care sa aduca predominanta lumii neasiatice in Extremul Orient.

Franta a fost infranta militar zdrobitor in confruntarea cu fortele comuniste vietnameze care abandonasera lupta de gherila in favoarea unei batalii de transeu la Bien Bien Phu (1954).Contingentul francez din Vietnamul nu a fost ajutat de S.U.A., deoarece administratia Eisenhower era divizata in ceea ce priveste interventia.

Conferinta de la Geneva din care s-a ocupat de Indochina a pus capat colonialismului francez, iar Vietminhul a fost de acord ca Vietnamul sa fie divizat de-a lungul paralelei de grade, cu mentiunea ca peste doi ani se vor tine alegeri libere care vor duce la reunificarea tarii.

Conferinta de la Geneva care a avut ca problematica Indochina, nu a prevazut unificarea rapida a Vietnamului impartit in doua state de-a lungul paralelei de

Dupa trecerea unei perioade de doi ani trebuiau organizate alegeri libere, dar regimul din Vietnamul de Sud aflat sub conducerea lui Ngo Dink Diem, un fervent religios catolic anticomunist a refuzat un proces electoral si chiar reunificarea peninsulei.

Presedintele Dwight Eisenhower consacrase teoria dominoului potrivit careia dupa comunizarea Chinei piesele (statele sud-est asiatice) cadeau una dupa alta sub regimuri de extrema stanga.

Pentru a securiza si stabiliza mai bine arealul indochinez, S.UA. a conceput o anexa la Tratatul Organizatiei Asiei de Sud-Est (S.E.AT.O.) care incorpora ca actor membru si Vietnamul de Sud.

Din perspectiva implicarii americane in Asia de Sud-Est dupa cum subliniaza documentele militare americane perioada se dimensioneaza trecerea de la jocul riscului limitat practicat de D. Eisenhower la angajamentul largit asumat de J.F. Kennedy.

Escaladarea conflictului si a interventiei S.U.A. in Vietnam au generat discursul de "abdicare' al presedintelui Lyndon Johnson mai actiune determinata de "innamolirea' actiunii americane.

Ofensiva nord-vietnameza Tet din ianuarie a cauzat o cerere mare de trupe din partea Washingtonului ceea ce a condus la decizia ca administratia democrata Johnson sa se retraga din Vietnam printr-o solutie negociata (proces botezat de analisti "vietnamizare').

in perioada lui J. F. Kennedy si L.B. Johnson, S.U.A. au gandit conflictul din Vietnam in termenii "antigherilei' sau "contrainsurgentei' impotriva miscarii de rezistenta si a militiilor comuniste reunite in Vietcong.

Liderii democrati, J.F. Knnedy si L.B. Johnson au incercat transformarea crizei vietnameze intr-un razboi conventional de tipul celei de-a doua conflagratii mondiale sau a razboiului din Coreea.

Dupa ofensiva Tet, de tip "razboi fulger', transformarea conflictului intr-un conflict conventional a generat imaginea ca S.U.A. sunt parte combatanta si ca trebuie sa semneze un acord de incetare a focului (ceased fire) sau un armistitiu.

Principalele obiective ale comunistilor vietnamezi condusi de "parintele' Ho Si Min si generalul Giap erau reunificarea sub un regim de stanga marxist-leninist si stoparea bombardamentelor strategice americane.

Dezangajarea din Vietnam a continuat in timpul mandatului lui Richard Nixon sub forma "doctrinei Guam' (dupa unele declaratii facute la Guam Filipine in Accentul cadea pe constructia sistemelor de securitate regionala si deschiderea catre China, ca un nou pol al lumii comuniste (apropierea de Pekin era fructul opticii secretarului de Stat,

Henry Kissinger care era partizanul multipolarismului si concertului de putere din era moderna

Teza "containmentului' (indiguirii) exprimata de Harry S. Truman era regandita, indiguirea centrelor de putere comuniste trebuia realizata prin negocieri multilaterale cu statele comuniste si nu in cadrul unei confruntari bipolare dure cu U.R.S.S.

intr-o evaluare regresiva, razboaiele din Vietnam sunt un semn al decolonizarii violente, fenomen care a fertilizat o alianta a comunistilor indigeni cu U.R.S.S. si R.P. Chineza.

Dupa retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud (martie acordul de armistitiu intre R.D. Vietnam, guvernul sud-vietnamez si S.U.A. a devenit caduc, trupele comuniste inving fortele regimului generalului Nguyen Van Thieu din sudul tarii si cuceresc orasul Saigon (30 aprilie

in Adunarea Nationala proclama Republica Socialista Vietnam, "stat socialist, liber, independent si unit', dupa care regimul comunist de la Hanoi isi deterioreaza relatiile cu China, ajungand pana la un conflict de anvergura in

Vietnamul a contribuit la instaurarea unui regim comunist in Laos condus de forta Pathet Lao (statul laotienilor) care aboleste monarhia dar participa cu trupe, in la rasturnarea regimului "Khmerilor rosii' condusi de Pol Pot in Kampuchia democrata (Cambodgia militarii vietnamezi se retrag in din aceasta tara).

Implozia U.R.S.S. a insemnat pierderea unui sprijin ideologic, astfel ca in Vietnamul a inceput normalizarea raporturilor cu R.P. Chineza, S.U.A. si Filipine.

Constitutia din prevede continuarea reformelor pentru constituirea unei economii sociale de piata, dar prezerva rolul conducator al Partidului Comunist. Dupa ce in S.U.A ridica embargoul impus Hanoiului in Washingtonul decide stabilirea de relatii diplomatice iar presedintele democrat William (Bill) Clinton a vizitat acest bastion al comunismului reformist

in perioada Razboiului Rece, conflictele regionale cu tenta globala s-au multiplicat in zona asiatica: razboaiele indo-chineze razboaiele dintre Pakistan si India si conflictele "eterne' din Orientul Mijlociu conflictul Suezului octombrie-noiembrie "razboiul de Yom Kippur', cele doua revolte militare antiisraeliene "Intifada' din 1987 si din teritoriile arabe ocupate).

Dinamica conflictualitatii a atins si domenii diverse, cum ar fi sportul, cazul divergentelor olimpice intre S.U.A. si U.R.S.S.(Moscova-1980, Los Angeles-1984) sau razboiul fotbalului, dupa victoria Hondurasului impotriva El Salvadorului in preliminariile Cupei Mondiale conflict soldat cu de decedati.

Acest ultim litigiu a marcat interventia Organizatiei Statelor Americane (O.A.S. infiintata in unde S.U.A. sunt relativ izolate de statele latino-americane).

Orientul Mijlociu a devenit o placa geopolitica care tinde sa se omogenizeze prin islamism si limba araba, printr-o excluziune a factorilor de putere nearabi ca Iranul persan si siit, Turcia si Israel.

in Europa, factorii cultural-religiosi accentueaza diversitatea, dar potentialul economic al batranului continent genereaza omogenitate politica prin procesul de coagulare a Uniunii Europene vazuta ca o "uniune de state' mai degraba decat "state unite' iar Japonia prin participatia la F.M.I, si Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica (O.E.C.D.) este considerata un stat din blocul occidental.

Problema nucleara in relatiile internationale se dimensioneaza in anii prin tratatul de la Moscova prin care U.R.S.S. si S.U.A. incercau sa domine impreuna acest dosar al temelor politicii mondiale.

Neproliferarea nucleara a fost inserata si codificata in Tratatul de neproliferare din semnat de Uniunea Sovietica si S.U.A. cu invitatie spre alti actori atomici care incerca sa reduca raspandirea armelor nucleare. Unele state ca Irakul condus de Saddam Hussein si Coreea de Nord nu au respectat litera tratatului, iar India, Pakistan si Israelul nu au semnat acest tratat de neproliferare.

Ca baza a ordinii nucleare americano-sovietice negocierile bilaterale dintre U.R.S.S. si Statele Unite (Strategic Arms Limitation Talks-SALT) au propus o autoconstrangere si administrare in materie de cursa inarmarilor promovata de cele doua superputeri.

in cadrul acestui proces au fost elaborate doua conventii: SALT I cu o perioada de aplicare de cinci ani, iar SALT II nu a fost un acord ratificat de Senatul american.

"Lagarul' comunist dupa expresia lui A. Jdanov, fostul sef al Cominformului se destructureaza datorita schismei Pekinului, in avand loc chiar ciocniri armate la frontiera sino-sovietica.

R.P. Chineza era singurul actor care putea contrabalansa in viziunea geopolitica americana ascensiunea de putere a U.R.S.S. (fapt politic relevat de vizita presedintelui Richard Nixon in China populara, februarie

Absolutizand modelul socialismului sovietic, U.R.S.S. a intervenit militar in zona "strainatatii sale apropiate' delimitate de fostele state democrat-populare in timpul revolutiei ungare si "Primaverii de la Praga'(1968).

in acest ultim caz interventionist, Kremlinul a aplicat asa-zisa "doctrina (L.I.) Brejnev', care se bazeaza pe "suveranitatea limitata' a statelor blocului comunist de a construi socialismul pe cai proprii.

Dupa erodarea in disputa cu Pekinul, U.R.S.S. s-a indreptat spre penetratia in lumea a IlI-a decolonizata prin asistenta militara acordata Vietnamului de Nord, Egiptului (pana la conflictul republicii arabe cu Israelul, in Indiei, care avea disputa teritoriala cu Pakistanul (dupa razboiul din Pakistanul Oriental isi schimba numele in Bangladesh).

Organizatiile regionale continentale (Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii Africane, Comunitatea Economica Europeana, Asociatia Europeana de Liber Schimb) sau atasate comunitatii religioase (Organizatia Conferintei Islamice) sau etnicitatii (Liga Araba) au ridicat nivelul de complexitate al relatiilor internationale prin multiplicarea organizatiilor internationale, ca actori in sistemul mondial de putere.

Depasirea unei ostilitati rigide profunde s-a facut spre inceputul anilor prin pionii dirijati de cele doua superputeri state medii sau puteri minore si modelul razboaielor prin procura, in care Kremlinul si Washingtonul se confrunta prin interpusi.

Colaborarea si cooperarea internationala a fost o paradigma a raporturilor interstatale si dintre organizatiile sistemului mondial, chiar in conditiile Razboiului Rece.

Astfel, avem regimuri internationale unde statele, guvernele au interese comune cum ar fi transporturile navale, comerciale, exploatarea comuna a unor resurse, proliferarea nucleara, conservarea ecosistemelor, eliminarea lipsei resurselor si alimentelor, abordarea "mostenirii comune' privind oceanele, fundul marii, atmosfera.

Globalizarea - mai ales latura sa financiara si economica a devenit in anii o tema care nu a putut fi subsumata disputei dintre "alianta lumii libere' (John Foster Dulles) si lagarul comunist.

Dar divizarea relatiilor internationale contemporane cuprinde si raportul Nord-Sud, o dimensiune bipolara adaugita antagonismului Est-Vest. Dupa decolonizare, "Nordul' (termen generic folosit pentru tarile industrializate avansate) a cautat sa conserve o hegemonie economica asupra Sudului, incercand sa inregimenteze statele defavorizate tehnologic in coalitiile Razboiului Rece construite de S.U.A. si actorii vest-europeni, fosti factori coloniali.

in structura statelor Sudului distingem si o "Lume a IV-a (sintagma utilizata de O.N.U. pentru tarile cele mai putin dezvoltate, ca Afganistanul, Bangladeshul sau Mozambicul), o adevarata "centura a foametei' pe mapamond. Rapoartele Brandt (elaborate de o Comisie Independenta pentru Probleme de Dezvoltare Internationala, structura condusa de fostul cancelar social-democrat german, Willy Brandt) din 1980 si au aratat ca solutia inegalitatilor Nord-Sud poate fi gasita prin cooperarea interstatala.

G (acronim pentru statele puternic industrializate S.U.A. Germania, Japonia, Franta, Marea Britanic, Italia si Canada dupa C.E.E./U.E. se prezinta la summit-uri ca actor unic) este o structura de cooperare la care participa ca invitat si Rusia din care a abordat domenii de politica internationala ca terorismul, contextul armamentelor sau accidentele nucleare.

Relatiile nucleare americano-sovietice limiteaza numarul zonelor protejate de instalatii antiracheta prin intalnirea Richard Nixon - Leonid Ilici Brejnev care pune bazele sistemului SALT l (negocierile pentru reducerea armelor strategice).

Demisia republicanului Nixon in urma scandalului Watergate (ascultarea spatiilor de hotel ocupate de rivalii democrati) a coincis cu esecul final al S.U.A. in razboiul asimetric purtat cu Vietnamul comunist.

Neowilsonismul bazarea politicii si a reactiilor externe ale S.U.A. pe principii morale si eludarea pragmatismului echilibrului de putere democratului Jimmy Carter conduce la acordul SALT II, semnat impreuna cu secretarul general al P.C.U.S., L. Brejnev (Viena,

Acordurile SALT II au incercat sa ofere un control pentru cursa inarmarilor, dar acest act bilateral al superputerilor nu se referea la rachetele cu raza medie de actiune.

Senatul S.U.A. nu au codificat acordurile SALT II, deoarece U.R.S.S. au intervenit in Afganistan (decembrie dar acest sistem a fost aplicat de catre cele doua mari puteri contractante.

Dupa semnele destinderii legate de politica franceza gaullista a "Europei de la Atlantic la Ural', sau "politica rasariteana' (Ostpolitik) a R.F.G., ideea sovietica a unei conferinte (tratat paneuropean) a fost acceptata de S.U.A. si Canada cu conditia asimilarii de catre Kremlin a "dimensiunii umanitare' (drepturile omului).

Acest proces de dialog care nu anula politica de bloc s-a materializat prin Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care a durat din pana in

Acordurile (nu au valoarea unui tratat, dar sunt o intelegere intr-un spirit comun de abordare) de la Helsinki au fost acceptate de de state europene mai putin Albania si au avut patru zone termatice, denumite cosuri. Cosul I acoperea problemele de securitate ale Europei, cosul II se referea la sfera cooperarii economice, stiintifice si tehnologice,

cosul III se ocupa de problemele umanitare ("drepturile omului'), cultura si invatamant, cosul IV prevedea instituirea unor conferinte ulterioare multilaterale.

Urmatoarele intalniri au avut loc la Belgrad Madrid si Ottawa

Procesul Helsinki a semnificat sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial prin recunoasterea inviolabilitatii frontierelor inclusiv a celor doua state germane si a egalitatii suverane a statelor.

Puterile occidentale au reusit sa obtina trecerea "drepturilor omului' pe agenda tematica a relatiilor Est-Vest, U.R.S.S. mizand pe principiul "neinterventiei' in afacerile interne ale unui stat, iar S.U.A. insista pe monitorizarea cosului III.

Un alt aspect important al raporturilor internationale contemporane se referea la reducerea fortelor armate conventionale dezarmarea clasica in Europa la initiativa S.U.A., proces cu o durata lunga apartinand intervalului

in competitia superputerilor, U.R.S.S. pierde un stat aliat, Egiptul, dar lanseaza sub L. Brejnev in anii o ofensiva comunizanta sud-est asiatica (Vietnam, Laos, Cambodgia) si africana (Mozambic, Somalia, Angola).

Marile puteri hegemonice ale sistemului international S.U.A. si U.R.S.S. sustin state cliente, spre exemplu Kremlinul sprijina militar India in disputa cu Pakistanul, sau Washingtonul acorda sustinere Iranului sahului Mahomed Reza Pahlavi, aliat major al Statelor Unite intr-o regiune limitrofa Uniunii Sovietice.

Brejnevismul ca model de politica externa a anulat suveranitatea statala in Europa de Est, receptata ca un "lagar socialist' (discursul secretarului general al P.C.U.S la Congresul al V-lea al Partidului Comunist Polonez).

Aceasta abordare a descurajat procesul de destindere prin invazia Afganistanului (decembrie iar esecul procesului SALT aratau semnele unui "al doilea Razboi Rece'.

Era Brejnev nu a insemnat un succes pentru politica de mare putere a U.R.S.S., deoarece Angola si Mozambicul au consumat fondurile sovietice, Etiopia a traversat o criza alimentara profunda, iar intrarea in Afganistan a grevat mult efortul militar al Moscovei.

Dupa cand la Kremlin ajunge la putere Mihail Sergheevici Gorbaciov, factorii de decizie sovietici si-au dat seama ca statutul de superputere si asistenta politico-ideologica in spatii neurogene (America Latina, Africa Neagra, Asia de Sud-Est) genereaza costuri economice majore.

Aceeasi teza a aparut si in mediul de dezbatere american prin scoala declinista (Paul Kennedy, Joseph Nye Jr.) care prognoza o crestere economica a S.U.A. redusa de cheltuielile de aparare. Din perspectiva americana, dupa venirea lui Ronald Reagan la Casa Alba "al doilea Razboi Rece' a avut o conotatie ideologica la adresa Uniunii Sovietice ("imperiul raului'), dar nu a intregului bloc comunist. Obiectivele lui Reagan urmareau limitarea expansiunii sovietice (un nou "containment' -indiguire) prin reinarmare si doctrina Initiativei de Aparare Strategica (S.D.I., tendinta aparuta in cunoscuta sub numele de "Razboiul Stelelor' care proiecta un scut nuclear pentru S.U.A.), o renegare a "politicii pasive din anii

Criza eurorachetelor declansata de prezenta rachetelor cu raza medie de actiune in Europa, Pershing II si Cruise (S.U.A.), SS20 (U.R.S.S.)- a fost transata prin Tratatul de la Washington care stabileste cea mai importanta masura de reducere a armamentelor

din timpul Razboiului Rece (datorita distrugerii rachetelor sovietice si americane cu o raza de actiune intre de km).

Tensiunile internationale se mentin in Orientul Mijlociu -desi se semneaza Tratatul de Pace intre Egipt si Israel-zona Golfului Persic prin razboiul dintre Iran si Irak Indochina (unde U.R.S.S. sustin Vietnamul, putere invadatoare postmaoista), Africii, Afganistan, America Centrala (Nicaragua, Grenada).

Strategia de regrupare si salvare a regimului sovietic in interior se promovau modelele perestroikai-"restructurare' si glasnost "transparenta' s-au reflectat in "noua gandire' a lui M. S. Gorbaciov care a redus implicarea U.R.S.S. in Africa de Sud (Angola, Namibia) si Afganistan. Activismul politicii externe sovietice a cuprins si Orientul Mijlociu, Moscova reluand relatiile cu Israelul si la initiativa sefului diplomatiei, Eduard Sevardnadze stabilindu-se contacte privilegiate cu republica religioasa siita.

Uzura generata de intretinerea complexului militar industrial, coruptia nomenclaturii sunt aspecte care il indemnau pe Gorbaciov la reforma sistemului. Reconstructia, retehnologizarea economiei sovietice a dus la alocarea unor resurse dinspre sectorul militar spre cel civil.

Liberalizarea vietii politice in Europa de Rasarit cazul polonez este relevant prin drumul de la actiunea "Solidaritatii la organizarea unui referendum liber de catre un guvern comunist a constituit o antiteza la optiunea Brejnev, de suveranitate limitata.

G7 (acronim pentru statele puternic industrializate S.U.A., Germania, Japonia, Franta, Marea Britanic, Italia si Canada dupa C.E.E/U.E. se prezinta la summit-uri ca actor unic) este o structura de cooperare la care participa ca invitat si Rusia in care a abordat domenii de politica internationala ca terorismul, contextul armamentelor sau accidentelor nucleare.

Sfarsitul bipolarismului ideologic si lumea contemporana

in interiorul spatiului sovietic, deteriorarea rolului P.C.U.S. si lupta pentru autodeterminare au condus la revendicari nationale si statale in zona baltica (Estonia, Letonia, Lituania fusesera anexate in urma pactului de neagresiune germano-sovietic, august culminand cu proclamarea independentei a tarilor din aceasta regiune, in primavara anului Tendinta secesionista era evidenta si in republicile slave Bielorusia, Ucraina transcaucaziene Armenia, Azerbaidjan, Georgia - si regiunile islamice Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan.

Dupa incercarile conservatorilor de a reveni la un model nestalinist, prin puciul din august Gorbaciov pierde treptat puterea in favoarea presedintelui Rusiei, Boris Eltin favorabil unei comunitati a Statelor Independente (C.S.I.) prin intalnirile de la Minsk si Alma Ata

Ordinea de tip sovietic in Europa de Est se prabuseste prin schimbarea lui Todor Jifkov (R.P. Bulgaria) si Erich Honecker (R.D.G.), trecerea Ungariei si Cehoslovaciei la decomunizare prin "revolutii de catifea' sau revolte insangerate (Romania).

Schimbarile generate de prabusirea comunismului si Cortinei de Fier -dizolvarea C.A.E.R.-ului si a Pactului de la Varsovia in iunie-iulie desfiintarea U.R.S.S., unificarea Germaniei octombrie incheierea perioadei de "apartheid' au generat

imaginea unei "noi ere' si a "noi ordini mondiale' (intarirea dreptului international, dinamizarea rolului O.N.U. si a cooperarii intre marile puteri.)

Finalul Razboiului Rece a fost marcat de reasezarea geopolitica a lumii prin modificari politico- teritoriale ca reunificarea germana prin unirea celor doua state, R.F.G. si R.D.G. octombrie defederalizarile sovietica iugoslava si cehoslovaca un amplu proces de modificare a granitelor stabilite dupa incheierea celor doua conflagratii mondiale.

Evenimentele anului si primul razboi din Golf (desfasurat intre o coalitie de de state conduse de S.U.A. si factorul revizionist irakian, pe perioada au aratat capacitatea de dialog intre Kremlin si Washington cand UR.S.S. a asistat tacit la infrangerea fostului sau aliat in regiune, statul baas arab socialist. Reducerea polarizarii ideologice si cresterea interdependentelor politice si economice in lumea contemporana au fost noi coordonate ale politicii internationale in perioada post-Razboi Rece.

Conflictul din Golf a marcat finalul politicii din blocul politico-ideologic, ceea ce 1-a facut pe analistul politic Francis Fukuyama sa creada in "sfarsitul istoriei', prin triumful liberalismului clasic in lume si stergerea antagonismelor bazate pe profilul regimurilor politice interne (dictatura versus democratie).

Economia nu mai cunoaste dimensiunea ingusta, regionala prin circulatia monetara dolar, euro) ci reclama o si globalizare economica in termenii unei "economiei univers', cum era denumita de Fernand Braudel (sociolog si istoric al civilizatiilor, reputat medievist).

Pe aceste premise de abordare, un autor britanic, Richard O' Brian prognoza' sfarsitul economiei', deoarece tirania spatiului a fost infranta, iar politologul american Samuel Huntigton postula o "ciocnire a civilizatiilor pe baze religioase'.

Bibliografie selectiva

Huntingdon S., Ordinea politica a societatilor in schimbare, Iasi, Polirom,

Corm S., Noua dezordine economica mondiala, Cluj-Napoca, Dacia,

Olson Mancur, Cresterea si declinul natiunilor, Humanitas,

Paul T.V., Hall I. (coord.), International order and the future of World Politics,
Cambridge U.P., 1999.

Dahrendorf Ralph, Conflictul social modern, Humanitas, 1996.

Calvoccoresi Peter, Cel de-al doilea razboi mondial si formarea Europei postbelice,
Iasi, Polirom,

Boniface Pascal, Relatiile Est-Vest intre Iasi, Institutul European,

Joffe Josef, Viitorul marilor puteri, Bucuresti, Editura Stiintifica

Rosenau James, Turbulenta in politica mondiala, Editura Academiei,

Henrique Cardoso Fernando, America Latina. Dezvoltare si dependenta, Bucuresti,
Editura Univers,

Beaumarchais Center for International Research, Puteri si influente, Bucuresti,
Editura Corint,