Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

I.           PRELIMINARII

Aparitia nuvelei "Alexandru Lapusneanul" in anul 1840, in primul numar al revistei "Dacia Literara", a insemnat consacrarea nuvelei istorice, printr-o capodopera. Evenimentul a avut un ecou rapid, nuvela devenind model pentru Al. Odobescu, in primul rand ("Doamna Chiajna", "Mihnea cel Rau"), iar, in 1870, in "Epigonii", Mihai Eminescu facea urmatoarea referire : "Iar Negruzzi sterge colbul de pe cronice batrane".

Nuvela "Alexandru Lapusneanul" a fost inclusa de autor in volumul "Pacatele tineretelor", publicat mai tarziu.

Nuvela concentreaza evenimentele istorice ale celor 5 ani din a II-a domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). De fapt autorul surprinde conflictele politice dintre domn si boieri, in lupta pentru centralizarea puterii politice a tarii in mainile unui monarh absolut, tiranul de tip feudal. Evenimentele se petreceau in Moldova veacului al XVI-lea, la 60 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, cand boierimea centrifuga schimba domniile dupa bunul plac, tara era transformata intr-un teatru de razboi.

C Negruzzi s-a inspirat din cronica lui G. Ureche, care i-a oferit nu numai nucleul istoric al evenimentelor, ci si celebra replica a domnitorului: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu [.] si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra".

A doua sursa de inspiratie i-a fost oferita scriitorului de cronica lui M. Costin. Aceasta prezinta revolta unei multimi care a dus la uciderea boierului Bateste Veoli, eveniment pus de autor intr-un alt context, ca a tradatorului Motoc.

Ca in orice creatie literara si aici realitatea si fictiunea coexista. Unele personaje au avut prototipuri reale (Al. Lapusneanul, Ruxanda, Motoc), altele sunt de esenta pur fictiva (Veverita, Spancioc, Stroici). Destinul real al boierului Motoc a fost altul: el s-a sfarsit impreuna cu Tomsa-Voda in Polonia; amandoi au fost ucisi din porunca lui Al. Lapusneanul.

II.        COMPOZITIA. SUBIECTUL NUVELEI

Nuvela lui C. Negruzzi este o creatie de exceptie in care au fuzionat elementele romantice (intamplarile si personajele istorice) cu cele clasice (forma operei). Compozitia nuvelei este de natura clasica, remarcabila prin gradatie, simetrie, armonie.

Cele 4 parti devin adevarate acte ale unei tragedii istorice. Fiecare parte poarta cate un motto cu valoare metaforica:

"Daca voi nu ma vreti, eu va vreu ."

"Ai sa dai sama, Doamna!"

"Capul lui Motoc vrem ."

"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu ."

Partea intai concentreaza expozitiunea si intriga, partea a doua cuprinde evenimentele din desfasurarea actiunii, partea a treia reprezinta punctul culminant, iar partea a patra contine deznodamantul. Astfel cele 5 momente ale subiectului, in succesiunea lor clasica, simbolizeaza si etapele ascensiunii si prabusirii personajului.

Lapusneanul, prin faptele si vorbele sale, isi asuma deliberat destinul istoric al tiranului razbunator: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu [.] si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt.". Sunt vorbele care concentreaza intreaga ura si dorinta de razbunare a celui care uns domn si-a pierdut tronul fiind vandut de boieri.

Scena dintre domn si boierii trimisi de Tomsa este memorabila. Lapusneanul loveste mai intai cu vorba pentru ca mai tarziu sa omoare cu sabia. Boierii sunt acuzati cu asprimea inchizitorului: "Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pe voi.". Despre Motoc "invechit in zile rele" stia ca e un caine care nu musca, ca linge mana care-l loveste, dar si ca e un lup ce "paru-si schimba, dar naravul ba". Isi promite ca sabia domneasca nu se va manji de sangele lui, ii va fi trebuitor "ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului". Si destinul se va implini.

Lapusneanul isi pune in aplicare planul de lichidare a boierilor tradatori printr-o metoda tipic feudala. Terorizeaza, ucide, confisca averi, distruge cetatile unde s-ar putea ascunde boierii. Vorbele rostite de o boieroaica: "Ai sa dai sama, Doamna!" au o valoare premonitiala.

In fata Ruxandei care-l condamna pentru sangele varsat, Lapusneanul se stapaneste cu greu. Stie ca ea, fiica lui Petru Rares, fusese principalul argument al acceptarii lui pe tronul Moldovei. O intampina cu cuvinte blande: "Ce vesti, frumoasa mea doamna?". Cand o aude acuzandu-l, o numeste "muiere nesocotita" si instinctiv duce mana le pumnal, dar se razgandeste si spune: "Ne-am oprit de a face un pacat, aducandu-ne aminte ca esti mama copiilor nostri". ii promite, totusi, ca nu va mai ucide dupa ce ii va da "un leac de frica".

Partea a treia concentreaza toate liniile de forta narativa si psihologica a nuvelei. Sadicul Lapusneanul vrea sa lichideze intregul divan domnesc. Arta diplomatiei si a disimularii ating aici punctul culminant. Lapusneanul, imbracat cu toata pompa domneasca, isi cere iertare de la boieri in fata altarului.

Banchetul la care i-a invitat pe boieri se transforma in genocid: 47 de boieri sunt ucisi impreuna cu slugile lor. Singurii care se salveaza sunt Spancioc si Stroici, care ii transmit de la granita cu Polonia urmatoarea amenintare: "Ne vom vedea pan' a nu muri".

In ziua macelului, Lapusneanul traieste betia sangelui. Cu rasul sadismului satisfacut, il cheama pe Motoc sa admire scena de langa fereastra. De fapt voia sa-si ucida cel mai inrait dusman.

C. Negruzzi introduce in aceasta parte a nuvelei, pentru prima data in literatura romana, personajul colectiv. Multimea se aduna la poarta palatului impinsa de nevoi si de dorinta de razbunare. Psihologia multimii dezorganizate este admirabil surprinsa de scriitor. Oamenii cer "capul lui Motoc", iar Lapusneanul, constient de forta lor recunoaste ca sunt "prosti, dar multi". Personajul este de o luciditate feroce, care se traduce in vorbe si actiuni ce au greutate de ghilotina. I se adreseaza lui Motoc acuzator, semnandu-i sentinta de condamnare la moarte: "Ce sa te mai spovedesti? Ce sa-i spui duhovnicului? ca esti un tradator si un vanzator? Asta o stie toata Moldova.".

Capul lui Motoc va cadea linsat de multime, iar celelalte 47 de capete boieresti sunt aranjate intr-o piramida cu pricepere si rabdare patologica.

Ultima parte a nuvelei prezinta moartea domnitorului. Se muta la Hotin ca sa-i poata supraveghea mai usor pe Spancioc si pe Stroici in Polonia. Boala de care suferea avanseaza rapid. Intr-un moment de ratacire ceru sa fie calugarit, dar trezindu-se ii ameninta cu moartea pe cei din jur. Pe Ruxanda o acuza de tradare: "Iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei". Doamna este convinsa de Stroici si Spancioc ca trebuie "sa moara tatal, ca sa scape fiul".

In finalul nuvelei, vocea autorului repeta constatarea cronicarului G. Ureche: "Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei ".

III.            CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL

Nuvela s-a impus, in primul rand, prin realizarea personajului principal. Intreaga tesatura narativa, toate celelalte personaje graviteaza in jurul acestui tiran, devenit centru de greutate. Se din titlului, un substantiv propriu articulat cu articolul hotarat, "Alexandru Lapusneanul ", il impune ca loc geometric in constructia narativa, interdependenta cu celelalte personaje care apar in antiteza sau in complementaritate cu el. Fata de angelica Ruxanda, Lapusneanul este un demon, insa in complementaritate cu Motoc, demonismul sau se nuanteaza. Antiteza o gasim si in raport cu Stroici si Spancioc, creati de autor ca o expresie a patriotismului clasei boieresti, ca o forta ce trebuie sa sanctioneze crimele voievodului.

Lapusneanul este construit cu obiectivitate, este privit in complexitatea unui destin istoric si a unui crez patologic.

Pentru destinul sau istoric, omul Lapusneanul era pregatit prin inteligenta, vointa de fier, viclenie, fermitate, clarviziune. Pentru a se urca pe tronul Moldovei el dovedeste arta diplomatiei si a disimularii, intr-un comportament machiavelic: Se casatoreste cu Ruxanda, os domnesc, pentru a-si crea ascendenta la tron, il pastreaza pe Motoc, pentru a se salva pe sine, ii atrage pe boieri in cea mai sangeroasa crima de palat din istoria romanilor.

Este un foarte fin observator al psihologiei individuale si a celei de grup. Pe cei 4 boieri ai lui Tomsa ii primeste, stapanindu-se cu greu desi ochii ii fulgerau, iar vorbele capatau duritate de otel. Doamnei Ruxanda ii pregateste un "leac de frica", desi efectul este contrar. Cunoaste foarte bine psihologia multimii careia il va arunca pe Motoc, ca sa se multumeasca si sa se imprastie.

Justificate pana la un punct, faptele sale depasesc limita normalitatii, a comportamentului unui voievod feudal. Lapusneanul este un caz patologic. Sadismul sau va forma febra sangelui varsat. Meticulozitatea cu care construieste piramida de capete frizeaza nebunia.

C. Negruzzi si-a construit personajul cu mare arta: prin descriere directa (vestimentatia, mimica, gestica), dar si prin descrierea indirecta (limbaj, actiuni, raportare la celelalte personaje).

IV.            REALIZAREA ARTISTICA

Nuvela lui C. Negruzzi este o capodopera a genului in care au fuzionat elemente romantice si clasice.

De esenta clasica este compozitia operei, precum si capacitatea de a imbina cele 3 moduri de expunere: naratiunea, descrierea si dialogul.

Limbajul personajului este clar si concis. Cele 4 mottouri, majoritatea rostite de voievod, concentreaza sau anticipeaza intamplari. Poruncile exprima marea vointa a personajului. "Vie" se aude glasul lui Lapusneanul, care prin suprimarea conjunctiei sa, a transformat conjunctivul in imperativ. "Destul" rosteste in fata lui Motoc pentru a-i semna condamnarea.

Elementele romantice le descoperim in valorificarea temei romantice, a trecutului istoric, in antiteza si complementaritatea personajului, crearea culorii locale si temporale prin descrierea vestimentatiei, a banchetelor de la palat sau a cetatii Hotinului, care devenise mai mult un cavou decat o fortareata.

realizarea acestei opere l-a determinat pe G. Calinescu sa faca urmatoarea apreciere: "Numele lui C. Negruzzi este legat ,de obicei, de nuvela istorica <<Alexandru Lapusneanul>>, care ar fi devenit o scriere celebra ca si <<Hamlet>>, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale".