EVIDENTA EXISTENTEI SI MISCARII STOCURILOR DE PRODUSE FINITE SI A PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

1. Natura produselor finite obtinute de unitate si evidenta acestora in conditiile inventarului permanent si a celui intermitent

Rezultatul material concret al activitatilor economice cu caracter productiv desfasurate pe parcursul unui exercitiu financiar lunar se concretizeaza in obtinerea produselor finite care in mod obligatoriu, ca obiect al contabilitatii stocurilor, inglobeaza:

productia finita ca atare, depozitata;

productia nedepozitabila si prestarile de servicii sau executarile de lucrari;

semifabricatele depozitabile destinate vanzarii;

produsele reziduale.

Produsele finite sunt produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul unitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor.

Productia in curs de executie, reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. In cadrul productiei in curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate.

Unitatile patrimoniale isi organizeaza contabilitatea stocurilor prin doua metode:

metoda inventarului permanent;

metoda inventarului intermitent.

In cazul utilizarii inventarului permanent in contabilitate in conturile de stocuri se inregistreaza toate operatiile de intrare si iesire, cantitativ si valoric, evaluate la cost de productie sau standard, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.

Relatia de calcul este:

in care:

E = valoarea iesirilor

S_i = valoarea stocurilor initiale

I = valoarea intrarilor din cursul perioadei

S_f = valoarea stocurilor finale.

Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii. Normele contabile din tara noastra permit unitatilor patrimoniale sa utilizeze metoda inventarului intermitent. Aceasta metoda stabileste iesirile pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul fiecarei luni.

Relatia de calcul este:

In principiu, contabilitatea analitica a produselor se organizeaza pe sortimente sau pe grupe de produse si pe locuri de depozitare (gestiuni create). Obiectul contabilitatii analitice il constituie sortimentul de produse finite, lucrarea executata sau serviciul prestat. Acestea sunt subsumate pe depozite (magazii) in scopul asigurarii responsabilitatii si controlului gestionar. Din punct de vedere metodologic, contabilitatea analitica se nuanteaza in raport de metoda de inventar folosita pentru evidenta produselor finite. Astfel, in cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica a produselor finite se poate organiza adoptand una dintre metodele :

cantitativ-valorica, cu fisele de cont analitice;

operativ-contabila, pe solduri;

global-valorica, pentru unitatile en-detail;

adoptate de mijloacele tehnice de calcul.

Daca se foloseste inventarul intermitent, contabilitatea analitica este circumscrisa numai la nivelul stocurilor initiale si finale fiind realizata direct cantitativ-valoric prin inventar.

Pentru a se exercita controlul asupra integritatii stocurilor este necesar sa se organizeze o evidenta global-valorica a miscarilor pe gestiuni de produse. In aceste conditii, controlul asupra stocurilor se realizeaza prin relatia :

Valoarea iesirilor gestiunea "N" calculata prin inventar = valoarea iesirilor gestiunea "N" calculata pe baza recapitulatiei documentelor de iesire.

i) metoda cantitativ-valorica

Consta in organizarea, la locul de depozitare, a unei evidente cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar in contabilitatea analitica a unei evidente cantitativ-valorice pe feluri de produse si

gestiuni, stabilindu-se stocul si soldul. In cadrul ambelor evidente, inregistrarea se face prin fisele de cont analitice (pe categorii de produse si gestiuni), intrari si iesiri. Relatia de control este:

Valoarea stocului final = Stocul initial + Intrari - Iesiri

ii) metoda operativ-contabila (pe solduri)

Consta in organizarea, la locul de depozitare, a unei evidente cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar in contabilitatea analitica a unei evidente valorice a miscarilor pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de produse. Totodata, se organizeaza si o evidenta cantitativ-valorica, numai penru produse, pe feluri de produse stocate si pe gestiuni. Aceasta evidenta se creeaza la sfarsitul lunii cu

scopul de a verifica concordanta dintre contabilitatea analitica si evidenta cantitativa tinuta la locul de depozitare. Ecuatia de control proprie unei asemenea metode este:

Sf al gestiunii 'N' calculat in contabilitatea analitica = Sf al gestiunii 'N' calculat pe baza evidentei cantitative de la depozite

iii) metoda global-valorica

Consta in tinerea unei evidente valorice atat la nivelui gestiunii, cat si in contabilitatea analitica. Periodic, se efectueaza controlul asupra integritatii bunurilor stocate, prin inventarierea produselor si evaluarea lor, potrivit uneia din metodele: FIFO, LIFO, NIFO. Soldul final astfel calculat trebuie sa fie egal cu cel stabilit in conta-bilitatea analitica pe baza relatiei:

Sf al gestiunii 'N' = Si 'N' + Intrari 'N' - Iesiri 'N'

Dupa opinia economistilor specialisti din tara noastra, contabilitatea interna nu poate adopta decat metoda inventarului permanent, in conditiile in care prin sistemul de conturi se realizeaza evidenta cantitativ-valorica pe feluri de produse si gestiuni .

1.1 Contabilitatea productiei in curs de executie in conditiile inventarului permanent

Formula de calcul a productiei in curs de executie in conditiile inventarului permanent este:

Evidenta productiei in curs de executie se realizeaza prin contul sintetic de gradul II 331 din Planul de conturi general. Este cont de bilant, furnizeaza informatia de reflectare si control gestionar privind situatia si miscarea stocurilor si comenzilor in curs de executie. Soldul debitor este preluat in activul bilantului. Pretul de inregistrare din conturi, corespunzator valorii contabile de intrare a productiei in curs de executie, este egal cu costul de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie.

Contul 331 are functia contabila de activ .

Se debiteaza cu valoarea stocurilor constatate prin inventariere la sfarsitul perioadei de gestiune. Se crediteaza la inceputul perioadei urmatoare de gestiune cu valoarea stocului de produse in curs de executie existente la sfarsitul perioadei anterioare. Soldul contului este debitor

si reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor in curs de executie aflate pe stoc sau in sold la sfarsitul exercitiului financiar.

Continutul si functia contabila a conturilor de stocuri se diferentiaza in raport de metoda inventarului permanent sau intermitent, folosita pentru evidenta miscarii stocurilor. Astfel, in cazul folosirii metodei inventarului permanent conturile de stocuri si comenzi in curs de executie se debiteaza cu intrarile de valori materiale si se crediteaza cu iesirile de valori materiale. Productia in curs de executie se evidentiaza numai in sistemul inventar permanent.

Flux de inregistrari:

a) La sfarsitul lunii se determina prin inventariere si se evalueaza stocul de produse in curs de executie la costul de productie, conform listelor de inventariere:

b) La inceputul lunii urmatoare se scoate din evidenta valoarea productiei de executie constatata la sfarsitul lunii anterioare:

Aplicatie:

La SC "AMPER" SA s-au constatat, prin inventariere, urmatoarele materii prime netrecute prin toate fazele de prelucrare prevazute de procesul tehnologic la produsul TTC- termocuplu Pt, la data de 31.02004:

Valoarea totala stabilita prin evaluare este de 1 600 lei.

In contabilitate se inregistreaza lista de inventariere din 31.02007 astfel:

La inceputul lunii aprilie se inregistreaza:

1.2 Contabilitatea produselor finite in cazul inventarului permanent si a celui intermitent

In conformitate cu Regimul de aplicare a Legii Contabilitatii, contabilitatea produselor finite se poate organiza dupa doua metode: 'inventar permanent' si 'inventar intermitent'.

Evidenta constituirii si miscarii stocurilor fabricate se realizeaza prin conturile ce formeaza continutul grupei 34 din clasa a 3 - a din Planul de conturi general denumita "Conturi de stocuri si productie in curs de executie". Sunt conturi de bilant sau inventar, ce furnizeaza informatia de reflectare si control gestionar privind situatia si miscarea stocurilor fabricate. Soldul lor debitor este preluat in activul bilantului. Pretul de inregistrare din conturi, corespunzator valorii contabile de intrare a produselor, este egal cu costul de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie.

Conturile de produse au functia contabila de activ.

Se debiteaza cu valoarea produselor obtinute sau aportate de catre asociati, si din alte surse.

Se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiunea firmei prin vanzare si alte destinatii. Soldul conturilor este debitor si reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor in stoc sau in sold la sfarsitul exercitiului financiar.

Continutul si functia contabila a conturilor de produse se diferentiaza in raport de metoda inventarului permanent sau intermitent, folosita pentru evidenta miscarii stocurilor. Astfel, in cazul folosirii metodei inventarului permanent conturile de produse se debiteaza cu intrarile de valori materiale si se crediteaza cu iesirile de valori materiale. In cazul utilizarii metodei inventarului intermitent, conturile inregistreaza numai stocuri de produse. Astfel, la inchiderea exercitiului financiar, in debitul conturilor se inregistreaza stocurile de la sfarsitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercitiului, in credit stocurile de la inceputul perioadei preluate in categoria venituri pentru perioada urmatoare de gestiune. Rulajul intrarilor si iesirilor se inregistreaza direct prin debitul respectiv creditul conturilor de venituri. O varianta a metodei inventarului intermitent este si cea debitarii si creditarii conturilor numai cu variatia - cresterea si micsorarea - stocurilor de semifabricate si produse finite care determina o crestere - micsorare de venituri.

Productia depozitabila face obiectul contabilitatii produselor. Pentru evidenta acestor produse si a miscarii lor se folosesc conturile:

345 'Produse finite';

354 'Produse aflate la terti';

contul rectificativ 348 'Diferente de pret la produse'.

Contul 345 'Produse finite' este un cont de activ care evidentiaza stocurile de produse finite aflate in patrimoniul unitatii si miscarea lor.

In debitul contului se inregistreaza valoarea produselor finite intrate in gestiunea unitatii, rezultate din productie proprie, constatate plus de inventar sau aduse de la terti, unde au fost date spre prelucrare sau in custodie. In creditul acestui cont se inregistreaza valoarea produselor iesite din gestiune prin vanzare sau, eventual, pe alte cai: lipsuri la inventar, darea in custodie sau prelucrare la terti. Soldul contului este debitor si reprezinta valoarea la pret de inregistrare a produselor finite aflate in stoc.

Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind productia necesita folosirea si a altor conturi:

701 'Venituri din vanzarea produselor finite';

711 'Variatia stocurilor';

4111 'Clienti';

4427 'TVA colectata' etc.

Reflectarea in conturi a operatiunilor privind produsele finite este dependenta de sistemul de inventar adoptat pentru evidenta acestora: inventarul permanent sau inventarul intermitent.

Produsele aflate la terti sunt reprezentate de produsele finite trimise spre prelucrare, custodie sau consignatie la terti sau aflate in curs de aprovizionare.

Contul 354 'Produse aflate la terti' este un cont de activ circulant, sintetic de gradul I, care se poate dezvolta in conturi analitice in functie de categoriile de produse si de necesitatile firmei. Se debiteaza cu valoarea la pret de inregistrare a produselor trimise spre prelucrare la terti. Se crediteaza cu valoarea produselor intrate in gestiune, aduse de la terti. Soldul final este debitor si reprezinta valoarea la pretul de inregistrare a produselor aflate la terti.

Daca se foloseste metoda inventarului intermitent, in cursul exercitiului, pe baza bonului de predare, transfer, restituire, produsele receptionate se inregistreaza la costul de productie prin relatia:

34x = 711 cost efectiv de productie al produselor aflate in stoc

In schimb, pentru stocurile initiale la deschiderea perioadei contabile se face inregistrarea:

cost efectiv stoc initial

Cele doua inregistrari pot fi unificate prin inregistrarea numai a variatiei stocurilor; astfel, in cazul in care soldul final este mai mare decat soldul initial pentru diferenta se face inregistrarea:

345 = 711 diferenta Sf-Si

iar in situatia inversa inregistrarea este:

diferenta Si-Sf

Iesirea de produse prin vanzare genereaza inregistrarea:

711 = 34x cost efectiv de productie

Tipurile de inregistrari specifice metodei inventarului permanent sunt:

In cazul stocurilor de produse rezulate din procesul de fabricatie, pe baza bonului de predare la depozite sau la vanzare se face inregistrarea:

345 = 711 cost efectiv de productie

La iesirea produselor prin vanzare se face inregistrarea:

cost efectiv

Metoda inventarului permanent

In acest caz, in contul de produse finite se inregistreaza, pe baza de documente justificative, toate operatiile de intrare si iesire, astfel incat aceste conturi, prin soldurile lor, fac posibila cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric, permitand controlul gestionar, daca in acest scop se efectueaza si inventarierea faptica a stocurilor.

Relatia de calcul aspecifica conturilor de stocuri in aceasta situatie este urmatoarea :

in care :

Si = valoarea stocului existent la inceputul perioadei

I = valoarea intrarilor in cursul perioadei

E = valoarea iesirilor din cursul perioadei

Sf = valoarea stocului existent la sfarsitul perioadei

Metoda inventarului intermitent

In acest caz, in contul de produse finite se inregistreaza, pe baza de documente justificative, intrarile, in timp ce iesirile se stabilesc si se inregistreaza in contabilitate numai la sfarsit de perioada, dupa ce, in prealabil, in acest scop s-a efectuat inventarierea stocurilor. Iesirile, in acest caz, se determina ca diferenta intre stocurile initiale plus valoarea intrarilor, pe de o parte si valoarea stocurilor determinate prin inventariere, pe de alta parte.

Relatia de calcul specifica conturilor de stocuri va fi urmatoarea:

In aceste conditii, controlul gestionar prin inventariere nu este posibil intrucat soldul faptic stabilit cu aceasta ocazie, in lipsa determinarii soldului scriptic, nu are cu ce se compara, considerandu-se corect. In consecinta, si iesirile determinate pe baza relatiei de calcul de mai sus se considera a fi corecte, fara a se putea stabili eventualele furturi. Inventarul intermitent, in conformitate cu prevederile Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii, poate fi aplicat in unitatile patrimoniale din categoria celor mici si mijlocii.

Exemplu. Pentru exemplificare se utilizeaza aceleasi date folosite la metoda inventarului permanent.

Deci, situatia in conturi la inceputul lunii este:

345 'Produse finite' - cost efectiv 37,5 lei;

331 'Produse in curs de executie' - cost efectiv 30 lei.

1. La inceputul lunii, stocul initial preluat de la finele perioadei precedente se deblocheaza din conturile 345 si 331, in care sens se storneaza operatia finala de inchidere a lunii anterioare

2. Se livreaza direct din sectiile de fabricatie, pe masura ce se obtin produsele finite ; pret de livrare 130 lei, TVA 19%.

Se determina prin inventariere si se evalueaza la costul efectiv productia neterminata la sfarsitul lunii, in suma de 50 lei si se inregistreaza aceasta productie prin formula :

4. Stocul de produse finite ramas in sectie, stabilit prin inventariere, evaluat la costul efectiv 750.000 lei se transfera in contul de produse finite, devenind, astfel, venit :

5. Se repartizeaza veniturile asupra contului de rezultate:

Dupa aceste inregistrari constatam:

contul 345 'Produse finite' prezinta un sold debitor de 75 lei reprezentand costul efectiv al produselor finite ramase in stoc la sfarsitul lunii ;

contul 331 'Produse in curs de executie' prezinta un sold debitor de 5 lei, reprezentand costul efectiv al productiei neterminate la sfarsitul lunii

contul 121 'Profit si pierdere' prezinta un sold creditor de 19,5 lei care reprezinta profitul obtinut din activitatea de productie, respectiv din livrarea produselor finite.

La SC « AMPER » SA in cursul lunii aprilie 2004 se obtin urmatoarele produse finite, conform « Bonului de predare primire » :

In contabilitate acest document este inregistrat in REGISTRUL JURNAL NR.1:

2. Reflectarea in contabilitate a produselor finite in situatia evaluarii la preturile standard

In cazul in care evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor se face la preturi prestabilite (standard), conturilor de stocuri li se asociaza conturi distincte care inregistreaza diferentele de pret fata de costul de productie. In debitul conturilor de diferente, de regula, se inregistreaza diferentele aferente bunurilor intrate in gestiunea firmei, iar in creditul lor, diferentele corespunzatoare stocurilor iesite. Soldul conturilor reprezinta diferentele de pret aferente bunurilor economice existente in stoc in gestiunea firmei. O asemenea modalitate de functionare impune inregistrarea in rosu a diferentelor daca preturile prestabilite sunt mai mari decat costul de productie si in negru in situatia inversa.

Daca nu se accepta mecanismul de inregistrare rosu - negru prezentat mai sus, conturile de diferente inregistreaza in debit diferentele in plus (costul de productie este mai mare decat pretul prestabilit) aferente stocurilor intrate in gestiune si diferentele de pret in minus (costul de productie este mai mic decat cel prestabilit) aferente stocurilor iesite din gestiune.

Contul 348 'Diferente de pret la produse' este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor, deci, bifunctional. In debitul sau se inregistreaza in negru diferentele de pret in plus, nefavorabile (costul efectiv de productie este mai mare decat pretul prestabilit), aferente produselor intrate in gestiune din productie proprie si diferentele de pret in minus, favorabile (costurile efective sunt mai mici decat pretul prestabilit), repartizate asupra produselor iesite din gestiune, respectiv in rosu, in siuatiile inverse celor prezentate.

In creditul acestui cont se inregistreaza in negru diferentele de pret in minus, aferente produselor intrate in gestiune si diferentele de pret in plus repartizate asupra produselor iesite din gestiune. Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente produselor existente in stoc si poate fi debitor, reprezentand diferentele in plus, nefavorabile sau creditor, reprezentand diferentele in minus, favorabile.

Exemplu. Situatia initiala in conturi se prezinta astfel:

345 'Produse finite' - cost prestabilit 4 lei;

348 'Diferente de pret' - sold creditor 2,5 lei;

331 'Produse in curs de executie' - cost efectiv 30 lei.

1. Inregistrarea cheltuielilor pentru productia neterminata, preluate din perioada precedenta, 30 lei:

2. Consumuri de materii prime

Obtinerea de produse finite la cost prestabilit, 160 lei:

4. Se vinde o parte din productia finita a carei valoare la cost prestabilit este de 120 lei, iar pretul de vanzare este de 130 lei, TVA 19%:

5. Se determina si se inregistreaza productia neterminata la sfarsitul perioadei la costul efectiv de 50 lei:

6. Se determina costul efectiv al produselor finite obtinute, diferenta dintre acest cost si costul prestabilit folosit ca pret de inregistrare si se inregistreaza aceasta diferenta :

cost efectiv 150 lei

cost prestabilit 160 lei

diferenta de pret (-) 10 lei

7. Se descarca gestiunea de produse finite cu valoarea la pret de inregistrare (cost prestabilit) al produselor livrate in suma de 120 lei

8. Se repartizeaza diferenta de pret aferenta produselor livrate :

se calculeaza coeficientul mediu al diferentelor

K = Sold ct. 348 inainte de repartizare / TSD ct. 345 = 12,5 / 200 = 0.0625 = 6.25%

se determina diferenta de pret aferenta produselor livrate

Dif = RC al ct 345 * K = 120 * 6.25% = 7,5 lei

formula contabila va fi :

9. Repartizarea cheltuielilor asupra contului de rezultate :

10. Repartizarea veniturilor asupra contului de rezultate :

Daca evidenta stocurilor se realizeaza la costul standard (prestabilit), in cursul lunii pentru produsele receptionate se face inregistrarea:

345 = 711 costul standard

La inchiderea perioadei contabile se calculeaza si se inregistreaza diferenta intre costul prestabilit si costul efectiv. Pentru aceasta diferenta se face inregistrarea:

rosu: daca CS>Cef

348 = 711

negru: situatia inversa

iar daca evidenta este tinuta la cost standard inregistrarile sunt:

711 = % Cef

345 CS

348 R/N pentru diferenta repartizata

Repartizarea diferentelor aferente iesirilor se face prin metoda procentului mediu de repartizare.

La SC "AMPER" SA se obtin in cursul lunii aprilie 2007:

produse reziduale in valoare de 1 500 lei, pret prestabilit;

semifabricate, in valoare de 5 000 lei, cost prestabilit.

La sfarsitul lunii in contabilitatea de gestiune s-a determinat costul efectiv, astfel:

unde:

C ef - Costul efectiv

P₀- Productia neterminata la inceputul perioadei de gestiune

P ₁- Productia neterminata la sfarsitul perioadei de gestiune

Ch. expl- Valoarea cheltuielilor de exploatare in cursul perioadei de gestiune

Semifabricate - cost real 5 200 lei;

Produse reziduale - cost real - 1 250 lei.

Se inregistreaza urmatoarele diferente de pret intre costul standard si costul real:

Semifabricate  + 200 lei (diferente nefavorabile)

Produse reziduale - 250 lei (diferente favorabile)

In contabilitate au loc urmatoarele inregistrari in REGISTRUL JURNAL NR.2:

3 Clientii unitatii si reduceri financiare acordate acestora de catre vanzatorul de produse finite

Clientii SC "AMPER" SA Pascani sunt persoane juridice mai ales din sudul tarii:

SC "ALRO" SA SLATINA

SC ,,ALTUR" SA SLATINA

SC "COST" SA TARGOVISTE

SC "URBIS" SA BUCURESTI

SC "DUCTIL" SA BUZAU

SC "DISTRIGAZ" SA TG.MURES

SC "SANTIERUL NAVAL" SA CONSTANTA

SC "BEGA UPSON" SA OCNA MURES

SC "CUG" SA CLUJ

SC "TERAPIA" SA CLUJ

SC "ANTIBIOTICE" SA IASI

Productia este vanduta atat pe credit comercial cu scadenta de pana la 14 zile, uneori si 21 zile dar se vinde si cu numerar. Tranzactiile comerciale privind vanzarile comporta reduceri de pret acordate mai ales o data cu facturarea produselor vandute.

Reducerile pot avea caracter comercial si caracter financiar.

Reducerile comerciale imbraca forma de: rabaturi, remize, risturnuri.

Rabaturile se acorda pentru defecte de calitate si se practica asupra pretului de vanzare. Remizele se acorda asupra pretului pentru vanzari superioare volumului convenit sau pozitia de transport preferentiala a cumparatorului. Risturnele sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului de operatii efectuate cu acelasi tert in decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub forma de:

Sconturi de decontare si se acorda pentru achitarea datoriilor inainte de terrmenul normal de exigibilitate.

Din punct de vedere metodologic, reducerile se determina in cascada.

Detaliu de factura

Valoare produse finite: 4 500 lei

Rabat (5%* 4500) 225 lei

4 275 lei

Remiza (10 %* 4275)  427,5 lei

VALOARE NETA COMERCIALA 3 850 lei

Scont de decontare (2%*VNC)  80 lei

VALOARE NETA FINANCIARA 3 770 lei

TVA (19%*VNF) 716,30 lei

VALOARE NETA DE PLATA  4 486,30 lei

Reducerile comerciale nu se inregistreaza in cazul in care sunt consemnate in factura initiala; in contul de venituri 701 pe credit se evidentiaza marimea neta comerciala. Sconturile acordate se contabilizeaza la decontarea facturii sau in momentul emiterii sale.

REGISTRU JURNAL NR. 3

Daca scontul de decontare se contabilizeaza la decontarea facturii fiscale, inregistrarile contabile devin cele prezentate in REGISTRU JURNAL NR.4:

4 Creantele fata de clienti din vanzari de produse finite pe credit comercial

Creantele pe termen scurt sau activele in curs de decontare reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani, o lucrare sau serviciu. Pentru produsele finite vandute clientilor, echivalentul valoric consta dintr-o suma de bani egala cu valoarea produselor facturate.

Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansata, urmand sa dea echivalentul corespunzator, sunt denumite generic prin notiunea de debitori. Prin Planul de conturi general creantele comeciale sunt evidentiate la grupa 41 " Clienti si conturi asimilate". Conturile din aceasta grupa sunt conturi de bilant cu functie contabila de activ, cu exceptia contului 419 " Clienti- creditori". Conturile care reflecta creantele comerciale se debiteaza la crearea creantelor asupra tertilor, se crediteaza la decontarea creantelor, soldul conturilor este debitor si reprezinta creantele intreprinderii asupra tertelor persoane. Contul 419 reflecta o datorie comerciala fata de clientul de la care s-a primit un avans in vederea livrarii de produse finite. Contul are functie contabila de pasiv si se crediteaza in momentul incasarii avansului de la client si se debiteaza in momentul livrarii produselor, cand se regularizeaza avansul primit anterior. Soldul este creditor si evidentiaza valoarea avansurilor primite de la clienti si nedecontate - pentru care nu s-au eliberat produse.

In cadrul structurii "Clienti si valori asimilate", clientii reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a produselor finite. In cadrul acestei forme de vanzare decontarea dintre intreprindere si client intervine ulterior.

In contabilitate sunt delimitate si evidentiate, ca o structura distincta, toate creantele sub forma clientilor incerti si in litigii. Clientii devin incerti in cazul in care creantele nu s-au incasat la termenul fixat si exista conditii care determina lipsa de incredere in solvabilitatea acestor parteneri comerciali (se afla in situatia de lichidare, succesiune etc). Clientii sunt litigiosi in situatia in care s-a deschis o actiune juridica pentru decontarea creantelor. De asemenea se mai utilizeaza si notiunea de creante dubioase in cazul clientilor incerti care pot deveni irecuperabili.

Din categoria creantelor asupra clientilor fac parte si cele determinate de produsele vandute dar nefacturate.

Intre unitatile comerciale se stabilesc relatii de afaceri. In cadrul acestor relatii se creeaza obligatii, acestea fiind satisfacute prin intermediul bancilor, de cele mai multe ori. Insa dorinta de a crea noi modalitati de plata, se apeleaza la efectele comerciale. Numele de efect comercial este o denumire generalizata data cambiilor, biletelor la ordin, cecurilor etc., folosite in operatiuni de vanzare- cumparare. In cadrul acestor operatiuni produsele sunt vandute clientilor, avand ca urmare generarea de drepturi fata de acestia, fie sub forma "creantelor asupra clientilor" - daca decontarea se realizeaza intr-un interval mai mare de timp, fie imediat, sub forma "efectelor de primit", numite in practica financiara "efecte de comert".

Disocierea creantelor fata de beneficiarii productiei vandute se face in doua elemente distincte:

Clienti

Efecte de comert

Astfel, daca unitatea a vandut produse unui beneficiar pe baza unei facturi fiscale, precizand data la care urmeaza a se face plata, marimea creantei va figura la contul 4111 "Clienti". Daca unitatea doreste confirmarea in scris a bunelor intentii de plata ale clientului sau, va solicita semnarea de catre acesta a unui efect de comert sau va primi sub semnatura clientului un efect de comert. Acest efect de comert se va inregistra in contul 413 "Efecte de primit".

Sistemul de creare si folosire a efectelor de comert poate fi esentializat astfel:

Cambia este obligatia scrisa de a plati sau de a face sa plateasca, la scadenta, o suma de bani determinata. Este un titlu de credit sub semnatura privata, care pune in legatura in procesul crearii sale tragatorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat de catre tragator (vanzator) care da ordin debitorului sau numit tras (clientul) sa plateasca o suma fixa la o data determinata in timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urma. Acceptarea este angajamentul luat de catre tras, fata de orice posesor legitim de a plati cambia la scadenta.

Biletul la ordin este un instrument prin care emitentul (clientul) isi ia angajamentul de a plati la o anumita data, o suma determinata beneficiarului (vanzatorului). Biletul la ordin este o promisiune de a plati nu un ordin de plata.

Creantele sub forma efectelor de primit prezinta un dublu avantaj:

este imediat transformabila in disponibilitati - fara a se astepta plata efectiva a clientului - prin simpla vanzare a efectelor de comert la banca, caz in care banca devine la randul ei proprietara a efectelor si va incasa la scadenta de la client contravaloarea creantei;

poate fi valorificata in banca, sub forma hartiilor de valoare.

Sumele inregistrate in contul 4111 "Clienti" reprezinta creante de durata mai mare. Pentru nevoi urgente de lichiditati, unitatea care detine efecte comerciale, poate sa le vanda inainte de termenul de scadenta. Vanzarea efectelor comerciale poarta denumirea de negociere, iar cumpararea lor se numeste scontare.

Scontul este operatiunea prin care banca plateste inainte de scadenta, valoarea unei cambii posesorului ei. Banca retine din valoarea cambiei dobanda ce i-ar fi revenit pana la scadenta si un

comision denumit taxa scontului. Scontarea cambiilor creeaza posibilitatea de a accelera transformarea in numerar a obligatiilor cambiale, marind deci viteza de rotatie a capitalului. Negocierea unui efect comercial este tocmai scontarea acestuia. Aceasta operatiune transfera efectele in proprietatea bancii, unitatii revenindu-i contravaloarea acestora, diminuata cu marimea dobanzilor, cheltuielilor si taxelor. Scontul comercial (Sc) reprezinta costul operatiunii de scontare, adica suma dobanzii la creditele de scont, suportata de prezentatorul efectului comercial. Practic, scontul comercial reprezinta o dobanda simpla antecalculata.

Formula de calcul este identica cu cea a dobanzii simple :

,

in care:

Sc - scontul comercial   Tx - taxa de scont

Vn - valoarea nominala a efectului comercial T - timpul

La SC "AMPER" SA Pascani, in cursul lunii aprilie 2007 operatiile enuntate anterior sunt prezentate in REGISTRU JURNAL NR.5:

Valoarea nominala a biletului la ordin 9 000 lei;

Scadenta biletului la ordin 70 zile;

Taxa nominala a scontului 11%;

Sc = 9 000 * 11 *70 / 100*360 = 192,5 lei;

TVA aferenta scontului 192,5*19% = 36,575 lei;

Diferenta de incasat 9 000 - (192,5 + 36,575)= 8 170,95 lei.

5 Documentele care stau la baza vanzarii produselor finite pe credit comercial

Documentele justificative intocmite cu ocazia tranzactiilor comerciale de vanzare produse finite care se inregistreaza in contabilitate sunt urmatoarele:

Dispozitia de livrare

Avizul de expeditie

Factura fiscala

Dispozitia de livrare.

Format A5, tiparit pe ambele fete, in blocuri a 100 de file.

Serveste ca:

Document pentru eliberarea din magazie a produselor destinate vanzarii;

Document justificativ de scadere din gestiunea magaziei predatoare;

Document de baza pentru intocmirea avizului de insotire a marfii sau a facturii, dupa caz.

Se intocmeste in doua exemplare de catre serviciul desfacere.

Circula:

La magazie, pentru eliberarea produselor si pentru inregistrarea in evidenta magaziei, semnandu-se de catre gestionarul predator pentru cantitatile livrate (ambele exemplare);

La compartimentul desfacere, pentru inregistrarea cantitatilor livrate in evidentele acestuia si pentru intocmirea avizului de insotire a marfii sau facturii, exemplarul 2.

Se arhiveaza:

La magazie (ex.1);

La compartimentul desfacere (ex. 2).

Avizul de expeditie (de insotire a marfii) este un formular cu regim special de tiparire, inscriere si numerotare.

Este tiparit in blocuri cu cate 150 de file, formate din 50 de seturi a cate trei file, in culori diferite:

albastru- exemplarul 1;

rosu- exemplarul 2;

verde- exemplarul

1. Serveste ca:

Document de insotire a marfii pe timpul transportului;

Document ce sta la baza intocmirii facturii.

2. Se intocmeste in 3 exemplare de catre unitatile care nu au posibilitatea intocmirii facturii in

momentul livrarii produselor datorita unor conditii obiective si cu totul exceptionale, facandu-se mentiunea "Urmeaza factura".

Se emite pe masura livrarii, de catre compartimentul desfacere, care semneaza pentru intocmire.

3. Circula:

La furnizor:

o       La delegatul unitatii care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire exemplarul 1);

o       La compartimentul desfacere, pentru inregistrarea cantitatilor livrate in evidenta acestuia si pentru intocmirea facturii (exemplarele 2 si 3);

o       La compartimentul financiar - contabil, atasat la factura, (exemplarul 3).

La cumparator:

o       La magazie, pentru incarcarea in gestiune a produselor .

4. Se arhiveaza:

La furnizor:

o       La compartimentul desfacere (exemplarul 2);

o       La compartimentul financiar -contabil, atasat la exemplarul 3 al facturii (exemplarul 3).

Factura fiscala sau Factura (pentru neplatitorii de TVA) este formular cu regim special de inseriere si numerotare.

Este tiparit in blocuri cu cate 150 de file, format din 50 de seturi cu cate 3 file in culori diferite:

albastru- exemplarul 1;

rosu- exemplarul 2;

verde- exemplarul

1. Serveste ca:

Document de insotire a marfii pe timpul transportului;

Document ce sta la baza intocmirii instrumentului de decontare a produselor livrate;

Document justificativ de inregistrare in contabilitatea furnizorului si a cumparatorului.

2. Se intocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, in trei exemplare, la livrarea

produselor de catre compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispozitiei de livrare, a avizului de insotire a marfii sau a altor documente tipizate care atesta livrarea si se semneaza de compartimentul emitent.

Atunci cand factura nu se poate intocmi in momentul livrarii, datorita unor conditii obiective si cu totul exceptionale, produsele livrate sunt insotite, pe timpul transportului, de avizul de insotire a marfii. In vederea corelarii documentelor de livrare, numarul si data avizului de insotire a marfii se inscriu in formularul de factura.

Factura fiscala se intocmeste numai de catre platitorii de TVA. In Factura, produsele livrate se inscriu in coloana 1, grupate pe cote de TVA.

Factura se intocmeste de catre unitatile patrimoniale neplatitoare de TVA.

3. Circula:

La furnizor:

La compartimentul in care se efectueaza operatiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele);

La compartimentul desfacere, in vederea inregistrarii in evidentele operative si pentru eventualele reclamatii ale clientilor (exemplarul 2 al facturii, la care se anexeaza dispozitia de livrare);

La compartimentul financiar- contabil, pentru inregistrarea in contabilitate (exemplarul 3).

La cumparator.

4. Se arhiveaza :

La furnizor:

o       La compartimentul desfacere (exemplarul 2);

o       La compartimentul financiar - contabil ( exemplarul 3).

La cumparator (exemplarul 1).

6 Controlul gestionar al produselor finite

Controlul stocurilor este foarte important intr-o intreprindere, deoarece stocurile reprezinta intre 15- 30% din totalul activelor sale.

Factorii care influenteaza nivelul stocurilor productiei neterminate

El depinde, in principal, de durata proceselor de productie deoarece procesul de productie este indelungat si, de asemenea, stocurile de productie neterminata sunt apreciabile.

Factorii care influenteaza nivelul stocurilor de produse finite

El depinde de coordonarea intre productie si vanzari. Este posibil sa diminueze stocurile de produse finite, pe calea supletei conditiilor de credit, dar aceasta politica comporta limite.

Metode de gestiune a stocurilor

O buna gestionare a stocurilor presupune minimalizarea costurilor ce rezulta din detinerea de stocuri:

Pe de o parte, o crestere a stocurilor antreneaza costuri suplimentare, cheltuieli de antrepozit, asigurarea stocurilor, risc de deteriorare;

Pe de alta parte, o crestere a stocurilor diminueaza costurile de intrerupere a productiei.

Modelul clasic de gestiune are ca scop de a determina cantitatea pentru fiecare din comenzi tinand cont de:

Costurile fixe de trimitere si receptie a comenzii;

Cifra de afaceri;

Costul de imobilizare unitar al stocurilor.

Se presupune ca:

Cererea este considerata a fi cunoscuta. Ea se exprima in volum.

Vanzarile se presupun a fi constante de-a lungul anului.

Nu este luat in calcul un stoc minim de securitate.

Intervalele (termenele) de livrare sunt apreciate ca fiind constante.

Intr-o intreprindere, care are vanzari regulate in timp, aprovizionarile vor avea loc la

intervale regulate.

Daca la fiecare reaprovizionare se cere o anumita cantitate, atunci stocul mediu va fi

Q/2:  Q

Nivelul

Stocurilor

..................Stoc

mediu

Fig. nr. 11 Stocul mediu

Stocurile implica doua categorii de costuri:

de detinere (depozitare);

de aprovizionare - livrare.

Costurile de depozitare a stocurilor sunt multiple:

Costuri de stocaj;

Asigurari;

Depreciere;

Deteriorare;

Costul capitalului imobilizat - daca nu erau imobilizate in stocuri, capitalurile ar fi putut fi investite in alte active mai productive.

Costul total de depozitare a produselor obtinute C = c* Q/2, unde

"c" este costul de depozitare unitar al produselor;

Q este cantitatea de produse depozitata.

Costul total de depozitare creste atunci cand cantitatea ceruta de fiecare depozitare - din sectia de productia in depozitul de produse finite, pana in momentul livrarii - creste.

Costuri de livrare, numite si costuri de comanda.

Costurile totale de livrare sunt egale cu produsul dintre suma fiecarei comenzi si costul unitar al comenzii.

Costul de livrare al produselor obtinute este egal cu : N/Q x 2, unde :

N este volumul anual al necesarului de livrat;

C este costul unitar al comenzii de produse finite obtinute.

Costul total de livrare se diminueaza pe masura ce cantitatea ceruta creste.

Costul total de stocaj este egal cu :

CT= N/Q* X+Q/2*c

Fig. nr. 12 Evolutia costului total de stocaj

A)    Costuri totale Q/2*C+N/Q*C

B)    Costuri de depozitare N/Q*C

C)    Costuri de livrare N/Q*C

Costul total de stocaj se diminueaza atunci cand cantitatea ceruta de livrare creste. Aceasta trece imediat orin punctul minim care corespunde cantitatii Q^x optimale de comandat apoi creste din nou.

Politica optimala a stocurilor trebuie sa tinda spre minimalizarea sumei costurilor de depozitare si de livrare.

Se demonstreaza ca pornind de la ecuatia :

CT = N/Q*C+Q/*c

Se ajunge la cantitatea optimala Q^x de comandat egala cu :

Q^x = 2Nc/Tc, unde T= 360 zile

Costul total de stocaj este :

CT=N/Q*C+Q/2*c

Daca se diferentiaza costul total de stocaj in raport cu cantitatea Q, se obtine :

dCT/dQ=C/2-N*C/Q²

Costul total este minimal atunci cand aceasta prima derivata este nula, adica atunci cand :

C/2=N*C/Q², de unde :

Q^x=, unde T=360 zile

Data unei noi comenzi

Intreprinderea trece la o noua comanda, atunci cand stocul s-a diminuat si a atins un punct minimal.

Acesta este egal cu stocul de securitate amplificat cu stocurile utilizate in timpul perioadei de comanda. Daca se desemneaza prin:

T - timpul intre o comanda si o livrare

n - numarul de zile de stocuri de securitate fixate de intreprindere

m - numarul de produse stocate utilizate zilnic,

atunci nivelul stocurilor care declanseaza o noua comanda este egal cu:

(m*T)+(m*n).

Daca o intreprindere vinde in medie 150 de unitati dintr-un produs in fiecare zi, si ii trebuie un termen de sase zile pentru reaprovizionare si daca stocul de securitate dorit de intreprindere este de 8 zile, firma trebuie sa se reaprovizioneze atunci cand stocul sau atinge: (150*6)+(150*8)= 2100 unitati.

Modelul modern de gestiune - metoda Kanban, a fost dezvoltata de firma japoneza Toyota. Aceasta denumire a sistemului Kanban vine din faptul ca se plaseaza un carton in uzine pentru a cere noi piese. Aceasta metoda este acum utilizata in SUA la IBM, General Motors, General Electric etc dar si in Europa. Ea este denumita, de asemenea, metoda stocului zero sau metoda de productie in flux continuu. Ideea de baza a sistemului este ca intreprinderea trebuie sa detina un stoc minimal, pentru ca furnizorii sai sa poata livra, la timp, piesele care ii sunt necesare. Acest sistem este mai larg decat un sistem de gestiune a stocurilor. Este, de asemenea, un sistem de gestiune. Suma stocurilor este redusa la minimum, ca si timpul si distanta intre diferitele operatiuni. Pentru ca firma sa poata livra rapid, trebuie ca ea sa intretina relatii permanente cu partenerii sai de afaceri si sa existe o buna colaborare. Sistemul Kanban modifica ipotezele modelului clasic, prin aceea ca diminueaza costul de comanda a stocurilor. Acesta poate fi obtinut printr-o localizare judicioasa a unitatilor de productie:

Diminueaza stocul de securitate. Acesta poate fi obtinut ameliorand relatiile intre intreprindere si furnizorii sai.

Acest sistem permite degajarea trezoreriei, care poate fi utilizata pentru noi investitii.

Stocurile constituie, dupa sectoare, o parte mai mult sau mai putin importanta a activului bilantului intreprinderilor. In acelasi timp, un stoc puternic crescut antreneaza costuri.

Au fost puse la punct numeroase metode de gestiune a stocurilor. Ele utilizeaza, tot mai mult, instrumente informatice. Modelul clasic este bazat pe faptul ca anumite costuri (costuri de stocaj) cresc atunci cand stocurile se maresc, pe cand altele (costul de comanda) se diminueaza in acelasi timp. Metoda Kanban considera ca aceste costuri pot fi minimizate gratie unei mai bune localizari si coordonari intre intreprinderi.

Aplicatie - costul mediu de stocaj

SC "AMPER" SA fabrica echipamente de masura, reglare si control pentru produsele industriale. Ea se caracterizeaza prin:

o       Vanzari anuale: 500 000 unitati;

o       Cost de stocaj = 15% din valoarea stocurilor;

o       Pretul de cumparare unitar al stocului= 300 lei;

o       Costuri fixe ale fiecarei comenzi = 15 000 lei.

Economistii firmei au de determinat:

marimea comenzii optimale;

costul mediu de stocaj.

Calculul costului de detinere (depozitare) unitar:

c = (500 000 15%/500 000)*300 lei =(75 000 /500 000)* 300 lei=0,15 * 300 lei= 45 lei

Cantitatea optimala de comandat este:

Q₀=====18257,42unitati

Aceasta semnifica faptul ca intreprinderea va trebui sa realizeze comenzi in toate cele 30 de zile (500 000/18257,42= de 27,39 ori in anul respectiv).

Costul mediu al stocurilor este egal cu produsul dintre stocul mediu si pretul de cumparare unitar al stocului:

18257,42/2*300 =30,43 lei

Concluzie:

marimea comenzii optimale este de 18257,42 unitati;

costul mediu de stocaj este de 30,43 lei.

Particularitati ale gestiunii stocurilor

Gestiunea stocurilor este o componenta de baza a politicii stocurilor.

Stocul de productie este compus din: stoc curent, stoc de siguranta, stoc de transport

intern, stoc sezonier.

Stocul de productie reprezinta cantitatile de materie prima si materiale (combustibil, lubrifianti ) ce se acumuleaza in depozite.

Stocul curent reprezinta cantitatile de materie prima si materiale necesara desfasurarii continua a procesului productiv sau neproductiv intre doua aprovizionari.

S_crt = C_mz I .

S_crt - stoc curent

C_mz - consum mediu zilnic

I - intervalul mediu

N = numarul de produse ce se vor realiza

a = suma cantitatilor intrate

i = intervalul de aprovizionare

Stocurile de siguranta se determina in functie de specificul activitatii agentului economic, folosindu-se doua metode:

a)        metoda abateri medii:

S_s = C_mz D .

D = abaterea medie

S_s = stoc de siguranta

b)        metoda impact

S_s = K MAD .

K = coeficient de siguranta

MAD = abaterea medie in zile

ri = cererile lunare

r = cererea medie

n = numarul de cereri

Stocul de conditionare cuprinde materia prima sau materialele de baza care inainte de utilizare, procesele de productie, trebuie sa treaca prin anumite faze.

S_c = C_mz T_{c .}

S_c = stoc de conditionare

C_mz = consum mediu zilnic

T_c = timp de conditionare

Stocul de transport intern se formeaza in depozitele unitatilor de productie cand nu este posibila alimentarea zilnica din depozitele centrale.

S_tr = C_mz I_{ri .}

S_tr = stoc de transport intern

I_ri = intervalul mediu dintre doua aprovizionari interne

Stocurile de marfuri se exprima ca marime prin:

- indicatori absoluti

- indicatori relativi

Indicatorii absoluti masoara toate categoriile de stocuri in unitati naturale sau valorice.

Indicatorii relativi exprima marimea stocurilor in raport cu volumul vanzarilor.