Subsistemul operational so al sistemului de productie

SUBSISTEMUL OPERATIONAL SO AL SISTEMului DE PRODUCTIE

Natura Sistemelor Operationale

Sistemul Operational SO realizeaza transformarile principale la nivelul ansamblului unui sistem de productie. Structura necesara in acest scop reprezinta o configuratie de resurse combinate pentru obtinerea produselor bunuri sau servicii).

Diversitatea sistemelor de productie exemplifica diversitatea de concretizare a sistemului operational: servicii de autobuze si taxiuri, moteluri, cabinete stomatologice, ateliere de croitorie, mine, statii de pompieri, magazine pentru comertul cu amanuntul, spitale sau santiere de constructii. Toate realizeaza actiunea lor prin intermediul unor sisteme operationale specifice. Toate aceste exemple de sisteme, in fapt, realizeaza convertirea intrarilor pentru a obtine iesirile in conformitate cu solicitari formulate de clienti.

Intrarile fizice predomina, deci cel mai adesea sistemul operational converteste resurse fizice, pentru a crea iesiri, cu care sunt satisfacute dorintele clientului, prin care sunt oferite utilitati pentru clienti.

Resursele fizice in sistemele operationale

Managerii operationali, sunt in principal interesati in folosirea resurselor fizice, deci considerand un sistem operational atentia este concentrata asupra resurselor fizice utilizate de catre sistem, pe care, pentru convenienta, le vom categorisi astfel:

n    Materiale, adica acele articole fizice consumate sau convertite de sistem cum ar fi materiile prime, combustibilii, materialele indirecte, etc.

n    Masini, adica acele componente fizice la nivel de echipament utilizate de un sistem, masini unelte, utilaje, scule, vehicule, constructii, etc.

n    Forta de munca, adica totalitatea persoanelor care contrbuie la functionarea sistemului si fara de care nici-o masina si nici-un material nu pot fi folosite.

Functiile sistemului operational al unui sistem de productie

In conformitate cu definitia sistemului operational, un domeniu relativ larg si variat de sisteme poate fi considerat ca apartinand sistemelor operationale. Sistemele operationale pot fi categorisite luand in considerare functia sistemului.

Functia unui sistem operational este reflectia scopului pentru care se realizeaza servirea clientilor adica utilitatea iesirilor pentru clienti diferentiind tipuri de sisteme de productie.

Se pot identifica, conventional, patru categorii de functii atribuibile unor sisteme operationale.

Fabricatia, in care principala caracteristica este aceea ca ceva este creat, adica. iesirea consta in bunuri care difera fizic, ca forma, continut, etc. fata de matrialele intrate in sistem. Fabricatia presupune o transformare fizica, o schimbare in forma de utilizare a resurselor.

Transportul, in care principala caracteristica este ca clientul sau ceva apartinand acestuia, este deplasat dintr-un loc in altul, altfel spus locatia cuiva sau ceva este schimbata. Sistemul utilizeaza resursele primare pana la sfarsit si adesea resursele nu sunt fizic substantial schimbate. Nu exista o schimbare majora in forma resurselor ci sistemul aduce in primul rand o schimbare a locului de utilizare.

Furnizarea (livrarea), in care principala caracteristica este ca proprietatea sau posesia de bunuri este schimbata. Bunurile care ies din sistem (iesirile) sunt asemanatoare cu cele de intrare, nu exista nici-o transformare fizica iar functia sistemului este in primul rand una de schimbare a utilitatii de posesie a resursei.

Serviciul, in care principala caracteristica este tratamentul sau oferirea de prestatii (facilitati) cuiva sau pentru ceva. Exista in primul rand o schimbare in utilitatea starii resursei.

Multe organizatii cuprind sisteme cu diferite functii. De exemplu, liniile de transport aerian se bizuie pe sisteme operationale in care scopul este transportul, dar si furnizarea sau serviciile. O organizatie tipica de fabricatie va avea si sisteme de transport intern si servicii. De fapt, exceptand organizatiile foarte mici, intr-un sistem de productie se pot identifica toate cele patru functii, chiar daca unele se regasesc in proportii relativ reduse.

Descrierea unei organizatii complexe ca sistem de fabricatie sau ca sistem de transport etc., reprezinta o indicatie foarte generala cu privire la scopului principal al acesteia. O descriere mai detaliata necesita o considerare a partilor sau a subsistemelor din intreg. Cele patru functii principale pot si sunt folosite impreuna pentru descrierea sistemelor operationale si a subsistemelor lor. Ele furnizeaza limbajul de baza pentru managementul operatiilor si permit dezvoltarea unei definitii mai usor de detaliat a sistemului operational.

Un sistem operational reprezinta de fapt o configuratie de resurse combinate pentru functiile de fabricatie, transport, furnizare sau servicii.

Fabricatia

Fabricatia este, probabil, principala categorie functionala a sistemelor operationale. Majoritatea lucrarilor de specialitate despre managementul operatiilor se concentreaza implicit asupra fabricatiei. Considerand afacerile sau organizatiile ca un intreg, atelierul de croitorie, mina de carbune, santierul de constructii pot fi categorisite ca sisteme de fabricatie pentru ca scopul general este acela al crearii de bunuri.

Fabricatia este principalul scop al multor firme consecinta fiind ca asemenea structuri organizationale se vor implica prioritar in dezvoltarea acesteia.

Fabricatia poate fi categorisita considerand doua cai traditionale. Intr-o prima cale de clasificare se pot identifica: fabricatia continua, fabricatia repetitiva si/sau fabricatia intermitenta.

Un proces de fabricatie continuu ruleaza teoretic 24 ore pe zi, sapte zile pe saptamana si 52 de saptamani pe an. Acest grad de continuitate este adesea obiectiv dar el este relativ rar atins. Exemple de acest tip de fabricatie sunt otelariile, instalatiile din petrochimie, etc.

Un proces de fabricatie repetitiv este unul in care produsul sau produsele sunt fabricate in loturi, fiecare articol al productiei trecand, cum ar fi de exemplu asamblarea motoarelor de vehicule prin aceleasi secvente operationale.

Un proces de fabricatie intermitent este unul in care, loturi foarte mici sau produse mai mult sau mai putin asemanatoare sunt realizate prin secvente de operatii diferite functie de anumite solicitari ale clientilor.

A doua cale de clasificare identifica fabricatia in procese sau masa, in serie sau pe grupe de masini (corespunzator serie mica sau unicat).

Fabricatia de tip proces implica o productie continua a unei cantitati de marfa, cel mai adesea prin transformari de natura chimica mai degraba decat prin intermediul unor mijloace mecanice.

Fabricatia de tip masa este conceptual similara productiei de tip proces cu exceptia faptului ca in acest caz un singur articol sau o gama foarte mica de articole similare este fabricata intr-un numar foarte mare.

Fabricatia de tip serie survine acolo unde numarul de articole discrete ce trebuie fabricate intr-o perioada nu permite productia de masa. Articolele similare sunt, oriunde este posibil, fabricate in loturi.

Fabricatia de tip grupe de masini, desi consta strict in productia de produse diferite in regim de unicat, corespunde in practica fabricatiei intermitente mentionata anterior.

Fiecare dintre aceste trei sau patru tipuri de fabricatie (depinde care clasificare este adoptata) poate fi caracteristica mai multor sisteme de productie, dar niciodata un sistem de productie nu evidentiaza exclusiv un singur tip de fabricatie. Cererea crescuta pentru anumite produse fabricate prin mijloacele productiei pe posturi de lucru (jobbing) permite introducerea formei de productie in loturi; similar cererea crescuta pentru produse fabricate in loturi face dezirabila productia de masa.

Transportul

Principala functie asociata sistemelor de productie de tip transport este aceea de schimbare a locatiei a ceva sau cuiva. Serviciul de autobuz sau taxi, serviciul de ambulanta, transportul de mobila pot fi considerate ca sisteme de transport. In cadrul sistemelor de fabricatie propriu-zisa, sistemele de transport pot fi folosite pentru realizarea deplasarii, miscarii sau mutarii unor elemente intre departamentele fabricatiei, pentru inlaturarea deseurilor sau in alte scopuri.

Furnizarea (livrarea)

Sistemele de aprovizionare au ca principala functie transferul (schimbarea) proprietatii sau posesiunii unor articole care altfel raman fizic neschimbate. De exemplu statia de benzina sau agentul de schimb au ca principala functie acest trasfer, furnizare sau livrare.

Serviciile

Cabinetele stomatologice, statiile de pompieri, spalatoriile auto, spitalele, motelurile pot fi considerate exemple de sisteme avand principala functie asigurarea de servicii, adica functia de oferire de facilitati, de tratament sau servire cu ceva sau pentru cineva.

Structura generala a sistemelor operationale

Categorisirea pe functii identifica scopul sistemelor operationale, dar spune relativ putin despre natura lor. Natura activitatilor decizionale (de conducere sau management) depinde de natura sistemului operational pe care il conduc. Rolul acestor activitati este influentat de caracteristicile sistemului in sensul ca, nu numai ce trebuie sa faca, dar si calea prin care se face este influentata de natura sistemului.

A explora natura sistemului operational inseamna a examina structura sa (Fig.1-1). Folosind o terminologie simpla toate sistemele operationale pot fi intelese in maniera evidentiata de modelul din figura 16.

Aceasta structura simpla de sistem poate reprezenta orice sistem operational si la orice nivel de detaliu, cu alte cuvinte o organizatie ca intreg dar si ca parti din acest intreg. In plan descriptiv modelul este limitat, deci ar fi necesara examinarea structurii sistemului oarecum mai in detaliu.

Simbolizarea din figura 17 poate fi folosita pentru acest scop.

Figura 17 Sistem de simbolizare pentru modelarea structurii unui sistem oparational

Cu aceaste simboluri simple se pot identifica patru modele de structuri simple pentru sistemele operationale ale unui sistem de productie (vezi Fig. 18):

(a) Produs pe stoc, din stoc la client, adica toate intrarile de resurse sunt stocate si clientul este servit din stoc cu produse finite.

(b) Produs din sursa, din stoc la client, adica nici-o resursa nu este pastrata pe stoc, dar bunurile sunt produse pe stoc.

(c) Produs din stoc, direct la client, adica toate intrarile de resurse sunt stocate, dar bunurile sunt facute numai la comanda clientilor.

(d) Produs din sursa, direct la client, adica nici-o resursa de intrare nu este stocata si toate bunurile sunt produse la comanda clientilor.

Fiecare dintre cele patru modele de structuri arata in ce mod va furniza sistemul iesirea in viitor. Structura (d), de exemplu, indica faptul ca pentru a furniza o viitoare comanda pentru un client, resursele trebuie mai intai asigurate, in timp ce in structura (c) comanda urmatoare a clientului va fi satisfacuta prin folosirea resurselor deja existente.

Figura 18 (a,b,c,d) Modelele de structuri simple ale SO de tip fabricatie si furnizare (livrare)

Considerand in acelasi mod un sistem de tip furnizare (livrare), substituind in lista de mai sus Produs cu furnizat se poate recunoaste valabilitatea acelorasi patru structuri simple.

Cu usoare diferente aceleasi scheme se aplica si la sisteme operationale de tip transport sau servicii. Toate structurile necesita functia in anticipatie sau in avans de receptia clientului, dar la SO de transport si SO de servicii nici-o iesire fizica nu poate fi stabilita dinainte.

Considerand un sistem operational de tip transport, de exemplu serviciul de taxi, acesta nu poate satisface in avans dorinta clientului. Similar ambulanta sau serviciul de mutari de mobilier nu poate constitui un stoc de iesiri pentru a satisface cererile viitoare ale clientilor. Nici in sistemele de tip servicii, cum ar fi serviciul de stingerea incendiilor, spalatoriile, spitalele sau motelurile, acestea nu pot realiza un stoc de iesiri pentru satisfacerea cererilor viitoare ale clientilor.

O importanta diferenta structurala este insa evidenta in cazul sistemelor de transport si servicii. Astfel, in timp ce functia sistemelor de transport si servicii este de a oferta clientilor prestatii, clientul este si o resursa de intrare a sistemului, adica beneficiarul functiei este ori provine din resursa fizica majora de intrare in functie. De exemplu, sistemele de transport (taxi, ambulanta, serviciile de autobuz) deplaseaza clientul sau lucrurile cumparate de el.

In unele sisteme de servicii (de exemplu spital sau motel) clientul este tratat in persoana, in timp ce in altele (spalatoriile sau pompierii), sunt tratate lucrurile care apartin unui client.

Cu alte cuvinte, fata de sistemele de fabricatie si livrare, sistemele de transport si servicii sunt activate de o intrare sau o sarcina. Clientul exercita o presiune asupra sistemului.

In sistemele de tip fabricatie si livrare clientul actioneaza direct asupra iesirii, trage (pull) sistemul, impulsioneaza bunurile iesite din sistem, actionand direct asupra functiei (structura ( c ) si (d) sau de la iesirea din stoc (a) si (b)).

In transport si servicii clientul actioneaza direct asupra intrarii, impinge (push) sistemul. In astfel de sisteme, adesea, o parte din resursele de intrare nu este direct sub controlul operatiilor manageriale. In aceste sisteme clientul controleaza canalul de intrare si trebuie adesea sa se faca distinctie intre aceasta si controlul prin operatiile manageriale atunci cand se dezvolta asemenea sisteme de modele.

Oarecum diferita este reprezentarea sistemelor de transport si servicii. Pot exista trei structuri, asa cum este ilustrat in Figura 19:

(e) Functie din stoc si de la client, adica resursele de intrare sunt stocate, exceptand cazul in care clientul nu este obligat sa stea la coada (asteptare).

(f) Functie de la sursa si client in asteptare (coada), adica nici-o resursa de intrare nu este stocata desi intrarea de clienti se acumuleaza in asteptare (coada).

(g) Functie din stoc si client in asteptare (coada), in care toate resursele de intrare sunt stocate si/sau s-a permis acumularea in stocuri.

Cozile de indivizi (clienti) sunt stocuri fizice in canalul de intrare de clienti, desi acestia nu pot fi utilizati in operatiile manageriale in acelasi mod ca si alte stocuri de resurse, pentru acestia fiind uzual controlul indirect (de departe). Prin cozi se inteleg acei indivizi care au intrat in sistem si asteapta un transport sau un serviciu. Acestia sunt indivizi care la un moment dat au solicitat sa fie tratati de catre sistem. Asteptarea (coada) reprezinta deci o cerere cunoscuta sau o cerere viitoare angajata.

In total exista deci sapte descrieri simple de modele de structuri de baza pentru sisteme operationale. In exemple prezentate, SO folosesc un singur canal de intrare si iesire, acest tip de aproximare poate fi utilizat pentru descrierea simplificata a unor sisteme complexe. Mai departe aceste modele de baza ale sistemelor pot fi folosite la descrierea sistemelor operationale la nivel de detaliu (organizatii, divizii, departamente, sectii, etc.) depinzand de ce doreste a se intreprinde.

Figura 19 Modele de structuri de baza ale SO de tip de transport si servicii