Consideratii generale cu privire la relatia firme-mediul ambiant

Consideratii generale cu privire la relatia firme-mediul ambiant

Ca agent economic, firma isi desfasoara si orienteaza activitatea sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant.

Notiunea de mediu ambiant este complexa, incluzand factori eterogeni, de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica etc. ce actioneaza pe plan national si international asupra firmei.

Componentele mediului ambiant pot fi grupate in micromediu si macromediu.

Micromediul cuprinde ansamblul componentelor cu care firmele intra in relatii directe. Astfel de componente sunt:

- furnizorii de marfuri, respectiv agentii economici care asigura firmei resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente, masini;

- prestatorii de servicii, respectiv firmele sau persoanele particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de activitate al firmei (banci, firme de transport etc.);

- furnizorii fortei de munca;

- clientii in randul carora intra consumatorii, diversii utilizatori carora le sunt oferite pentru consum bunurile firmei;

- concurentii care cuprind firmele si persoanele particulare care isi disputa aceleasi categorii de clienti sau/si aceeasi furnizori si prestatori de servicii;

- organismele publice reprezentate de asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare in masa etc. si de organele de stat (financiare) fata de care intreprinderea are obligatii legale.

Macromediul cuprinde ansamblul factorilor de ordin general cu actiune imediata si pe termen lung asupra activitatii firmei. Printre componentele macromediului se afla:

- mediul demografic care poate fi definit prin indicatori specifici ca: numarul populatiei, structura pe varste si sexe, dimensiunea medie a unei familii etc.;

- mediul economic care este alcatuit din ansamblul elementelor ce compun spatiul economic (structura pe ramura a economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si pe ramura economica, situatia financiar-monetara etc.);

- mediul tehnologic care se concretizeaza in elemente cum sunt: inventiile, inovatiile, asimilarea de produse noi si modernizarea produselor traditionale etc.

- mediul cultural care este format din elemente referitoare la sistemul de valori, obiceiuri, traditii, norme de convietuire etc.

- mediul politic, specific fiecarei tari, reprezentat de elemente ca fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului in economie etc.

- mediul juridic care este constituit din ansamblul reglementarilor de natura juridica prin care este vizata- direct sau indirect- activitatea firmei.

In figura 2.1. se prezinta relatiile complexe dintre intreprindere si mediul ambiant.

Multiplele legaturi ale intreprinderii cu mediul sau sunt mijlocite de piata. Pe piata, firma apare atat in calitate de producator (ofertant) cat si de consumator (cumparator). In figura 2.2. se prezinta locul firmei in cadrul diferitelor piete.

Relatia complexa dintre firma si piata se caracterizeaza prin aspecte cum sunt:

- studiul pietei constituie punctul de plecare in activitatea firmei. La piata se testeaza noile produse, formele noi de distributie, perspectivele firmei etc.;

- legaturile firmei cu piata sunt reflectate de procesele de aprovizionare cu resursele necesare si de desfacere a bunurilor economice obtinute;

Figura 2.2. Locul firmei in cadrul diferitelor piete

- pentru fundamentarea activitatii firmei se pleaca de la identificarea cererilor nesatisfacute ale pietei si se vor intocmi programele de desfacere, de aprovizionare, de productie etc.;

- sporirea supletei, adaptabilitatii si flexibilitatii firmelor in raport cu mediul necesita realizarea unor obiective cum sunt: satisfacerea in conditii superioare a nevoilor consumatorilor, cresterea eficientei prin sporirea vanzarilor etc.

In economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva.

Activitatea de piata a firmei este marcata de prezenta firmelor concurente care isi disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete.

In dubla lor ipostaza de cumparator si vanzator firmele concureaza intre ele in doua planuri: pe de o parte, ele isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatile de forta de munca etc., iar pe de alta parte, isi disputa clientii, urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si in plasarea produselor proprii pe piata. Sistemul relatiilor de concurenti exprima tocmai ansamblul raporturilor de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacere.

Gradul de intensitate al concurentei este determinat de raportul cerere-oferta pe de o parte si de raportul de forte in care se plaseaza pe piata agentii economici, pe de alta parte.

De regula, principalele mijloace utilizate in relatiile de concurenta vizeaza produsul, pretul, promovarea si distributia. Intre firme se poate desfasura o concurenta directa sau indirecta.

Concurenta directa se manifesta intre firmele care apar pe piata cu bunuri identice sau cu mici diferentieri destinate satisfacerii acelorasi game de nevoi. In aceasta situatie, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin imaginea de marca, prin concurenta intre marci.

Concurenta indirecta se manifesta cand firmele se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi diferite, prin oferirea unei game variate de bunuri.

Pentru aprecierea fortei concurentilor si a situatiei sectorului de activitate se apeleaza la informatii externe, cum sunt: studiile de piata elaborate de organismele de specialitate, anuare statistice, informatiile oferite de diferite organe centrale, bilanturile si conturile de profit si pierdere ale firmelor concurente etc.

Studiul mediului concurential necesita investigarea cu prioritate a unor aspecte cum sunt[1]: cota de piata, pozitia concurentiala, structura concurentei, contextul concurential, avantajul concurential national si international.