Strategii in promovarea produsului agroturistic

STRATEGII IN PROMOVAREA PRODUSULUI AGROTURISTIC

Turismul este considerat un sector strategic, datorita posibilitatilor de dezvoltare economica pe care le ofera si totodata o componenta a strategiei de consolidare a pietei UE. Cu referire la sfera de activitate a turismului rural se poate arata ca acesta determina stabilirea unor legaturi intre demografie si politica spatiala; legaturi politice (cu referire la declinul lumii la ruralitate), legaturi economice (diversificarea activitatilor in spatiul rural), legaturi umane (o mai buna cunoastere intre sateni si oraseni). Activitatile pot asigura scopurile economice (cu referire la cresterea veniturilor, diversificarea si integrarea activitatilor, cunoasterea si valorificarea potentialitatilor printr-o zonare agroturistica etc.), ariile sociale (prin care se urmareste ameliorarea saraciei si a inegalitatii distributiei veniturilor, a protectiei patrimoniilor socio-culturale, participarea si implicarea comunitatilor locale etc.), scopurile ecologice ( protejarea functiilor ecosistemelor din anumite spatii romanesti ).

Din toate acestea rezulta ca, politicile dezvoltarii si protejarii turismului rural urmaresc materializarea acestor strategii pe termen mediu si lung. In definirea si delimitarea strategiilor o atentie deosebita se va acorda urmatoarelor aspecte:

Elaborarea de planuri strategice pentru turism prin care sa fie examinate cele mai bune modalitati de dezvoltare si administrare a regiunilor, comunitatilor si ecosistemelor, nevoilor de infrastructura a acestora, tehnicile de administrare agroturistica etc. Este totodata necesara masurarea eficientei strategiilor in functie de costurile de elaborare si de aplicare a strategiei, de succesul comercial, de eficienta conservarii mediului si comunitatii locale, de mentinerea si diversificarea locurilor de munca etc. In dezvoltarea strategiei de marketing a turismului rural romanesc literatura de specialitate[1] delimiteaza tendinte ( percepte ) specifice in turism:

- existenta cunostintelor de marketing, cu referire speciala la aplicarea lor, la toate nivelurile ( de la nivel departamental la punctul de prestare turistica );

- serviciile trebuie configurate dupa dorintele, solicitarile si trebuintele turistilor, existand permanent o flexibilitate in prestarea acestora;

- necesitatea de formare si perfectionare permanenta a personalului;

- activitatile de marketing trebuie sa se orienteze spre clientela existenta, incercandu-se fidelizarea lor ;

- orice problema privind pretstarea serviciilor turistice trebuie rezolvata cu promtitudine, evitandu-se diminuarea reputatiei organizatiei ;

- introducerea noilor tehnologii si de inalta performanta utilizate in prestarea serviciilor care conduc la costuri reduse;

- introducerea formelor de marcare pentru evitarea confuziilor si diferentierea serviciilor, prestatorilor si echipamentelor.

La nivel tactic, aplicarea planurilor strategice cere o cunoastere precisa a problemelor si a sistemelor de gestiune, fluxurilor de vizitatori, de cunoastere si argumentare a potentialului patrimoniului agroturistic local, a mijloacelor de incurajare a noilor profesionisti in agroturism, a sistemelor de transporturi publice rurale etc.

Elaborarea strategiilor de dezvoltare in turismul rural, (implicit si pentru agroturism) trebuie sa tina seama de urmatoarele elemente de baza:

- clientii care au cerinte crescande, solicitand locuri mai bine administrate pentru vacante;

- turismul rural, care este diferit de turismul in statiune, ceea ce presupune un mediu fizic si uman deosebit, ce poate fi regasit prin vacantele in ariile rurale;

- existenta in activitatile de turism rural (agroturismului) a unui numar mai mare de mici intreprinderi, noi si neexperimentate (cum sunt, de exemplu, gospodariile agroturistice,pensiunile rurale), care necesita strategii specifice pentru planificarea activitatilor (cu referire la dezvoltarea initiala a acestui nou sector ce solicita frecvent subventii publice);

- activitatile de implementare a planurilor strategice care evolueaza de la simpla planificare a amenajarii teritoriului si a infrastructurii, spre o structura supla si orientata a gospodariei agroturistice.

Chiar daca modalitatile de practicare a turismului rural sunt diferite de la o regiune (zona) la alta, este necesara in continuare cunoasterea factorilor implicati in realizarea obiectivelor strategice. Acestia pot fi considerati urmatorii: conservarea, crearea si diversificarea locurilor de munca; conservarea cladirilor si habitatului traditional ; sustinerea comunitatii, modernizarea retelei de transport, sustinerea agriculturii si exploatarii forestiere ; ameliorarea calitatii vietii pentru protectia rurala ; crearea de noi functiuni, profesii pentru grupurile (colectivitatile) defavorizate.

De mentionat ca insasi contextul politicilor de dezvoltare a turismului rural (agroturismului), delimiteaza laturile strategice de marketing cu specificitate regionala (zonala). Acestea se refera la urmatoarele:

- formarea si largirea treptata a unei structuri turistice specifice fiecarei zone tinand seama de mutatii socio-economice pentru fiecare perioada (de exemplu popularea zonelor defavorizate, introducerea si eficientizarea unor activitati zonale etc.);

- existenta pe lunga perioada de timp a unei liberalizari a politicilor de dezvoltare rurale, a liberei initiative in turismul rural, dar si a unei permanente adaptari si adoptari de acte normative specifice;

- politica ajutoarelor de stat pentru majoritatea formelor de turism rural ce nominalizeaza beneficiarii din spatiul rural, sursele de finantare, modul de interventie (cu referire la perioada si limitele costurilor de subventie);

- prin politicile de dezvoltare a turismului rural, trebuie urmarite permanent si efectele indirecte in sectoarele de complementaritate (sectoarele ce asigura logistica in turismul rural; sectoarele prin care se realizeaza amenajarile de infrastructura generala si agroturistica; sectorul comercial; sectorul industriilor usoare si alimentare; sectoarele de prestari de servicii etc.);

- necesitatea unei integrari si in domeniul turismului rural, prin existenta sistemului integrant (reprezentat prin structurile turistice existente) si a mediului integrator (cu referire la actele normative ce reglementeaza activitatile de turism rural).

De mentionat ca adoptarea si implicit transpunerea in practica a strategiilor de dezvoltare a turismului rural trebuie sa respecte specificul ruralitatii regionale intrucat:

- nu toate regiunile consimt sa se dezvolte pe aceasta cale sau chiar nu se preteaza pentru unele activitati agroturistice;

- exista limite de dezvoltare intr-o zona data;

practica poate solicita tehnici particulare de management al fluxurilor de vizitatori pentru a impiedica distrugerea echilibrului ecologic al comunitatii.

Pentru acest motiv, in strategiile de marketing agroturistic este necesara o analiza prospectiva a posibilitatilor de constituire si valorificare a produsului turistic cu referire la

- amenajari pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apa, incalzire, canalizare, epurarea apelor uzate, repararea si modernizarea drumurilor de acces la obiectivele sau de legaturi cu magistrale rutiere);

- ridicarea gradului de confort al gospodariilor rurale ce primesc turistii;

- dotari pentru agrement sportiv (partii de schi, transport pe cablu, terenuri de sport, poteci turistice, echitatie etc.).

Implementarea acestui ansamblu de amenajari si dotari este considerata absolut necesara impunandu-se la nivel teritorial, respectiv in toate satele turistice. In acest context elaborarea unei strategii viabile in dezvoltarea agroturismului in etapa actuala la nivel zonal are la baza cunoasterea potentialului de productie agricola si evaluarea activitatilor tehnico-economice a gospodariei agricole familiale. Aceasta si pentru motivul ca spatiul domestic are o amploare determinativa pentru intreaga activitate productiva a gospodariei rurale, iar strategiile de determinare trebuie sa-i determine o infrastructura specifica dar si eficienta.

Succesul activitatii de turism consta nu numai in dotarile realizate, ci mai ales in calitatea serviciilor oferite de gospodari[3]. Aceasta presupune profesionalism din partea gazdelor, care acorda servicii turistice. In acest sens formarea si specializarea fortei de munca, in profesii de baza (receptie, bucatarie, patiserie, ospatarie, animatie, ghid etc.), trebuie sa constituie o preocupare importanta pentru Asociatia turistica sateasca.

Totodata diversitatea formelor de turism rural impun strategii diferentiate mai ales in zonele turistice consacrate, unde se remarca tendinte de cooperare si parteneriat. Implementarea dar si viabilitatea unei strategii de parteneriat de interes local in dezvoltarea turismului rural sau a agentului economic prin intermediul unor forme de cooperare, presupune succesiunea unor etape considerate specifice, ce pot fi delimitate prin:

- existenta unei politici de dezvoltare a turismului rural la nivel local;

- delimitarea zonelor, bazinelor turistice si localitatilor cu dificultati pe plan economic si social sau a problemelor de turism rural;

- elaborarea proiectului pentru materializarea problemelor identificate;

- stabilirea modalitatilor de rezolvare in cazul implicarii partilor parteneriale din domeniul de activitate al turismului rural pentru care este necesara stabilirea acordului de parteneriat;

- reunirea partenerilor si repartizarea responsabilitatilor;

inceperea actiunilor specifice in functie de obiectivul principal, obiectivele secundare si modul de asigurare a resurselor;

- urmarirea si elaborarea periodica a rezultatelor actiunilor parteneriale.

In concluzie turistul, in calitate de consumator de programe si servicii agroturistice, intra in posesia unor informatii de agroturism prin intermediul agentiilor de turism specializate, retele si forme de organizare a agroturismului, mijloacele publicitare si mai ales de INTERNET, distribuitorii de produse agroturistice, reclama facuta de turisti ce au beneficiat de aceasta forma de turism.

In acest fel in cadrul activitatii complexe de promovare a agro-turismului se face indirect o publicitate pentru zona respectiva.

Tabelul 1

Elementele si etapele unui studiu de fezabilitate in proiectarea

formelor de turism rural agroalimentar

Prelucrat dupa Charvet, N. s.a., - Tourism et vin. Reflexion autur du concept de tourisme

vitivinicole,Centre National de Ressurces n Espace Rural, Dossier de synthese, nr. 18/1995, France, p. 17-18