Doctrine politice privind partidismul

DOCTRINE POLITICE PRIVIND PARTIDISMUL

In perioada de ascensiune a capitalismului au aparut primele doctrine politice care glorificau fenomenul partidist ca fiind dovada esentiala a unei vietii democratice reale dintr-o tara.

In secolul trecut au aparut insa si teorii, doctrine care criticau sau chiar tagaduia pluripartidismul, considerandu-l ca fiind sursa unor fenomene de criza din viata unor state. Geneza unor asemenea doctrine se afla, intr-o anumita masura, si in fenomenele negative care insotesc activitatea partidelor politice , dintre care retinem:

a.     politicianismul este un comportament politic bazat pe practici imorale, pe inselatorii, pe masinatiuni politice in vederea realizarii unor interese personale;

b.       demagogia pe care politologii, in functie de intentii, metode si consecinte, o inteleg diferit. Cei care pun accentul pe intentii, inteleg prin demagogie propunerea unor programe de actiune politica despre care cel care le propune stie dinainte ca sunt irealizabile, dar sconteaza sa obtina prin ele avantaje politice. Autorii care caracterizeaza demagogia prin metodele folosite, enumera ca note definitorii ale acesteia chemari irationale, promisiuni false etc. In sfarsit, unii autori sunt de parere ca demagogia se defineste prin consecintele  sale, in sensul ca se urmareste nu realizarea unor cerinte politice reale ale maselor ci atasamentul emotional al acestora fata de aceste cerinte;

c.        diversiune politica, presupune distragerea atentiei oamenilor de la anumite probleme greu de rezolvat, dificile ale vietii sociale si deturnarea acesteia spre alte probleme, mai putin spinoase;

d.       oportunismul este un comportament schimbator, oscilant, care se modeleaza, se adapteaza in functie de circumstantele de moment. Oportunismului i se reproseaza lipsa rigorii logice in inlantuirea ideilor, iar pe plan moral absenta sinceritatii. Oportunistii sunt dispusi la tranzactii, acomodari, manevrari, replieri strategice impuse de imprejurari;

e.       manipularea politica este o actiune de inducere in eroare care, prin diferite procedee, contribuie la dirijarea comportamentului indivizilor in asa fel incat le lasa impresia ca actioneaza conform propriilor vointe si interese, ca isi formeaza ei insisi modalitatea de a gandi si a actiona.

Prin astfel de metode, unele partide, dezorienteaza si inseala masele, le influenteaza si le folosesc pentru realizarea scopurilor lor, care nu sunt intotdeauna nobile si, mai mult, sunt contrare intereselor lor.

Una din cauzele principale care au dat nastere doctrinelor politice ce neaga rolul benefic al partidelor o constituie aparitia gruparilor extremiste cu tendinte evidente de monopolizare a puterii politice, ca de exemplu gruparile de extrema dreapta sau de extrema stanga. Politica acestora cu grave consecinte negative, a determinat pe multi politologi sa conteste fenomenul partidist ca atare.

In prezent, doctrinele politice care contesta partidismul si-au pierdut din importanta. Experienta politica a dovedit ca partidismul este un fenomen pozitiv, o conditie sine-qua-non a unei vieti democratice.