Continutul economic si functiile finantelor publice

CONTINUTUL ECONOMIC SI FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE

Finantele reprezinta relatii economice, exprimate valoric, aparute in procesul repartitiei produsului social si, mai ales, venitului national, in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii.

Finantele publice reprezinta acea categorie a relatiilor financiare care este asociata statului, unitatilor administrativ-teritoriale; ele urmaresc satisfacerea necesitatilor publice si se bazeaza pe normele de drept public.

La nivelul societatii se disting urmatoarele categorii de nevoi:

nevoi individuale;

nevoi colective (sociale);

nevoi intermediare.

Nevoi individuale

sunt nevoile care depind de preferintele fiecarui om si difera in functie de varsta, ocupatie, zona etc.;

pot fi satisfacute pe seama bunurilor private (alimente, haine, locuinta, transport etc.) prin mecanismul pietii.

Nevoi colective sau sociale

presupun existenta unor institutii publice capabile sa ofere cetatenilor utilitatile publice de care au nevoie;

apar in domeniile: invatamant, sanatate, armata, ordine publica, asigurari sociale s.a.

Nevoi intermediare (cvasipublice, semipublice):

intrunesc trasaturi specifice atat nevoilor intermediare, cat si nevoilor sociale;

pot fi satisfacute pe seama bunurilor private, fie pe seama utilitatilor publice (educatie si instructie, cultura, ocrotirea sanatatii s.a.).

Avand in vedere nevoile, bunurile sau serviciile care asigura satisfacerea lor se clasifica in:

bunuri sau servicii private;

bunuri sau servicii publice (sociale);

bunuri sau servicii cvasipublice, respectiv cvasiprivate.

Bunurile sau serviciile private se caracterizeaza prin:

rivalitate: un bun (serviciu) consumat de un individ nu mai este disponibil pentru alt individ;

excludere prin pret: cine nu plateste un bun (sau serviciu) nu-l poate consuma;

Bunurile sau serviciile publice (sociale) se caracterizeaza prin:

non rivalitate: consumarea de catre un individ nu impiedica cu nimic consumarea lui de catre alt individ;

non excludere: bunurile sau serviciile publice nu se cumpara;

obligativitatea utilizarii bunului sau serviciului public respectiv: nimeni nu se poate sustrage de la bunurile sau serviciile respective.

Bunurile sau serviciile cvasipublice: ele nu respecta decat unul din principiile de mai sus: ori rivalitatea (dar nu se exclud prin pret) sau excluderea prin pret (dar atunci nu mai exista rivalitatea consumatorilor).

Statul, autoritatea publica satisface nevoile colective sau sociale deoarece ele corespund unor interese nationale, de natura sociala, culturala, economica, aparare etc. In economia de piata, prin intermediul finantelor publice, statul pune la dispozitia indivizilor o gama larga si variata de utilitati publice; aceasta presupune un amplu proces de redistribuire a veniturilor si averii persoanelor fizice si juridice, dupa criterii stabilite de organele de decizie politica.

Finantele presupun transferuri de valoare, de putere de cumparare, de la:

sau de la

Relatiile financiare (finantele) reprezinta o parte a relatiilor banesti.

Fig. 1.1 Raportul dintre relatii banesti si relatii financiare

Clasificarea finantelor:

Fig. 1.2 Clasificarea finantelor

Functiile finantelor publice

Finantele publice indeplinesc doua functii:

functia de repartitie;

functia de control.

Functia de repartitie se manifesta in doua etape distincte: constituirea fondurilor financiare si distribuirea acestora.

In prima etapa se constituie fondurile de resurse financiare publice prin prelevari:

In cadrul celei de-a doua etape a functiei de repartitie se distribuie fondurile financiare constituite catre diferiti beneficiari:

persoane fizice

persoane juridice

Fazele premergatoare distribuirii sunt:

inventarierea nevoilor sociale ale perioadei;

cuantificarea nevoilor sociale existente;

ierarhizarea nevoilor sociale in functie de politica economica, sociala, financiara, bugetara a statului respectiv si stabilirea de prioritati.

Destinatiile resurselor financiare publice sunt cele prevazute conform clasificatiei functionale a cheltuielilor in legile bugetare anuale.

Distribuirea resurselor financiare, reprezinta dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinatii si anume:

a) invatamant, sanatate, cultura;

b) asigurari sociale si protectie sociala;

c) dezvoltari colective si locuinte;

d) aparare nationala;

e) ordine publica;

f) actiuni economice;

g) alte actiuni;

h) datorie publica.

Resursele sunt impartite pe beneficiari, obiective si actiuni pentru fiecare destinatie.

Prioritate la finantarea actiunilor din fonduri publice in tarile dezvoltate, au actiunile cu caracter social-cultural, cele privind ordinea interna si apararea tarii.

In acelasi timp, in tarile in curs de dezvoltare, prioritate au actiunile cu caracter economic in raport cu cele sociale.

Practic fluxurile de resurse financiare imbraca forma cheltuielilor pentru:

a) plata salariilor si a altor drepturi de personal;

b) procurari de materiale si plata serviciilor;

c) subventii acordate unor institutii publice si unor intreprinderi;

d) transferuri catre diverse persoane fizice;

e) investitii si rezerve materiale.

Constituirea si dirijarea fondurilor publice de resurse financiare, prin urmare, constituie un proces unitar si neintrerupt, ce se realizeaza cu ajutorul functiei de repartitie a finantelor avand un rol important in infaptuirea reproductiei sociale largite.

Procesul de constituire si dirijare a fondurilor de resurse financiare publice da nastere la multiple fluxuri, dintre care unele pornesc de la locurile de creare a resurselor financiare, catre cele in care se constituie fondurile publice, iar altele pornesc de la aceste fonduri catre beneficiarii resurselor respective.

De altfel, fondurile de resurse financiare publice sunt in continua modificare ca dimensiune, provenienta si destinatie.

Dimensiunea fondurilor publice este influentata de marimea produsului intern brut, de rata acumularii si, respectiv    a consumului, de raportul intre consumul individual si cel social, de regimul amortizarii capitalului fix, precum si de alti factori.

Insa, importanta functiei de repartitie a finantelor publice trebuie apreciata prin prisma transferurilor de valoare operate de la diverse persoane juridice si fizice la fondurile publice si de la acestia catre diversi beneficiari.

Functia de control a finantelor publice este in stransa legatura cu functia de repartitie, dar are o arie de manifestare mai larga, pentru ca are in vedere nu numai constituirea si repartizarea fondurilor din economie, dar si modul de utilizare a resurselor. Controlul financiar se exercita nu numai in faza de repartitie, ci si in fazele de productie, schimb si consum.

Insa, intre cele doua functii ale finantelor publice exista raporturi de interconditionare si anume: functia de repartitie ofera camp de manifestare functiei, iar functia de control la randul sau, genereaza de multe ori forme de manifestare a functiei de repartitie.

Functia de control se realizeaza prin activitatea de control financiar, iar acest control este efectuat sub forma baneasca.

Formele pe care le imbraca controlul financiar sunt: preventiv, concomitent si ulterior. Dintre acestea, cel mai important este controlul preventiv,  intrucat prin acesta se opreste efectuarea de operatiuni ilegale, ineficiente care aduc atingere banului public.

Controlul financiar se efectueaza de catre:

a) organe nespecializate in activitatea de control;

b) organe specializate in activitatea de control.

Organele, care alaturi de atributiile lor specifice (legislative sau executive), exercita si atributii de control, sunt: Parlamentul, Guvernul - ca organe centrale, precum si organele corespunzatoare lor in plan local.

Organele specializate de control sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Economiei si Finantelor, organele specializate de control ale ministerelor, departamentelor si institutiilor publice.

De asemenea, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, exista directii generale ale finantelor publice si ale controlului financiar.

In domeniul finantelor publice se desfasoara activitate de audit de performanta (inter si extern).