Noi responsabilitati privind activitatea bancara - provocarea Basel II

CUPRINS:

Comitetul Basel 3

Acordul Basel II 4

De ce a fost necesar Acordul Basel II 5

Principalele elemente de noutate ale Basel II: 6

Definitia structurata si simplificata a Acordului 7

Pilonul I 7

Pilonul II 8

Pilonul III 8

Implicatiile majore si obiectivele proiectelor derivate din Acordul Basel II 8

Responsabilitati pentru executivii bancilor care isi asuma Acordul Basel II 9

Care sunt domeniile de activitate asupra carora Acordul Basel II are impact? 11

Aplicarea prevederilor acordului Basel II in Romania 12

Piata financiara internationala, in mod special cea Europeana, se afla intr-un proces de adaptare la reasezarea lanturilor de distributie a produselor si serviciilor intr-un context de hipercompetitie, efect al globalizarii activitatilor economice. Astfel, institutiile financiare se vad obligate sa-si redefineasca produsele si serviciile proprii pentru a-si consolida pozitia pe propria piata si pentru a se putea extinde pe noi piete, sa eficientizeze procesele legate de infrastructurile locale si internationale ale pietei, sa imbunatateasca securitatea tranzactiilor si a acceselor (pentru a reduce expunerile fata de terti), sa eficientizeze consolidarea interna a operatiunilor pentru a permite gestiunea in timp real a activitatii. Mentionam parte din cele mai puternice infrastructuri financiare locale si globale (ex. S.W.I.F.T, TARGET-Trans European Automated Real Time Gross Settlement Express Transfer System, RTGS – Subsistemul de Decontare bruta in timp real, LVPS – Subsistemul de Decontare a platilor de mica valoare sau ACH – Casa de compensatii automata, GSRS – Subsistemul de inregistrare, transfer si decontare a titlurilor de stat, etc). Aceste tendinte sunt reflectate in reglementarile si standardele emise de institutii internationale precum: Bank of International Settlement, World Bank, European Central Bank, S.W.I.F.T., guverne si parlamente locale, comunitati de piata locale si internationale preocupate de reducerea riscului de sistem atat la nivel global, cat si regional.

Pentru ca institutiile financiare sa se poata mentine in piata, trebuie sa se conformeze standardelor si reglementarilor, in timp ce pentru a putea fi competitive si deci profitabile, trebuie sa anticipeze evolutia pietei si sa asigure un grad mare de adaptabilitate la dinamica acesteia.

Pe plan European, pentru acele tari care sunt angajate in procesul de aderare, oricare ar fi perioada de timp propusa pentru aderarea la UE, este necesara o pregatire de specialitate in domeniul analizei de risc. Mai exista un motiv, deosebit de pertinent, anume institutiile Financiar-Bancare europene se vor alinia tuturor reglementarilor in materie propuse de Comitetul Basel, reglementari care vor fi obligatorii si in procesul de aderare la Uniunea Europeana (EU).

Comitetul Basel

De la nasterea sa in 1974, rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancara (BCBC- Basel Committee on Banking Supervision) a fost sa promoveze stabilitatea sistemului bancar global. Cand, in ultimii ani ai deceniului ’80, a devenit mai mult decat evident ca diferitele practici de reglementare favorizau institutii bancare din anumite zone geografice, Comitetul Basel a lansat Acordul Basel I, menit sa reglementeze cerintele de capital minim (1988). Totusi, datorita maturizarii metodologiilor de calcul al riscului care au indus un grad de sofisticare a activitatii bancare, precum si a ignorarii riscului operational in Acordul Basel I, s-a impus revizuirea Acordului Basel I si, asa a aparut, la sfarsitul anului 2003, forma finala a Acordului Basel II (care a fost supus unui proces consultativ cu institutiile vizate – comerciale si reglementatoare inca din 2001). Din acest moment, practic bancile au la dispozitie trei ani pentru implementarea cerintelor Acordului Basel II.

Acordul Basel II

Un numar insemnat de banci din intreaga lume se confrunta astazi cu cerintele noului sistem de colectare a datelor si al raportarii interne impuse de acordul Basel II. Conditionata de integritatea datelor, analizele de risc, estimarea corecta a riscului, conformitatea institutiilor bancare cu Basel II va depinde in foarte mare masura de eficienta departamentelor IT. Avand in vedere ca termenul limita a fost stabilit pentru sfarsitul anului 2006, realizarea conformitatii cu Basel II a atins momentul critic si a impus bancilor reanalizarea strategiilor de IT si a prioritatilor institutiilor bancare in acest domeniu.

În domeniul Bancar, reglementarile ce vor deveni obligatorii in materie de risc operational si a riscului de credit, reglementari elaborate de catre Comitetul Basel, conduc la necesitatea introducerii, in premiera, a unor proceduri care sa cuantifice si sa controleze activitatile bancare posibil generatoare de risc.

Una dintre tendintele majore ale evolutiei pietei financiare este cea a realizarii tranzactiilor globale in timp real. La nivelul unei institutii financiare, aceasta evolutie conduce la necesitatea procesarii continue, integrate si in timp real a tranzactiilor, asigurand gestiunea expunerilor si alinierea propriei performante (profitabilitate/cost) la cea a pietei globale. Aceste schimbari determina aparitia unor noi riscuri si expuneri de operare, care trebuie determinate, cuantificate si gestionate in sensul reducerii impactului asupra rezultatelor operatiunilor si a imaginii institutiei.

O strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda programe de gestiune a riscurilor bancare, care vizeaza minimizarea expunerii potentiale a bancii la risc.

În ultima vreme notiunea de risc bancar este privita sub doua aspecte si anume:

o      elementele de risc traditional, deja cunoscute (riscul de credit, riscul de piata, riscul de lichiditate, riscul operational, riscul de imagine)

o      elementele de risc tehnologic (managementul proceselor, arhitectura solutiei, gradul de integrare a aplicatiilor, securitatea la nivelul IT, disponibilitate).

Principiile Noului Acord privesc:

1.  abordarea standardizata a riscurilor sub forma sistemelor de rating;

2.  asumarea de catre banci a gestiunii eficiente a riscurilor mai mari, atat in nume propriu, cat si in numele clientilor;

3.  structurare strategica pe trei piloni:

criterii de determinare a nivelului capitalului minim,

activitatea de supraveghere a evaluarii adecvarii capitalului

disciplina pietei.

De ce a fost necesar Acordul Basel II

În primul rand, din cauza existentei unor limitari ale Acordului Basel I, referitoare la faptul ca evaluarea cerintelor de capital se baza pe metode rigide de calcul al expunerii la riscul de credit.

Astfel, de exemplu gradul de risc pentru creditele acordate agentilor economici, garantate cu ipoteci, gajuri, cesiuni de creanta etc., era de 100%, indiferent de standing-ul economico-financiar al acestora, de importanta strategica pentru economia nationala, de ratingul de credit, de serviciul datoriei etc.

În al doilea rand, dupa definitivarea Acordului Basel I (anul 1988), s-a inregistrat o evolutie a metodelor si tehnicilor de evaluare a riscurilor utilizate in paralel de bancile de renume, care si-au creat sisteme proprii de evaluare a riscurilor, bazate pe metode probabilistice, care estimeaza pierderile potentiale aferente riscului de credit, de piata si operational.

Nu in ultimul rand, necesitatea Acordului Basel II a aparut ca urmare a cresterii calitatii si complexitatii evaluarii expunerii la riscuri, inclusiv prin introducerea in ecuatie a riscurilor operationale.

Astfel, conform Acordului Basel II, expunerile la risc pot fi evaluate atat prin intermediul unor metode standardizate, similare celor existente in prezent conform Acordului Basel I, cat si prin intermediul unor metode bazate pe observatii istorice si pe metode matematice probabilistice (Value at Risk – VaR, indicatorii Probability of Default –PD, Loss Given Default – LGD, Exposure at Default etc.).

În acest sens, trebuie avut in vedere faptul ca pentru aplicarea metodelor mai avansate, bancile trebuie sa dispuna de baze de date istorice (cu informatii din cativa ani), care sa stea la baza estimarii indicatorilor respectivi.

Astfel, pentru metoda IRB utilizata pentru evaluarea riscului de credit, pentru calculul indicatorului Probabilitate de Neplata (PD- probability of Default) bancile vor trebui sa aiba baze de date corespunzatoare pe o perioada de 5 ani, iar pentru indicatorii Pierdere data de Neplata (LGD - Loss Given Default) si Expunere la Neplata (EAD- Exposure at Default) de 7 ani.

Conform Acordului Basel II, indicatorul de solvabilitate (rata de adecvare a capitalului) se va calcula pe baza principalelor riscuri ce se pot acoperi din capitalul (fondurile proprii) de care dispune banca, astfel:

Capitalul total / (Riscul de credit + Riscul de piata + Riscul Operational) = rata de adecvare a capitalului (minim 8%)

Pentru evaluarea fiecarei categorii de risc, bancile pot utiliza o gama variata de metode, pornind de la unele de complexitate redusa pana la altele bazate pe calcule probabilistice:

Pentru riscul de credit: abordarea standardizata (care prevede in esenta ponderarea expunerii cu unele grade de risc standard determinate, in principal, de ratingurile acordate bancilor si agentilor economici respectivi), abordarea de baza IRB (bancile trebuie sa calculeze doar indicatorul Probabilitate de Neplata, ceilalti doi fiind stabiliti de banca centrala) si abordarea avansata IRB (toti cei 3 indicatori sunt calculati de banci);

Pentru riscul de piata: abordarea standardizata si cea pe baza modelelor interne (Value at Risk – VaR);

Pentru riscul operational: abordarea de baza (expunerea se calculeaza prin ponderarea veniturilor totale ale bancii cu un coeficient alpha=15%), cea standardizata (se pondereaza veniturile pe linii de afaceri cu un coeficient beta intre 12% si 18%) si cea determinata pe baza estimarilor interne ale bancilor

Principalele elemente de noutate ale Basel II

În ceea ce priveste bancile din tarile dezvoltate care aplica Acordul Basel I, exista cerinta de capital suplimentara pentru acoperirea expunerii la riscul operational si, pe de alta parte, se ofera posibilitatea evaluarii riscului de credit prin metoda IRB;

Pentru bancile din Romania, pe langa aceste cerinte se solicita si evaluarea riscului de piata, care se poate realiza fie prin metoda standardizata (ponderarea pozitiilor cu valoare de piata cu anumiti coeficienti), fie prin metoda Value at Risk (conform amendamentului din anul 1996 la Acordul Basel I).

BNR nu a cerut bancilor comerciale evaluarea riscului de piata, motivul principal fiind portofoliul redus de elemente cu valoare de piata care variaza zilnic (actiuni, obligatiuni, instrumente derivate etc.) din trading book). În acest sens, la utilizarea metodei Value at Risk, exista cateva caracteristici demne de mentionat care trebuie avute in vedere de bancile romanesti:

a) pozitiile trebuie sa fie marcate la piata cel putin zilnic (aceasta este si o cerinta a Normelor BNR nr. 17/2003 privind administrarea riscurilor semnificative);

b) cand nu exista o piata lichida, cu preturi stabilite independent si se apeleaza la tehnica de evaluare marking to model – parametrii trebuie sa fie evaluati zilnic

Evolutia structurii plasamentelor bancilor din Romania pentru perioada urmatoare va avea in vedere urmatoarele coordonate, care vor influenta evolutia indicatorilor de solvabilitate ai bancilor:

ü     orientarea spre credite,

ü     cerintele de profitabilitate,

ü     reducerea portofoliilor de titluri de stat,

ü     posibilitatea reducerii dobanzilor oferite de BNR pentru sterilizarea excedentului de lichiditate din sistem,

ü     piata relativ redusa a obligatiunilor, actiunilor etc.

Aceasta evolutie, orientata spre activele cu grade de risc mai ridicate, coroborata cu implementarea cerintelor Acordului Basel II (datorita luarii in calcul si a riscului de piata si a riscului operational), vor avea ca efect diminuarea indicatorilor de solvabilitate pentru bancile romanesti. În consecinta, va aparea necesitatea introducerii unui sistem RAROC de alocare a capitalului pe linii de afaceri/pe afaceri, conform practicii internationale, care va permite bancilor sa-si orienteze resursele disponibile spre afacerile care furnizeaza un raport intre profitabilitate si expunerea la risc (de credit, de piata si operational) superior unui etalon stabilit.

Definitia structurata si simplificata a Acordului

Acordul contine trei directii strategice structurate astfel:

Pilonul I Acoperirea cerintelor de capital minim, cu metodologie si regulamente specifice pentru risc de credit si risc operational. Tot in cadrul Pilonului I se stabileste metoda de evaluare a capitalului propriu pe baza noilor exigente de clasificare a tipurilor de riscuri: risc de credit, risc operational, risc de piata. În ceea ce priveste riscul de credit, fata de Acordul Basel I, Acordul Basel II prezinta o rafinare alternativa, cu o detaliere semnificativa a normelor metodologice. Riscul de piata nu face neaparat obiectul unei schimbari, el fiind tratat exhaustiv inca din 1988, la aparitia Acordului Basel I. Riscul operational reprezinta marea surpriza de ansamblu a abordarii Basel II. Ce este de fapt riscul operational? Conform Comitetului Basel II, riscul operational este riscul de pierderi directe si indirecte rezultate din erori procedurale, sistemice sau umane sau riscuri care pot decurge din evenimente externe. Provocarile aduse de aceste riscuri sunt demne de a fi tratate cu toata atentia: impactul unui astfel de risc se propaga in intreaga banca si poate afecta relatia cu clientii si satisfactia lor, fara ca implicatiile cantitative, valorice sa poata fi masurate cu exactitate.

Riscurile operationale nu sunt inca bine inventariate, nu sunt obiectul unei inregistrari istorice a evenimentelor (arhivare) si a consecintelor lor, dar au audienta din ce in ce mai mare in banci si exista preocupari pentru gestionarea lor corespunzatoare.

Masurarea riscului operational este realizata direct de catre banca, iar un prim pas esential este inventarierea lor pe categorii si crearea unor metodologii care sa identifice, planifice si asume planuri de evitare a acestor riscuri ca si planuri de criza si remediere a efectului riscului operational, o data ce un eveniment din aceasta categorie a avut loc.

Pilonul II Asigurarea supravegherii prudentiale: reprezinta crearea si validarea unui set de proceduri interne fiecarei institutii financiare, prin care se evalueaza adecvat si consistent fondurile proprii corespunzatoare profilului de risc de catre organismele tutelare

Pilonul III Asigurarea disciplinei de gestionare a riscului de piata, prin promovarea transparentei; Comitetul Basel impune transparenta comunicarii informatiilor exacte si detaliate privitoare la gestiunea riscurilor. Informatiile obligatoriu de publicat sunt organizatorice, strategice si metodologice in domeniul riscurilor, financiare (structura si valoarea totala a fondurilor proprii si metodologii contabile de gestiune a activelor, pasivelor, provizioanelor), informatii referitoare la riscurile de credit (total, repartizare), informatii despre riscul operational (evenimente posibil generatoare de pierderi).

Implicatiile majore si obiectivele proiectelor derivate din Acordul Basel II

Proiectele majore ce rezulta din Acordul Basel II sunt:

Armonizarea implicatiilor Acordului cu organismele de reglementare a activitatii bancare (Banca Nationala)

Diagnosticarea situatiei practicilor existente in domeniu si evaluarea diferentei dintre practica curenta si cea impusa de Acordul Basel, precum si a modalitatilor de parcurgere a acestei distante traduse in planificarea bugetelor financiare necesare, a personalului mobilizat si specializat, a furnizorilor de consultanta, a perioadelor de timp alocate fiecarei faze a proiectului.

Bancile Centrale in Uniunea Europeana se asteapta in primul rand la marile institutii financiare sa aplice FIRB (Foundation Internal Ratings Based Approach) pentru gestiunea riscului de credit si SA (Standardised Approach) pentru calculul riscului operational, ceea ce poate ridica probleme de consistenta a metodei larg adoptate pe o piata financiara, intrucat costurile si efortul alocat acestor metode nu se justifica in cazul unor institutii financiare locale sau cu o arie de activitate restransa.

Pe de alta parte, Acordul de la Basel, prin amploarea documentului si a categoriilor de probleme considerate, impune o transpunere in practica a reglementarilor tinand seama de limitarile impuse de presiunea timpului si accesul la resurse umane limitate. De aceea, fiecare institutie financiara va trebui sa prioritizeze actiunile care trebuie urmate.

Ultimul obiectiv enuntat aici, dar printre primele ca importanta, ramane evaluarea gradului de pregatire al fiecarei institutii pentru aplicarea standardelor Basel II. În zona riscului de credit, prioritate va avea evaluarea proceselor existente in comparatie cu cele mai bune practici in domeniu si necesitatea imbunatatirii controlului privind procesul de creditare si a datelor relevante pentru acest proces.

În domeniul riscului operational, bancile trebuie sa stabileasca noi procese, noi categorii de risc, modul de colectare si intretinere a datelor, precum si proceduri de prevenire a pierderii lor. De asemenea, daca unele reglementari mai pot fi inca rafinate, anumite cerinte sunt clare indiscutabil si anume cele referitoare la impactul asupra sistemelor suport, intrucat date utilizate pana acum numai de ofiterii si analistii de credite, devin obiect de interes transparent si pentru functiile financiar-contabile din banca si devin informatii publice din foste informatii strict private, trebuind sa indeplineasca standarde mai inalte de acuratete si un model de performanta in utilizare corespunzator.

De asemenea, Acordul Basel II nu va putea fi implementat daca metodologiile ce se dezvolta nu contin constituirea bazelor de date cu posibilitatea urmaririi lor istorice, modele statistice, tipologii si categorii de riscuri riguros definite. Efortul asociat acestor activitati, impactul puternic pe care-l au asupra sistemelor informatice existente nu este de neglijat si presupune o capacitate de organizare corespunzatoare.

Responsabilitati pentru executivii bancilor care isi asuma Acordul Basel II

Managementul executiv din institutiile bancare isi asuma responsabilitati multiple in procesul de pregatire si implementare a prevederilor acordului: de la sponsorii decidenti ai bugetului alocat, facilitatori si promotori ai schimbarii, organizatori si factori de decizie asupra modului in care se aloca resursele necesare, pana la alegerea partenerilor strategici de consultanta si mai apoi de sustinere cu infrastructura sistemica informationala. De o importanta majora sunt si responsabilitatile asumate care decurg din enuntarea si urmarirea celor trei Piloni ai Acordului Basel II. Iata cateva dintre ele, structurate astfel:

1. Preocupari strategice

2. Responsabilitati legate de:

o        gestiunea riscului de credit

o        gestiunea riscului operational

o        monitorizarea riscului de piata

1. Preocupari strategice

Comitetul director al fiecarei institutii financiare responsabile de managementul si executia proiectului Basel II trebuie sa considere in detaliu activitatile corespunzatoare fiecarei faze, insiruirea lor logica si metodologica, resurse numite in roluri si responsabilitati distincte, managementul proiectului, respectarea temporala a derularii proiectului, instruirea si responsabilizarea corespunzatoare a personalului implicat in proiect si parcurgerea cu calitate a fazelor proiectului si in bugetul aprobat si lansat. Managementul schimbarii ca si al obtinerii de rezultate consistente in corelatie cu planul lansat trebuie de asemenea, monitorizat. Managementul controlului schimbarilor in timpul proiectului intra in sarcina managerului de proiect. De asemenea, in vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente maxime, un proces de comunicare permanenta va avea loc pentru eliminarea oricaror rezerve de implicare, astfel incat proiectul sa beneficieze de toate premisele unei realizari cu succes.

2. Responsabilitati legate de gestiunea riscului de credit, riscului operational si a riscului de piata

Risc de credit: chiar si institutiile pentru care rezervele prudentiale de capital nu ridica o problema, trebuie sa verifice in detaliu pozitia capitalului propriu. Regulile de neutralizare a riscului se extind si in zona colateralelor, garantiilor si derivativelor (pentru acele banci care tranzactioneaza derivative).

Complexitatea datelor solicitate este semnificativa. De aceea, se impune crearea unei baze de date robuste si, evident, auditabile. Procesele proiectate pentru creditare vor trebui sa satisfaca nu numai cerintele interne manageriale, dar si cerintele externe ale organismelor de control si supraveghere. Aceasta presupune considerarea fazelor de testare si validare. Una din preocupari este ca cererea de rezerve – capital a crescut conform normelor Basel II si noii metodologii de rating, diferite de cele actuale in sens restrictiv, ceea ce poate avea un efect contractor pentru creditare, cu efecte macroeconomice nedorite.

Risc operational: Standardele recomandate pentru abordarea corecta a riscului operational trebuie sa fie aplicate in cadrul institutiilor financiare si dezvoltate conform celor mai bune practici in domeniu, cu modelari adecvate. Sunt evaluate, de asemenea, si alte tehnici de neutralizare a riscului, ca de pilda, asigurarile si externalizarile (outsourcing). Metodologiile adoptate, precum si procesarea datelor, au o importanta capitala. Colectarea datelor, partajarea datelor, arhivarea, inregistrarea ca operatiuni ce respecta acuratetea, consistenta si integritatea datelor, trebuie sa preocupe intensiv institutiile financiare. Participarea in consortii financiare operationale in care se partajeaza riscul operational va prezenta avantaje demne de a fi considerate. Auditul intern si metodologia corespunzatoare definirii, calcularii, masurarii si comunicarii riscului operational sunt obiective importante de asemenea.

Risc de piata: raportarile principalilor indicatori de risc si consolidarile acestor indicatori la nivel de risc de piata vor asigura transparenta necesara pentru piata financiara ca un intreg, contribuind la o percepere corecta a pietei.

Reglementarile Acordului Basel II, pe baza calculelor interne de risc la nivelul bancilor permit conformitatea la regulamente atat din punctul de vedere al unei institutii financiare, cat si consolidat, la nivelul pietei financiare. Acordul Basel II propune (si impune!) cresterea semnificativa a nivelului de transparenta a informatiilor financiare prin regularizarea atat temporala (de doua ori pe an sau, in unele cazuri, trimestrial), a rapoartelor detaliate privind pierderile si expunerile financiare rezultate din practica gestiunii riscurilor. Acestea sunt masuri care impiedica derapaje accentuate sau necontrolate ale activitatii de creditare a institutiilor financiare, intarind disciplina de operare pe piata financiara. Schimbarile aparute in structura capitalului au influente si in sfera taxelor si impozitelor.

Care sunt domeniile de activitate asupra carora Acordul Basel II are impact?

E natural sa observam ca o data asumat, Acordul Basel II impune decizii privind alocarea de resurse in sens larg, adica atat a celor financiare (capital), cat si a celor umane.

De la metodologia de acordare a ratingului pentru credite si pana la gestionarea riscurilor operationale si a tuturor corelatiilor de impact, intregul proces va trebui atent analizat, diagnosticat, proiectat, construit, implementat, verificat (testat) si mai inainte de toate, planificat. Fazele metodologiei de proiect, pe scurt enumerate mai sus vor trebui sustinute de resurse umane corespunzatoare ca numar si calitate a pregatirii pe o perioada de timp sustinuta. Impactul proiectului asupra acestor specialisti alocati lui nu trebuie minimizat. De asemenea, trebuie considerata si reglementarea conform careia institutiile Uniunii Europene introduc (majoritatea au introdus deja!), incepand cu 2005, ca standard de contabilitate unic: IAS (International Accounting Standards), ceea ce induce o presiune concomitenta a doua proiecte diferite (care se si coreleaza la un moment dat) asupra acelorasi resurse si practic, pe aceleasi perioade de timp alocate implementarii. În final, rezulta un risc suplimentar in derularea lor cu succes. Unul din factorii critici de succes este deci coordonarea, managementul proiectelor in sine si a corelatiilor dintre ele.

Zonele majore de impact ale Acordului Basel II sunt:

Recalcularea rezervelor de capital poate crea o relansare a capitalului pentru bancile care adopta tehnici sofisticate.

Mediul de reglementare devine mai coercitiv si mai complex, iar procesele de validare, mai mari consumatoare de timp si resurse, o adevarata provocare.

Se creeaza o bariera pentru noii veniti pe pietele financiare, datorita cerintelor investitionale mai mari, proceselor si sistemelor complexe si costisitoare si specializarii personalului care le gestioneaza, ceea ce multe institutii financiare nu-si permit.

Va creste distanta intre liderii financiari prezenti pe piata, adancind competitia si distanta intre marile banci, sofisticate in portofoliu si micile banci de pe piata.

Aplicarea prevederilor acordului Basel II in Romania

Printre proiectele importante derulate la nivelul sistemului bancar romanesc in cursul anului 2006, cu termen de aplicare la inceputul anului 2007, se numara si implementarea prevederilor Noului Acord de Capital - Basel II. Obiectivele principale ale implementarii Noului Acord de Capital Basel II - Directiva 2000/12/CE revizuita si actualizata - sunt asigurarea unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerintelor de capital, in concordanta cu profilul de risc al institutiilor de credit si crearea premizelor pentru consolidarea stabilitatii sistemului financiar-bancar.

Pe langa pregatirea individuala a fiecarei institutii de credit, la nivelul sistemului bancar romanesc a fost demarat un proiect pentru implementarea prevederilor Noului Acord de Capital Basel II . Proiectul a fost lansat in luna iulie a anului 2005 de Banca Nationala a Romaniei, care a definit obiectivele, strategia si planul de actiuni. Obiectivele stabilite de banca centrala pentru implementarea Basel II sunt transpunerea in legislatia romaneasca a noilor cerinte prudentiale, dezvoltarea mijloacelor de supraveghere prudentiala si dezvoltarea sistemelor de administrare a riscurilor la nivelul institutiilor de credit.

Proiectul este coordonat de un Steering Committee din care fac parte reprezentanti ai Bancii Nationale a Romaniei, Ministerului Finantelor Publice, Consiliului National al Valorilor Mobiliare si Asociatiei Romane a Bancilor. Derularea proiectului este realizata de grupuri de lucru formate din specialisti ai bancii centrale si ai institutiilor de credit, pentru adaptarea cadrului legislativ, riscul de credit – cu subgrupurile abordare standardizata, abordari avansate, studiu de impact cantitativ , riscul operational si riscul de piata.

Pentru atingerea obiectivelor, a fost definita o strategie de implementare, cu urmatoarele etape:

• initierea dialogului si realizarea schimbului de informatii cu sectorul bancar, in scopul evaluarii instrumentelor de administrare a riscului, a cunoasterii pozitiei institutiilor de credit privind optiunile tehnice de implementare a Basel II, dar si a evaluarii necesitatilor de pregatire profesionala la nivelul sistemului bancar;
• dezvoltarea mijloacelor pentru realizarea supravegherii sectorului bancar la standardele impuse de Noul Acord de Capital, prin definirea optiunilor nationale si derularea studiului de impact cantitativ, transpunerea in legislatia romaneasca a directivelor europene, evaluarea on-site a conditiilor de implementare a cerintelor Basel II, activitati de supraveghere off-site, elaborarea ghidurilor de validare a modelelor interne de rating ale institutiilor de credit, adaptarea sistemului de raportari prudentiale;
• validarea de catre Banca Nationala a Romaniei a modelelor interne de rating utilizate de institutiile de credit pentru evaluarea clientilor si a portofoliului de credite existente;
• verificarea aplicarii prevederilor Noului Acord de Capital in sectorul bancar (din ianuarie 2007).

Planul de actiune include masuri referitoare la cadrul legislativ, cadrul institutional si cel relational. Masurile privind cadrul legislativ se refera la preluarea si transpunerea in legislatia romaneasca a Directivelor Europene. Cadrul institutional se refera atat la banca centrala, cat si la institutiile de credit. Astfel, bancile vor trebui sa includa noile cerinte in strategiile si politicile interne, sa dezvolte practicile de guvernanta corporativa, sa-si reconfigureze obiectivele in domeniul clientelei si al produselor bancare. Cadrul relational se construieste prin colaborarea permanenta intre institutiile implicate, incheierea de acorduri de cooperare cu autoritatile de supraveghere din statele de origine ale institutiilor de credit care detin sucursale in Romania, intarirea colaborarii la nivel regional privind experienta in implementarea Basel II si dezvoltarea agentiilor nationale de rating.

Pana in prezent, au fost derulate mai multe activitati , corespunzatoare primelor etape:

• Au fost definite optiunile nationale privind riscul de credit, pentru abordarea standard si pentru cea bazata pe modele interne de rating, optiunile privind riscul operational si cele privind structura capitalului si a grupului institutiei de credit. În formularea pozitiilor, s-au luat in considerare caracteristicile sistemului bancar romanesc, dar si armonizarea cu optiunile selectate de alte state membre ale Uniunii Europene.
• A fost realizat un studiu de impact cantitativ, pentru determinarea impactului cantitativ pe care reglementarile ce urmeaza a fi aplicate prin preluarea in legislatia nationala a prevederilor proiectului de modificare a Directivei 2000/12 il vor avea asupra nivelului reglementat al necesarului de fonduri proprii ale institutiilor de credit. Exercitiul s-a realizat in luna iulie 2006, pe datele finale de bilant la 31 decembrie 2005.
• Rezultatele exercitiului au fost analizate la nivelul bancii centrale, in scopul definitivarii optiunilor nationale ce vor fi exercitate si a cadrului de reglementare ce transpune prevederile directivei. Astfel au fost emise si supuse dezbaterii comunitatii bancare proiectele legislative si de reglementari prin care se transpun prevederile directivelor europene.
• Printre activitatile in curs de derulare se numara adaptarea sistemului de raportari prudentiale si elaborarea ghidurilor de validare a modelelor interne de rating ale institutiilor de credit.
• În paralel cu aceste activitati, exista o preocupare permanenta pentru perfectionarea pregatirii profesionale in domeniul Basel II. Astfel, au fost organizate mai multe seminarii si sesiuni de pregatire pentru specialistii din sistemul bancar si s-au organizat mai multe intalniri cu experti ai Comisiei Europene.